Universal Dependencies - Romanian - RRT

s-301

train-301

În felul lui absent, Ampleforth se simțea legat de Winston și, dacă apuca să-l vadă, precis se așeza cu el la masă.

s-302

train-302

Avea, deci, cam un minut la dispoziție.

s-303

train-303

Și el și fata mâncau fără întrerupere.

s-304

train-304

Ceea ce mâncau era o tocană subțire, de fapt o ciorbă de fasole boabe.

s-305

train-305

Winston se dezmetici și se îndreptă pe scaun.

s-306

train-306

Winston începu să vorbească abia șoptit.

s-307

train-307

Nici unul, nici celălalt nu ridică ochii; amândoi își înfundau în gură lingurile cu zeama cea lungă și, între o lingură și alta schimbau cuvintele necesare cu voce joasă și fără nici un fel de expresie:

s-308

train-308

La cât ieși de la slujbă?

s-309

train-309

Opșpe-treizeci.

s-310

train-310

Unde ne putem vedea?

s-311

train-311

Piața Victoriei, lângă monument.

s-312

train-312

E plin de tele-ecrane.

s-313

train-313

Nu contează, dacă-i lume-n jur.

s-314

train-314

Care-i semnul?

s-315

train-315

Nu, nu, să nu te-apropii de mine până nu mă vezi cu multă lume-n jur.

s-316

train-316

Scoase o râgâială: ginul i se ridica din stomac.

s-317

train-317

Și nu te uita la mine.

s-318

train-318

Țin-te pe undeva pe-aproape.

s-319

train-319

La ce oră?

s-320

train-320

La nouășpe.

s-321

train-321

Foarte bine.

s-322

train-322

Ampleforth nu-l zări pe Winston.

s-323

train-323

Se așeză la altă masă.

s-324

train-324

Nu mai schimbară nici o vorbă și, în măsura în care doi oameni stând la aceeași masă, față în față, pot să nu se uite unul la celălalt, își evitară și privirile.

s-325

train-325

Fata își termină masa mai repede și plecă, iar Winston rămase să fumeze o țigară.

s-326

train-326

Ajunse în Piața Victoriei înainte de ora stabilită.

s-327

train-327

Știu precis ce gândești, știu totul despre disprețul tău, despre ura ta, despre scârba ta.

s-328

train-328

Ochii i se lăsară din nou pe pagină.

s-329

train-329

Se învârti în jurul soclului imensei columne în vârful căreia se înălța statuia Fratelui cel Mare, cu ochii la cer, către sud, unde înfrânsese avioanele eurasiene - în urmă cu câțiva ani erau avioanele estasiene - în Bătălia pentru Aerobaza Unu.

s-330

train-330

Pe strada din fața monumentului se afla o statuie a unui om călare, despre care se presupunea că-l reprezintă pe Oliver Cromwell.

s-331

train-331

La cinci minute după ora stabilită, fata încă nu apăruse.

s-332

train-332

Pe Winston îl năpădi iarăși teama aceea cumplită.

s-333

train-333

Nu mai vine, s-a răzgândit!

s-334

train-334

Se îndreptă cu pași rari spre partea de nord a pieței și simți un fel de plăcere sumbră când recunoscu biserica Sfântul Martin ale cărei clopote, pe vremea când mai avea așa ceva.

s-335

train-335

Băteau zicând: Ai să-mi dai trei gologani.

s-336

train-336

Atunci o zări și pe fată, stând la picioarele monumentului și citind, sau prefăcându-se a citi, un afiș care se întindea în spirală, pe columnă în sus.

s-337

train-337

Nu era indicat să se apropie de ea până nu se mai aduna niște lume.

s-338

train-338

De jur împrejurul postamentului se găseau tele-ecrane.

s-339

train-339

Își dădu seama că, în timpul cât stătuse plonjat în meditații, mai scrisese ceva, printr-un fel de act automat.

s-340

train-340

Însă, în clipa aceea, se auzi un vacarm de strigăte și huruitul unor vehicule grele, de undeva din stânga.

s-341

train-341

Deodată, toată lumea o luă la fugă prin mijlocul Pieții.

s-342

train-342

Fata se strecură agilă printre leii de la baza monumentului și se alătură valului.

s-343

train-343

Winston se luă după ea.

s-344

train-344

În timp ce fugea, pricepu din câteva remarci spuse cu voce tare că trecea un convoi de prizonieri eurasieni.

s-345

train-345

Latura de sud a Pieții era deja blocată de o masă densă de oameni.

s-346

train-346

Winston care, de felul lui, gravita de obicei către exteriorul gloatelor, acum se împinse, se îmbrânci, își foră drumul până în mijlocul mulțimii.

s-347

train-347

În curând ajunse la o întinsoare de braț de fată, dar drumul îi era blocat de un prol uriaș și de o femeie aproape la fel de uriașă, probabil nevasta lui, care formau un fel de zid de carne imposibil de trecut.

s-348

train-348

Winston se răsuci cu umărul înainte și, zvâcnind cât putu de tare, reuși să și-l bage între ei.

s-349

train-349

Timp de câteva clipe i se păru că mațele îi erau măcinate între cele două șolduri musculoase, dar, în cele din urmă, răzbi, nu fără oarecare nădușeală.

s-350

train-350

Dar nu mai era același scris neîndemânatic și crispat dinainte.

s-351

train-351

Acum se afla alături de fată, umăr la umăr cu ea, amândoi holbându-se înainte.

s-352

train-352

Pe stradă trecea lent un lung șir de camioane, cu câte patru santinele cu fețe împietrite, înarmați cu pistoale-mitralieră și stând în poziția de drepți în fiecare colț.

