Universal Dependencies - Romanian - Nonstandard

s-1

dev-901

Și grăi zicînd: Doamne, fie-ți milă de fiiul mieu că e lunatec și rău pate.

s-2

dev-902

Că de multe ori cade în foc și de multe ori, în apă.

s-3

dev-903

Și aduș pre el ucenicilor Tăi și nu-l putură vindeca.

s-4

dev-904

Dară Iisus, răspunzînd, zise: O, rudă necredincioasă și îndărătnică, pînă când voiu fi cu voi?

s-5

dev-905

Pînă când voiu răbda pre voi?

s-6

dev-906

Aduceți-mi pre el încoace.

s-7

dev-907

Și certă Iisus pre el (pre dracul) și eși dentr-însul dracul și să vindecă coconul den acela ceas.

s-8

dev-908

Atunce să apropiiară ucenicii de Iisus, de eiși, și zisără: Pentru ce noi nu putum scoate pre el?

s-9

dev-909

Iară Iisus zise lor: Pentru necredința voastră, că adevăr zic voao, să ați avea credință cît un grăunțu de muștariu, gicere-ați măgurii aceștiia, treci de acicea colo, și va treace și nemică n-ară fi să nu să poată voao.

s-10

dev-910

Că acest feal de draci nu ias, ce numai cu rugăciunea și cu postul.

s-11

dev-911

Iară întorcîndu-să ei în Galileiu, zise lor Iisus: Da-să-va Fiiul omenesc în mînile oamenilor.

s-12

dev-912

Şi-l vor omorî pre El și a treia zi va învie.

s-13

dev-913

Și să întristară foarte.

s-14

dev-914

Dară venind ei în Capernaum, să apropiară cei ce lua dridrahmă cătră Pătru și-i zisără: Învățătoriul vostru n-are didrahmă.

s-15

dev-915

Grăi așia și cînd întră în casă mai nainte întrebă pre el Iisus, zicînd: Ce ți să pare, Simone?

s-16

dev-916

Crai pămentești de la carii iau dajde sau biru, de la feciorii lor, au de la streini?

s-17

dev-917

Zise Pătru lui: De la streini.

s-18

dev-918

Grăi lui Iisus: Dară, feciorii slobozi sînt.

s-19

dev-919

Ce ca să nu-i smintim pre ei, pasă la mare, aruncă undița și care peaște vei scoate întîi, adu-l și deschide gura lui; vei afla un statir (ban sau aspru).

s-20

dev-920

Acela ia și-l dă lor derept Mine și derept tine.

s-21

dev-921

Mai mare întru Împărățiia lui Dumnezeu.

s-22

dev-922

Luarea porobocului.

s-23

dev-923

Sminteala.

s-24

dev-924

Smintitura.

s-25

dev-925

Scoaterea ochiului.

s-26

dev-926

Îngerii.

s-27

dev-927

Oaia pierdută.

s-28

dev-928

Înfruntarea.

s-29

dev-929

Să fie ție ca un păgîn.

s-30

dev-930

Ertăciunea fratelui.

s-31

dev-931

Pilda craiului luînd samă de la slugile sale.

s-32

dev-932

Într-acel ceas să apropiară ucenicii cătră Iisus, zicînd: Oare cine-i mai mare întru Împărățiia ceriurelor?

s-33

dev-933

Și chemă Iisus un poroboc și-l puse în mijlocul lor.

s-34

dev-934

Și zise: Adevăr grăesc voao, să nu vă veți întoarce și să fiți ca porobocii, nu veți întra întru Împărățiia ceriurelor.

s-35

dev-935

Că varecine să va smeri în sine ca acest poroboc, acela iaste mai mare întru Împărățiia ceriurelor.

s-36

dev-936

Și au cine ară priimi pre un poroboc ca acesta, în numele Mieu, pre Mine mă priimeaște.

s-37

dev-937

Dară cine ară zminti pre unul de acești mici, carii cred întru Mine, mai bine i-ară fi lui să-i leage piatra morii de grumazii lui și să să îneace într-adîncul mării.

