Universal Dependencies - Romanian - Nonstandard

s-101

dev-1001

Dară El zise lui: Ce Mă grăești bun?

s-102

dev-1002

Nime nu-i bun, fără numai unul Dumnedzău.

s-103

dev-1003

Dară de vei să întri în viață, ține poruncile.

s-104

dev-1004

Zise lui: carele?

s-105

dev-1005

Dară Iisus zise: Nu omorî, nu curvi, nu fura, nu mărturisi strîmbu.

s-106

dev-1006

Cinsteaște pre tatăl tău și pre muma și iubeaște pre priiainul tău, ca însuți pre tine.

s-107

dev-1007

Zise lui tînărul: Toate aceastia le-am păzit din tinereațele meale.

s-108

dev-1008

Dară încă ce n-am isprăvit?

s-109

dev-1009

Zise Iisus lui: De vei să le împli toate, pasă, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceriu; și vino de îmblă după Mine.

s-110

dev-1010

Dară auzind tinerul acel cuvînt, să duse întristat, că avea bunătate multă.

s-111

dev-1011

Iară Iisus zise ucenicilor Săi: Adevăr zic voao, că anevoe va întra bogatul întru Împărățiia ceriurelor.

s-112

dev-1012

Dară iară vă zic voao: mai lesni iaste cămilei pren uriachea acului a treace, decît bogatul întru Împărățiia lui Dumnedzău a întra.

s-113

dev-1013

(Cămila să zice că-i funea corabii, iar în cest loc, să înțăleage cămila).

s-114

dev-1014

Auzind aceasta, ucenicii lui să mirară, zicînd: Dară cine să va putea spăsi?

s-115

dev-1015

Căutînd Iisus, zise lor: de la oameni aceasta nu poate fi, iară de la Dumnezău, toate să pot.

s-116

dev-1016

Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Iaca noi am lăsat toate și am venit după Tine; dară ce ne va fi noao?

s-117

dev-1017

Dară Iisus zise lor: Adevăr zic voao, că voi carii ați venit după Mine, în nașterea de nou, cînd va șădea Fiiul omenesc spre scaunul slavei Sale, șădea-veți și voi pre doaosprădzeace scaune, giudecînd ceale doaosprădzeace rude ale lui Izrail.

s-118

dev-1018

Și fiecine carele va lăsa casa, au frații, au surorile, au pre tată-său, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au uricul lui, pentru numele Mieu, de o sută de ori atîta va lua, și viața veacilor va moșteni.

s-119

dev-1019

Că mulți vor fi cei dintîi, apoi, și cei din apoi, întîi.

s-120

dev-1020

Lucrătorii să duc în vie.

s-121

dev-1021

Ochiul rău.

s-122

dev-1022

Hristos proroceaște de chinul său.

s-123

dev-1023

Feciorii lui Zevedei.

s-124

dev-1024

De păharul.

s-125

dev-1025

Hristos, sluga noastră.

s-126

dev-1026

Doi orbi.

s-127

dev-1027

Că aseamenea iaste Împărățiia ceriurelor omului căsătoriu, carele eși dinsdemineață, să tocmească lucrători în viia sa.

s-128

dev-1028

Deci tocmindu-să cu lucrătorii, cîte un denar (denariul face zeace bani) pre zi, trimise pre ei în viia sa.

s-129

dev-1029

Și eșind la al treilea ceas, văzu pre alții stînd în tîrg, fără lucru.

s-130

dev-1030

Și acelora zise: Meargeți și voi în vie, și ce ară fi derept voiu da voao.

s-131

dev-1031

Dară ei mearsără.

s-132

dev-1032

Iară eși în al șasele și al noaole ceas, feace așijderea.

s-133

dev-1033

Deci eșind în al unsprăzeacele ceas, află pre alții, stînd fără lucru, și zise lor: Ce stați acicea toată zuoa fără lucru?

s-134

dev-1034

Zisără lui: că nime pre noi n-au tocmit.

s-135

dev-1035

Zise lor: Meargeți și voi în vie și ce va fi derept, veți lua.

