Universal Dependencies - Romanian - RRT

s-201

train-201

Acestea dominau arhitectura din jur în așa măsură, încât de pe acoperișul Blocului Victoria le putea vedea pe toate patru deodată.

s-202

train-202

Erau sediile celor patru Ministere care-și împărțeau între ele întreg aparatul de guvernământ: Ministerul Adevărului, care se ocupa cu știrile, cu distracțiile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupa cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupa cu menținerea ordinii și disciplinei și Ministerul Abundenței, care răspundea de treburile economice.

s-203

train-203

În Nouvorbă, numele lor erau Minadev, Minipax, Miniiub și Minabund.

s-204

train-204

Nu avea nici un rost să încerce la lift.

s-205

train-205

Dintre toate, Ministerul Iubirii era cel cu adevărat înspăimântător.

s-206

train-206

Nu avea deloc ferestre.

s-207

train-207

Winston nu fusese niciodată înăuntru și nici măcar nu se apropiase de clădire, la mai puțin de jumătate de kilometru.

s-208

train-208

Era imposibil să intri acolo altfel decât cu treburi oficiale, și chiar și atunci pătrundeai numai printr-un labirint de rețele de sârmă ghimpată, uși de oțel și cuiburi de mitralieră camuflate.

s-209

train-209

Până și străzile care duceau la barierele lui exterioare gemeau de gardieni cu mutre de gorile, îmbrăcați în uniforme negre și înarmați cu bastoane.

s-210

train-210

Winston se întoarse brusc.

s-211

train-211

Își compusese pe față acea expresie de optimism liniștit pe care era indicat să o arborezi când stăteai cu fața la tele-ecran.

s-212

train-212

Traversă camera și merse în bucătărie.

s-213

train-213

Plecând de la Minister la ora prânzului, își sacrificase masa la cantină, deși știa foarte bine că nu avea nimic de mâncare în bucătărie, afară de un codru de pâine neagră pe care trebuia să și-l păstreze pentru a doua zi dimineața.

s-214

train-214

Luă de pe un raft o sticlă cu un lichid incolor și cu o etichetă albă pe care scria GIN VICTORIA.

s-215

train-215

Chiar și în vremurile cele mai bune funcționa doar din când în când, iar în prezent curentul electric era tăiat în timpul zilei, ca parte integrantă a campaniei de economisire organizată în pregătirea Săptămânii Urii.

s-216

train-216

Acesta răspândea un miros grețos, uleios, ca de alcool chinezesc de orez.

s-217

train-217

Winston își turnă o ceașcă de ceai aproape plină, își pregăti nervii pentru un șoc și dădu băutura pe gât ca pe un medicament.

s-218

train-218

În clipa următoare, fața i se făcu roșie iar ochii începură să-i curgă.

s-219

train-219

Băutura aceea era un fel de apă tare și, în plus, când o înghițeai, aveai senzația că cineva te izbea în cap, de la spate, cu un baston de cauciuc.

s-220

train-220

Și totuși, după alte câteva clipe, arsura din burtă i se stinse și viața începu să i se pară mai veselă.

s-221

train-221

Luă o țigară dintr-un pachet șifonat pe care scria ȚIGĂRI VICTORIA și, din neatenție, o ținu la verticală: tutunul se scurse pe jos.

s-222

train-222

Mai luă una și avu mai mult succes.

s-223

train-223

Apoi se duse înapoi în cameră și se așeză la o măsuță care se afla la stânga tele-ecranului.

s-224

train-224

Din sertarul măsuței scoase un toc, o sticlă de cerneală și un volum gros, format mare, cu foi albe, cu spatele roșu și coperta de culoarea marmorei.

s-225

train-225

Din cine știe ce motiv, tele-ecranul din camera lui stătea într-o poziție neobișnuită.

s-226

train-226

Apartamentul lui se găsea la etajul șapte, așa încât Winston, care avea treizeci și nouă de ani și o ulcerație varicoasă deasupra gleznei drepte, o luă pe jos, încet, oprindu-se de mai multe ori să se odihnească.

s-227

train-227

În loc să fie așezat, cum era de obicei, în peretele din fund, de unde putea supraveghea toată camera, aici era băgat în peretele lateral, față în față cu fereastra.

s-228

train-228

Într-o parte a lui era o nișă, nu prea adâncă, în perete, unde stătea Winston acum și care fusese, probabil, destinată, când se construise blocul, unor rafturi de cărți.