s-38

dev-938

Vai lumii de zminteale, că trebuiaște să vie smintealele, însă vai de omul acela pentru carele vine zminteala.

s-39

dev-939

Iară de te va zminti mîna ta sau piciorul tău, tae-o și o lapădă de la tine.

s-40

dev-940

Mai bine iaste ție ciung sau șchiop să întri în viață, decît doao mîni sau doao picioare avînd, aruncat în focul de veaci.

s-41

dev-941

Și ochiul tău, să te va sminti, scoate-l și-l leapădă de la tine.

s-42

dev-942

Mai bine iaste ție un ochiu avînd, decât doi ochi având, aruncat în matca focului.

s-43

dev-943

Socotiți să nu obidiți pre vrunul din acești mici, că vă grăesc voao, că îngerii lor în ceriu pururea văd fața Tatălui Mieu cel den ceriuri.

s-44

dev-944

Că au venit Fiiul omenesc și să mîntuiască ce еrа perit.

s-45

dev-945

Dară ce să pare voao?

s-46

dev-946

Să va avea un om o sută de oi și va rătăci una dentr-înse, au nu va lăsa noaozeci și noao în munți și va mearge de va căuta pre cea rătăcită?

s-47

dev-947

Și de să va tămpla să o afle, adevărat grăesc voao, că să va bucura de aceia mai vîrtos decît de ceale noaozeci și noao nerătăcite.

s-48

dev-948

Așia nu-i voia Tatălui vostru den ceriuri, ca să piiae unul de cești mici.

s-49

dev-949

Iară să greși fratele tău ție, pasă și ceartă pre el între tine și între el sîngur.

s-50

dev-950

Să te va asculta, ai dobîndit pre fratele tău.

s-51

dev-951

Iară să nu va asculta pre tine, mai ia lîngă tine încă unul sau doi: că den gura a doi au a trei mărturii să întăreaște tot cuvîntul.

s-52

dev-952

Iară să nu va asculta și pe ei, spune săborului.

s-53

dev-953

Iară de nu va asculta nece săborul, fie ție ca un păgîn și publican.

s-54

dev-954

Adevăr grăesc voao, că varece veți lega pre pămînt fi-vor legate în ceriu și varece veți dezlega pre pămînt fi-vor dezlegate în ceriu.

s-55

dev-955

Iarăși zic voao că de vor fi doi den voi într-un înțeles pre pămînt, de tot lucrul carele ară ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel din ceriure.

s-56

dev-956

Că unde sînt doi sau trei adunați întru numele Mieu, acolo sînt în mijlocul lor.

s-57

dev-957

Atunci să apropie de El Pătru, zise: Doamne, de câte ori va greși fratele mieu mie, erta voiu lui pîn în șapte ori?

s-58

dev-958

Zise Iisus lui: Nu zic ție numai pînă la șapte ori, ce pînă de șapte ori cîte șaptezeci.

s-59

dev-959

Derept aceaia, asamănă-să Împărăția ceriului omului craiu, carele vru să bage (să le ia) samă cu slugile lui.

s-60

dev-960

Deci, începînd el a băga samă, adusără lui pre un deatornic, cu zeace mie de talanți.

s-61

dev-961

Și cînd n-are avea de unde plăti, porunci domnul lui să-l vînză, și muiarea lui și feciorii și toate ce avea, și să-i plătească.

s-62

dev-962

Iară sluga aceaia plecîndu-să, ruga pre el, zicînd: Doamne, opreaște-ți mîniia și toate-ți voiu plăti.

s-63

dev-963

Feace-i-să milă domnului de sluga aceaia, de-l slobozi pre el și-i ertă datoria.

s-64

dev-964

Dară eșind sluga aceaia, află pre unul din soții săi, carele-i era lui deatoriu cu o sută de bani.

s-65

dev-965

Şi-l prinse pre el de-l sugruma, grăind: Plăteaște-mi cu ce-mi ești deatoriu.

s-66

dev-966

Căzu adecă soțul lui, la picioarele lui, ruga pre el, grăind: Opreaște-ți mîniia și voiu plăti ție toate.