s-136

dev-1036

Iară fiind sara, zise domnul viei viiașului său: Chiamă pre lucrători și le plăteaște lor plata, începînd dela cei de apoi, apoi pînă la cei dintîi.

s-137

dev-1037

Și deaca veniră carii în al unsprăzeacele ceas și luară unu cîte un denariu.

s-138

dev-1038

Iară viind și cei dentîi, le părea că vor lua mai mult; și luară și aceia cîte un denariu.

s-139

dev-1039

Iară deaca-i luară, răpștiră spre domnul casei.

s-140

dev-1040

Zicînd: Aceștea de apoi un ceas lucrară și i-ai făcut aseamenea cu noi, carii am purtat greutatea zilei și zăduhul.

s-141

dev-1041

Iară el, răspunzînd, zise unuia de ei: Soațe, nu fac ție nedireptate.

s-142

dev-1042

Au nu te-ai tocmit într-un dinar cu mine?

s-143

dev-1043

Ia-ți al tău și pasă, că voiu să dau cestui de apoi ca și ție.

s-144

dev-1044

Au nu să cade mie să fac ce voi vrea den al mieu?

s-145

dev-1045

Au pentr-aceaia iaste ochiul tău rău, că eu bun sînt?

s-146

dev-1046

Așia vor fi cei de apoi, întîi, și cei dintîi, mai apoi, că mulți sînt chemați, ce puțini aleși.

s-147

dev-1047

Și suind Iisus în Erosalim luo pre cei doisprăzeace ucenici înșiși pre cale și zise lor:

s-148

dev-1048

Iată că suim în Erosalim, și Fiiul omenesc îl vor da popilor celor mari și cărtularilor și-l vor giudeca spre moarte.

s-149

dev-1049

Şi-l vor da pre El păgînilor să-l batgiocurească și să-l bată și să-l răstignească și a treia zi va înviia.

s-150

dev-1050

Atunci să apropie de El muma feciorilor lui Zevedeiu cu feciorii săi, închinîndu-să și ceind oarece dela El.

s-151

dev-1051

Dară El zise ei: Ce vrei?

s-152

dev-1052

Zise lui: Zi să șază acești doi feciori ai miei, unul de-a direapta Ta și altul de-a stânga, întru Împărăția Ta.

s-153

dev-1053

Iară răspunzînd, Iisus zise: Nu știți ce ceareți; putea-veți bea păharul carele Eu am a-l bea?

s-154

dev-1054

Și cu botezul carele Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veți?

s-155

dev-1055

Zisără lui: Putea-vom.

s-156

dev-1056

Atunci zise lor: Iată păharul Mieu veți bea și cu botezul cu carele Eu Mă voiu boteza, vă veți boteza.

s-157

dev-1057

Dară a șădea de-a dereapta Mea și de-a stînga Mea nu iaste Mie să dau, ce să va da cărora li-e gătită dela Tatăl Mieu.

s-158

dev-1058

Și auzind aceastea, cei zeace să mîniară pre cei doi frați.

s-159

dev-1059

Iară Iisus, chemînd pre ei, zise: Ştiți că domnii păgînilor domnesc spre ei și putearnicii au puteare spre ei.

s-160

dev-1060

Iară între voi nu va fi așia, ce carele are vrea întru voi să fie mai mare să fie voao slugă.

s-161

dev-1061

Și cine are vrea întru voi a fi cel dentîi să fie voao slugă.

s-162

dev-1062

Cum și Fiiul omenesc n-au venit să-i slujască lui, ce să slujască El și să dea viiața lui, izbăvire pentru mulți.

s-163

dev-1063

Și eșind ei den Erihon, mearse după El mulțime multă.

s-164

dev-1064

Și iaca doi orbi șezînd lîngă cale, auziră Iisus treace și strigară zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ți milă de noi!

s-165

dev-1065

Iară mulțimea certa ei să tacă, iară ei mai vrătos striga, zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ți milă de noi.

s-166

dev-1066

Și stătu Iisus, chemă pre ei și zise: ce vreți să fac voao?

s-167

dev-1067

Zisără Lui: Doamne, ca să deșchizi ochii noștri.