s-229

train-229

Stând în nișa respectivă, lipit de perete, Winston putea rămâne în afara câmpului de acțiune al tele-ecranului, cel puțin a câmpului vizual.

s-230

train-230

Sigur că tot putea fi auzit, dar, atâta timp cât stătea în poziția de acum, nu putea fi văzut.

s-231

train-231

Lucrul pe care avea de gând să-l facă îi fusese sugerat, în parte, de această geografie neobișnuită a camerei.

s-232

train-232

Îi mai fusese sugerat și de cartea pe care o scosese din sertar.

s-233

train-233

Era o carte deosebit de frumoasă.

s-234

train-234

Avea o hârtie netedă, de cea mai bună calitate, îngălbenită puțin de vreme, din felul acela care nu se mai fabrica de cel puțin patruzeci de ani.

s-235

train-235

Iar el bănuia că era mult mai veche de-atâta.

s-236

train-236

O văzuse zăcând în vitrina unui mic magazin de vechituri, cu miros de mucegai, dintr-o mahala a orașului - nu-și mai aducea aminte în care cartier anume - și fusese izbit, de îndată, de dorința irezistibilă de a o avea.

s-237

train-237

Pe fiecare palier, așezată față în față cu ușa liftului, figura cea enormă îl privea fix din perete.

s-238

train-238

Membrii Partidului nu aveau voie, în principiu, să intre în magazinele obișnuite - să cumpere de pe piața liberă, se spunea - dar regula nu se respecta cu strictețe, pentru că erau o mulțime de lucruri, ca de pildă șireturi de pantofi, sau lame de ras, de care era imposibil să faci rost de altundeva.

s-239

train-239

Aruncase câte o privire în susul și în josul străzii și pe urmă se strecurase înăuntru și cumpărase cartea la prețul de doi dolari cincizeci.

s-240

train-240

La vremea aceea, nu o voia pentru nimic anume.

s-241

train-241

O dusese acasă, în servietă, cu sentimentul vinovăției.

s-242

train-242

Chiar și fără să scrie nimic în ea, era un lucru compromițător de avut.

s-243

train-243

Ceea ce avea de gând să facă era să deschidă un jurnal.

s-244

train-244

Așa ceva nu era ilegal - nimic nu era ilegal, din moment ce nu mai existau legi - dar, dacă se descoperea, se putea aștepta, pe bună dreptate, să fie pedepsit cu moartea sau cel puțin douăzeci și cinci de ani într-un lagăr de muncă silnică.

s-245

train-245

Puse o peniță în toc și-și trecu limba peste ea, ca să se ducă unsoarea.

s-246

train-246

Tocul era un instrument arhaic și nu se mai folosea nici pentru semnături, dar își făcuse rost de unul pe ascuns și cu o oarecare greutate, pur și simplu fiindcă avea sentimentul că hârtia aceea frumoasă și lăptoasă merita scrisă cu o peniță adevărată și nu scrijelită cu creionul chimic.

s-247

train-247

În realitate, nici nu era obișnuit să scrie de mână.

s-248

train-248

Era una din acele poze în așa fel realizate, încât ochii te urmăresc din orice unghi.

s-249

train-249

Afară de unele notițe foarte scurte, totul se dicta la scrievorbitor, ceea ce era, desigur, imposibil pentru scopul lui de acum.

s-250

train-250

Își înmuie penița în cerneală și pe urmă ezită o clipă.

s-251

train-251

Îi trecuse ca un fel de fior prin stomac.

s-252

train-252

Datarea hârtiei era actul decisiv.

s-253

train-253

Scrise cu litere mici, făcute stângaci: 4 aprilie 1984.

s-254

train-254

Se lăsă pe spate cu un sentiment de totală neajutorare.

s-255

train-255

În primul rând, nu știa deloc sigur dacă era într-adevăr anul 1984.

s-256

train-256

Cam atât trebuia să fie, fiindcă era aproape sigur că avea treizeci și nouă de ani și parcă ținea minte că se născuse prin 1944 sau 1945; în ziua de azi, însă, era imposibil să stabilești o dată cu aproximație mai mică de un an sau doi.

s-257

train-257

Și pentru cine, îi veni deodată în minte să se întrebe, pentru cine ținea el jurnalul ăsta?

s-258

train-258

Pentru cei viitori, pentru cei încă nenăscuți.

s-259

train-259

Coada se târa încet înainte până când Winston ajunse aproape la ghișeu, pe urmă se opri vreo două minute fiindcă un individ din față se plângea că nu i se dăduse tableta de zaharină.

