Universal Dependencies - Romanian - SiMoNERo

s-401

test-401

Pentru menținerea unui debit cardiac adecvat în repaus și mai ales la efort, umplerea ventriculului rigid și nedilatabil, cu o capacitate de sucțiune a sângelui scăzută, trebuie să se facă prin presiuni de umplere crescute.

s-402

test-402

Rigiditatea crescută ventriculară și arterială afectează cuplajul ventriculo-arterial, care este normal în repaus, dar devine anormal la efort.

s-403

test-403

Creșterea postsarcinii ventriculare crește travaliul cardiac și consumul miocardic de oxigen.

s-404

test-404

Pentru menținerea debitului cardiac, umplerea ventriculară trebuie să se facă la presiuni de umplere crescute, deoarece VS necompliant are o revervă scăzută de presarcină.

s-405

test-405

Frecvența cardiacă nu crește adecvat în timpul efortului, din cauza scăderii numărului de receptori beta-adrenergici la nivel cardiac și a diminuării răspunsului cronotrop la stimularea beta-adrenergică.

s-406

test-406

În prezent există tendința de a considera IC cu FE păstrată ca o entitate de sine stătătoare și care se manifestă, ea însăși, prin mai multe fenotipuri clinice.

s-407

test-407

Valvulopatiile regurgitante sunt de asemenea mai frecvente la această categorie de pacienți, mai ales insuficiența mitrală (Im) degenerativă cu regurgitație severă și cardiomiopatiile hipertrofice și restrictive.

s-408

test-408

Tusea cronică, seacă, echivalent al dispneei, este frecventă.

s-409

test-409

Modificările toracice, cifoza și creșterea diametrului toracic antero-posterior, cât și asocierea bronhopneumopatiei obstructive conice (BPOC) determină scăderea intensității suflurilor cardiace, care pot fi interpretate ca fiind sufluri fără semnificație hemodinamică.

s-410

test-410

SA degenerativă severă se asociază frecvent cu HTA la vârstnici, iar caracterele clasice ale pulsului din SA, parvus et tardus, sunt absente.

s-411

test-411

La vârstnici, boala cardiacă ischemică se însoțește mai rar de durere anginoasă și debutează frecvent prin insuficiență ventriculară stângă acută (13-15).

s-412

test-412

În concluzie, lipsa de specificitate a simptomelor și semnelor de IC, cât și prezența comorbidităților pot întârzia diagnosticul IC la vârstnici.

s-413

test-413

Prezența comorbidităților reprezintă o particularitate a IC la vârstnici.

s-414

test-414

FA este prezentă la 30-35% dintre bolnavii vârstnici cu IC, determinând deteriorarea hemodinamică, agravarea manifestărilor de IC și risc crescut de accidente vasculare cardio-embolice.

s-415

test-415

Disfuncția renală poate să se agraveze la vârstnicii cu IC în urma tratamentului diuretic, cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, sartani, antialdosteronice sau antiinflamatoare nesteroidiene.

s-416

test-416

Bolnavii cu IC au un risc crescut de cădere, prin frecvența crescută a hipotensiunii arteriale ortostatice.

s-417

test-417

Hipotensiunea arterială ortostatică este consecința atât a modificărilor fiziopatologice induse de IC, cât și a tratamentului medicamentos cu vasodilatatoare, diuretice sau betablocante.

s-418

test-418

Tratamentul anticoagulant, administrat frecvent pentru prevenirea accidentelor tromboembolice asociate cu FA, crește riscul complicațiilor hemoragice, implicit a celor posttraumatice.

s-419

test-419

Bolnavii cu IC care au frecvent FA au un risc crescut de demență vasculară prin microembolii recurente.

s-420

test-420

Modificările senzorului (afectarea auditivă și vizuală) la vârstnici fac dificil tratamentul medicamentos și igieno-dietetic al IC.

s-421

test-421

Dispneea și astenia fizică pot fi influențate de prezența comorbidităților (BPOC, anemie), de reducerea activității fizice sau de tulburări de memorie.

s-422

test-422

Evaluarea paraclinică prin examen radiologic pulmonar, ecografie cardiacă și biomarkeri serici ai IC capătă o importanță deosebită în diagnosticul IC la vârstnici.

s-423

test-423

Examenul ecocardiografic a devenit o tehnică indispensabilă în diagnosticul IC deoarece cuantifică remodelarea cardiacă, funcția sistolică ventriculară (exprimată cel mai frecvent prin FE a VS) și presiunile de umplere ventriculare.

s-424

test-424

Determinarea valorilor serice ale peptidelor natriuretice, BNP și NT-proBNP, a contribuit în mod substanțial la confirmarea diagnosticului de IC, atât în formele de IC cu FE scăzută, cât și în formele de IC cu FE păstrată.

s-425

test-425

Peptidele natriuretice au concentrații serice crescute în ambele forme de IC, dar valorile sunt mult crescute în IC cu FE scăzută față de IC cu FE păstrată.