s-168

dev-1068

Deci făcîndu-i-să milă lui Iisus, atinse ochii lor și numaidecît văzură și mearsără după El.

s-169

dev-1069

Şăzînd pre asin, în Erosalim întră și tărgoveții îi scoate afară.

s-170

dev-1070

Casa rugăciunii.

s-171

dev-1071

Secă smochinul.

s-172

dev-1072

Botegiunea lui Ioan.

s-173

dev-1073

Carii fac voia lui Dumnedzău.

s-174

dev-1074

Publicanii și curvarii.

s-175

dev-1075

Viia lui Dumnedzeu jidovii.

s-176

dev-1076

Omorîră fiiul stăpînului de lucrători.

s-177

dev-1077

Piatra unghiului.

s-178

dev-1078

Și cînd să apropiiară cătră Erosalim și veniră în Betfaghiia (Ce se zice Casa Izvorului), cătră muntele maslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici, zicînd lor:

s-179

dev-1079

Duceți-vă în cel sătcel carele iaste înaintea voastră și numai cît veți afla o asină legată și mînzul cu ia.

s-180

dev-1080

Dezlegați-o și o aduceți.

s-181

dev-1081

Și să are zice voao cineva, ziceți că aceaste Domnului trebuescu și numaidecît le va iară tremite iale.

s-182

dev-1082

Aceasta pentr-aceaia fu cum să să împle ce iaste zis pre proroc zicînd:

s-183

dev-1083

Ziceți featei Sionului, iaca împăratul tău vine ție blînd și șăzînd spre asin și desupra mînzului a asiniei învățată supt tărhat.

s-184

dev-1084

Și mearseră ucenicii și făcură cum le porunci lor Iisus. și adusără asina.

s-185

dev-1085

Tîlc: Hristos n-au șezut pre amîndoao, numai pre mînzu, cum arată ceialalți Evangheliști.

s-186

dev-1086

Că face pomeană Sfînta Evanghelie de amîndoao, iară într-un loc au fost și mînzul și pusără deasupra lor veșmintele sale, și-L pusără spre iale.

s-187

dev-1087

Iară mulțimea de oameni așternea veșmintele lor pre cale, iară alții frîngea stîlpări de leamne și așternea pre cale.

s-188

dev-1088

Iară mulțimea carea mergea înainte-i și carii mergea dinapoi striga zicînd: Osanna, fiiul lui David, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului, Osanna, întru înălție.

s-189

dev-1089

Și întrînd El în Erosalim să încîștigă tot orașul, zicînd: Cine iaste Acesta?

s-190

dev-1090

Iară mulțimea zise: Acesta iaste Iisus prorocul, cel den Nazaretul Galileii.

s-191

dev-1091

Și întră Iisus în beseareca lui Dumnezău și scoase pre toți carii vindea și cumpăra în besearecă și measele a tîrgarilor și scaunele a vînzătorilor de porumbi le răsturnă.

s-192

dev-1092

Și zise lor: Scris iaste casa mea casa rugăciunii să va chiema, iară voi o ați făcut peștere tîlharilor.

s-193

dev-1093

Atunci veniră la El orbi și șchiopi în besearecă și-i vindeca pre ei.

s-194

dev-1094

Iară văzînd popii cei mai mari și cărtularii ciudele carele făcea și porobocii strigînd în besearecă și zicînd: Osanna, fiiul lui David, mîniiară-să.

s-195

dev-1095

Și zisără Lui: Oare auzi ce zic aceștea?

s-196

dev-1096

Dară Iisus zise lor: Auz.

s-197

dev-1097

Au nu ați cetit necidinioară că din gura porobocilor și sugătorilor săvîrșit-ai lauda?

s-198

dev-1098

Și lăsa pre ei, mearse afară den oraș în Vitaniia și Să sălășlui acolo.

s-199

dev-1099

Iară demineață turnînd în oraș, flămînzi.

s-200

dev-1100

Și văzînd un smochin lîngă cale, mearse la el, și nemică nu află întru el, fără numai frunzele, și zise lui: De acum să nu mai fie întru tine rod în veaci, și secă smochinul numaidecît.