s-260

train-260

Fata rămăsese singură atunci când Winston, ținându-și tava strâns, o luă în direcția mesei ei.

s-261

train-261

Ideea de a merge mai departe decât acel contact de moment nu-i trecuse prin minte.

s-262

train-262

Mergea indiferent către ea, căutând cu ochii un loc la o masă din spatele ei.

s-263

train-263

Mai avea de mers vreo trei metri și nu i-ar fi trebuit mai mult de două secunde, când o voce îl strigă din spate:

s-264

train-264

Smith!

s-265

train-265

Se făcu că nu aude.

s-266

train-266

Smith! strigă din nou vocea, mai tare.

s-267

train-267

Nu avea nici un rost, așa că se întoarse.

s-268

train-268

Era un tânăr cu un cap prelung, ca de cal, și cu expresie stupidă pe față, care se numea Wilsher și pe care Winston abia dacă-l cunoștea.

s-269

train-269

Îl invita pe Winston zâmbind la masa lui, unde era un loc liber.

s-270

train-270

Nu era bine să refuzi.

s-271

train-271

Odată recunoscut, nu mai putea merge să se așeze la o masă unde stătea deja o fată singură.

s-272

train-272

Riscul ar fi fost neînchipuit de mare chiar și dacă ar fi știut ce trebuia să facă pentru asta.

s-273

train-273

Ar fi fost mult prea vizibil.

s-274

train-274

Așa încât se așeză pe scaun zâmbind prietenos.

s-275

train-275

Chipul cel decolorat și stupid se lumină tot la zâmbetul lui.

s-276

train-276

Winston avu pentru o clipă o halucinație: se văzu pe el însuși izbind cu o secure exact în moalele capului din față.

s-277

train-277

După câteva minute se umplu și masa fetei.

s-278

train-278

Însă precis îl văzuse venind spre ea și poate că-i înțelesese intenția.

s-279

train-279

A doua zi avu grijă să sosească printre primii.

s-280

train-280

Și iată că ea stătea la o masă cam în același loc și tot singură.

s-281

train-281

În fața lui la coadă era un individ scund, cu mișcări iuți ca de gândac și cu o față plată în jurul unor ochi mici și suspecți.

s-282

train-282

Când porni de la ghișeu cu tava, Winston văzu că omul cel mărunțel se ducea drept spre masa fetei.

s-283

train-283

Timp de o clipă sau două schimbaseră o privire echivocă și asta era toată povestea.

s-284

train-284

Toate speranțele lui se prăbușiră din nou.

s-285

train-285

Mai era un loc liber la o masă mai departe dar, din felul cum arăta omulețul, ceva îi spunea lui Winston că acesta era destul de atent cu propriu-i confort pentru a alege masa cea mai liberă.

s-286

train-286

Totuși, îl urmă, cu inima de gheață.

s-287

train-287

Nu putea face nimic dacă n-o prindea pe fată singură.

s-288

train-288

În clipa aceea, se auzi o bufnitură înspăimântătoare.

s-289

train-289

Omul cel scund căzuse în patru labe, tava îi zburase din mâini, iar pe podea se scurgeau două pârâiașe, unul de supă, celălalt de cafea.

s-290

train-290

Se ridică în picioare brusc, privindu-l cu dușmănie pe Winston și bănuind, era și clar, că-i pusese piedică.

s-291

train-291

Dar totul se sfârși cu bine.

s-292

train-292

După câteva clipe, cu inima tunându-i în piept, Winston se așeză la masa fetei.

s-293

train-293

Nu se uită la ea.

s-294

train-294

Dar până și ăsta era un eveniment memorabil în singurătatea claustrată în care erai obligat să trăiești.

s-295

train-295

Își puse tava jos și începu să mănânce.

s-296

train-296

Era foarte important să-i spună imediat ce avea de spus, până nu venea altcineva, dar acum îl cuprinsese o frică teribilă.

s-297

train-297

Trecuse o săptămână de când ea se apropiase de el.

s-298

train-298

Probabil că se răzgândise, precis se răzgândise!

s-299

train-299

Era imposibil ca o asemenea aventură să se termine cu bine; în viața de zi cu zi nu se putea întâmpla așa ceva.

s-300

train-300

Și probabil că ar fi renunțat cu totul să mai vorbească dacă, în clipa aceea, nu l-ar fi zărit pe Ampleforth, poetul cu urechile păroase, cum umbla de colo-colo prin sală cu o tavă, căutând un loc liber.