s-353

train-353

În camioane se aflau înghesuiți claie peste grămadă o mulțime de omuleți galbeni, îmbrăcați în uniforme verzui zdrențuite.

s-354

train-354

Fețele lor mongoloide, triste, priveau fix peste obloanele camioanelor, fără să arate nici o curiozitate.

s-355

train-355

Din când în când, câte un camion se hurduca și atunci se auzea câte un clang-clang de metale: toți prizonierii aveau cătușe de fier la picioare.

s-356

train-356

Camion după camion de fețe triste se scurgeau prin fața mulțimii.

s-357

train-357

Winston știa că trec, dar numai din când în când îi mai și vedea.

s-358

train-358

Umărul fetei și brațul ei, până la cot, erau lipite de ale lui.

s-359

train-359

Obrazul ei era destul de aproape de al lui ca să-i simtă căldura.

s-360

train-360

Ea preluă imediat inițiativa, ca și la cantină, de altfel.

s-361

train-361

Tocul îi alunecase cu voluptate peste hârtia fină și așternuse niște litere mari și ordonate: JOS FRATELE CEL MARE JOS FRATELE CEL MARE JOS FRATELE CEL MARE JOS FRATELE CEL MARE JOS FRATELE CEL MARE.

s-362

train-362

Începu să murmure, cu aceeași voce lipsită de expresie ca și mai înainte, abia mișcându-și buzele, o șoaptă care se îneca foarte ușor în vacarmul de voci și huruitul camioanelor.

s-363

train-363

M-auzi?

s-364

train-364

Da.

s-365

train-365

Poți să-ți iei liber duminică?

s-366

train-366

Atunci, ascultă cu atenție.

s-367

train-367

Trebuie să ții minte.

s-368

train-368

Te duci la gara Paddington ...

s-369

train-369

Îl uimi precizia militărească a fetei.

s-370

train-370

Îi descrise drumul pe care trebuia să-l urmeze: jumătate de oră cu trenul; iese din gară și-o ia la stânga; doi kilometri pe drum; dă de-o poartă cu bara de sus lipsă; merge pe-o cărare peste un câmp; o pajiște cu iarbă; o potecă printre tufișuri; un copac uscat, cu mușchi pe el.

s-371

train-371

umplând astfel jumătate de pagină.

s-372

train-372

Parcă ar fi avut o hartă în cap.

s-373

train-373

Poți să ții minte toate astea?

s-374

train-374

șopti ea în cele din urmă.

s-375

train-375

O iei la stânga, la dreapta și iarăși la stânga.

s-376

train-376

Și poarta n-are bara de sus.

s-377

train-377

Bine.

s-378

train-378

Pe la cinșpe.

s-379

train-379

S-ar putea s-ai de așteptat.

s-380

train-380

Nu-și putu reține un sentiment de panică.

s-381

train-381

Eu vin pe alt drum.

s-382

train-382

Ești sigur că ții minte totul?

s-383

train-383

Atunci pleacă de lângă mine cât mai repede.

s-384

train-384

Nu avea nevoie să i-o mai spună și pe asta.

s-385

train-385

Dar, pentru moment, nu-și puteau croi drumul afară din mulțime.

s-386

train-386

Încă mai treceau camioane și lumea încă mai căsca gura, setoasă de spectacol.

s-387

train-387

La început se auziseră ici și colo huiduieli, dar numai de la membrii Partidului care se aflau prin mulțime și în curând se opriseră.

s-388

train-388

Sentimentul dominant rămăsese curiozitatea.

s-389

train-389

Străinii, fie din Eurasia, fie din Estasia, erau un fel de animale ciudate pe care nu le vedeai decât exclusiv ca prizonieri și chiar și așa nu apucai să arunci mai mult de o privire fugară către ei.

s-390

train-390

Era absurd, din moment ce scrierea acelor cuvinte anume nu era cu nimic mai primejdioasă decât actul în sine de a deschide un jurnal; dar, pentru o clipă, îi veni să smulgă paginile irosite și să renunțe cu totul la proiectul ce-și propusese.

s-391

train-391

Nu știai nici ce se întâmpla cu ei, cu excepția celor câțiva care erau spânzurați drept criminali de război; ceilalți pur și simplu dispăreau, probabil în lagăre de muncă silnică.

s-392

train-392

Fețele rotunde mongoloide făcuseră acum loc unora de tip mai european, murdare, nerase și epuizate.

s-393

train-393

Ochii aceia care priveau de deasupra unor pomeți uscați se întâlneau din când în când cu ai lui Winston, uneori chiar cu o ciudată intensitate, pe urmă dispăreau în depărtare.

s-394

train-394

Convoiul se apropia de sfârșit.

s-395

train-395

În ultimul camion văzu un bătrân, cu o claie de păr încărunțit, care stătea în picioare, cu încheieturile mâinilor încrucișate în față, ca și cum ar fi fost obișnuit să le aibă legate.

s-396

train-396

Se apropia clipa când Winston și fata trebuiau să se despartă.

s-397

train-397

Dar, în ultimul moment, când mulțimea încă îi mai presa ca pe niște sardele, mâna ei pipăi după a lui și i-o strânse în fugă.

s-398

train-398

Nu putea să fi durat nici o secundă, și totuși lui i se păru că aveau mâinile încleștate de multă vreme.

s-399

train-399

Avu timp să-i învețe fiecare detaliu al mâinii.

s-400

train-400

Îi studie degetele lungi, unghiile bine conturate, pielea înăsprită de muncă și bătăturile, pielea catifelată de sub încheietură.