s-67

dev-967

Iară el nu vru, ce-l duse de-l băgă în temniță, pînă n-are plăti datoriia.

s-68

dev-968

Iară văzînd soții lui aceastea ce fură, foarte să întristară și veniră de spusără domnului său toate carele fură.

s-69

dev-969

Atunci chemă pre el domnu-său, zise lui: Slugă hicleană, toată datoriia ertaiu ție, pentru ce mă rugași.

s-70

dev-970

Au nu ți să cădea și ție să-ți fie milă de soțul tău, cum și mie mi-au fost milă de tine?

s-71

dev-971

Și să mînie domnul lui și-l deade pre el muncitorilor, pînă nu va plăti toată deatoriia.

s-72

dev-972

Așa și Tatăl Mieu cel din ceriu va face voao, să nu veți erta fietecarele fratelui său, de la inimile voastre, greșalele lor.

s-73

dev-973

Bolnavi să vindecă.

s-74

dev-974

Carte de slobozie.

s-75

dev-975

De famăni.

s-76

dev-976

Porobocii aduși.

s-77

dev-977

Bunu-i Dumnedzeu, ținerea poruncii.

s-78

dev-978

Derept.

s-79

dev-979

Bogatul.

s-80

dev-980

Ispăseniia de la Dumnedzeu.

s-81

dev-981

A lăsa toate și a merge după Hristos.

s-82

dev-982

Și fu cînd sfîrși Iisus cuvintele aceastea, eși din Galileiu și veni în hotarăle Iudei, de ceaia parte de Iordan.

s-83

dev-983

Și mearsără după El mulțime multă și vindecă pre ei acolo.

s-84

dev-984

Atunci să apropiiară cătră El fariseii, ispitindu-l pre El și zicînd: Cade-să a lăsa omul pre muiarea lui pentru fiecare vină?

s-85

dev-985

El răspunzînd, zisă lor: Au n-ați cetit că Făcătoriul au făcut dintîi bărbatu și muiarea?

s-86

dev-986

Şi au zis: derept aceaia va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să lipeaște cătră muiara sa și vor fi amîndoi un trup.

s-87

dev-987

Derept aceaia de acii nu mai sînt doi, ce un trup.

s-88

dev-988

Ce împreună Dumnedzeu, omul să nu desparță.

s-89

dev-989

Zisără Lui: Dară că ce au poruncit Moisi să dea carte de lăsare și să o lase pe ia?

s-90

dev-990

Zise lor că Moisi, pentru întărimea inimii voastre, au lăsat voao să vă lăsați muerile voastre; iară dentîi n-au fost așia.

s-91

dev-991

Iară zic voao, că au cine-și va lăsa muiarea lui, fără de vină dе curvie și va luа alta, curveaște.

s-92

dev-992

Și cine va lua lăsată de altul, curvie face.

s-93

dev-993

Zisără Lui ucenicii lui: De iaste așia rîndul omului cu muiarea, nu-i bine să să însoare.

s-94

dev-994

Iară El zise lor: Nu-l cuprind toți cuvîntul acesta, ce cărora li-e dată.

s-95

dev-995

Că sînt fameni carii den trupul mumei lor au născut așia și sînt fameni carii-s giugăniți de oameni și sînt fameni carii să giugănesc înșiși pre sine, pentru Împărățiia ceriurilor.

s-96

dev-996

Cela ce poate cuprinde, cuprinză.

s-97

dev-997

Atuncea adusără cătră El porobocii, să-și pue mînile spre ei și să Să roage, iară ucenicii certa pre ei.

s-98

dev-998

Iară Iisus zise: Lăsați porobocii și nu-i oprireți pre ei a veni cătră mine, că-i Împărățiia ceriurelor ca a cestora.

s-99

dev-999

Și puindu-și spre ei mînile și Să duse de acolea.

s-100

dev-1000

Și iaca varecine, apropindu-să, zise lui: Învățătoare bune, ce bine voiu face, ca să aibu viața veacilor?