s-426

test-426

La vârstnicii cu IC, concentrațiile serice ale BNP și NT-proBNP trebuie interpretate în funcție de vârsta și sexul bolnavilor, deoarece valorile peptidelor natriuretice sunt mai mari la vârstnici și la femei, în absența IC.

s-427

test-427

Mortalitatea intraspitalicească este mai mare la bolnavii cu IC cu FE scăzută față de bolnavii cu IC cu FE păstrată.

s-428

test-428

Pe termen lung, atât mortalitatea, cât și respitalizările la 60 și la 90 de zile de la diagnostic sunt similare între cele două forme de IC.

s-429

test-429

Bolnavii vârstnici cu IC cu FE păstrată decedează într-o proporție mai mare prin cauze non-cardiovasculare decât bolnavii cu IC cu FE scăzută (30).

s-430

test-430

Acest fapt reflectă impactul negativ pe care îl au comorbiditățile asupra mortalității în IC cu FE păstrată.

s-431

test-431

Tratamentul non-farmacologic este complex și presupune educația bolnavilor și a familiilor acestora despre nivelul de activitate fizică, regimul dietetic hiposodat, controlul greutății, depistarea decompensărilor și a factorilor precipitanți.

s-432

test-432

Diureticele și medicația tonicardiacă sunt utile în ameliorarea simptomelor, fără să influențeze însă supraviețuirea bolnavilor.

s-433

test-433

Farmacocinetica și farmacodinamica medicamentelor sunt modificate la vârstnici față de tineri.

s-434

test-434

Administrarea medicamentelor pentru condițiile comorbide poate avea efecte negative asupra evoluției IC, iar polifarmacia crește riscul interacțiunilor medicamentoase.

s-435

test-435

Asocierea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau sartani cu spironolactonă sau cu diuretice pot determina creșterea retenției azotate sau hiperpotasemie.

s-436

test-436

În studiul SENIORS, nebivololul, un betablocant selectiv cu efecte vasodilatatorii, nu a avut însă efect pozitiv pe end-point primar de spitalizări și mortalitate la bolnavii vârstnici cu IC.

s-437

test-437

Se așteaptă rezultatele unui alt mare trial, TOPCAT (Aldosterone Antagonist Therapy for Adults With Heart Failure and Preserved Systolic Function), care evaluează efectele spironolactonei, antagonist de aldosteron, la aproape 3.5 de bolnavi cu IC și FE păstrată (35).

s-438

test-438

În studiul DIG (Digitalis Intervention Group) a fost evaluat tratamentul cu digoxin în IC.

s-439

test-439

La sfârșitul studiului nu au fost diferențe semnificative pe end-point prespecificate la bolnavii sub tratament activ față de placebo.

s-440

test-440

Tratamentul digitalic este indicat la bolnavii cu IC cu FE păstrată și FA, în asociere cu betablocante sau blocante ale canalelor de calciu, pentru controlul frecvenței ventriculare.

s-441

test-441

Abordarea multidisciplinară a bolnavilor vârstnici, care să se adreseze atât IC, cât și comorbidități asociate acestui sindrom este esențială.

s-442

test-442

Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă principala cauză de spitalizare a pacienților peste 65 de ani, iar mortalitatea intraspitalicească este în continuare nedorit de mare.

s-443

test-443

ICA presupune cel mai adesea internarea de urgență a pacienților, mortalitatea intraspitalicească fiind raportată între 5 și 15% (1).

s-444

test-444

Teoretic, congestia hemodinamică poate contribui la progresia IC prin activarea neuro-hormonală și prin producerea ischemiei subendocardice, care, la rândul său, poate antrena insuficiență mitrală (Im) cu efect pe geometria ventriculului stâng (VS).

s-445

test-445

Atunci când diagnosticul este incert, determinarea nivelului plasmatic al hormonilor natriuretici și alte metode paraclinice pot fi utile pentru diagnosticul pozitiv.

s-446

test-446

Persistența ortopneei la externare se asociază cu un risc înalt de reinternare.

s-447

test-447

În tabelul 27.1 este prezentată valoarea diagnostică a markerilor clinici ai congestiei.

s-448

test-448

Ralurile pulmonare indică un exces volemic, dar absența lor nu este un marker sensibil al absenței congestiei.

s-449

test-449

Refluxul hepato-jugular poate fi folosit pentru a evidenția creșterea presiunii în sistemul venos, fiind credibil și sensibil totodată.

s-450

test-450

Peptidele natriuretice BNP și NT-pro-BNP s-au dovedit utile pentru diferențierea dispneei de origine cardiacă de alte cauze de dispnee.

s-451

test-451

Totuși, trebuie notat că, prin comparație cu dozarea hormonilor natriuretici, FE a VS este un element prognostic slab (3).

s-452

test-452

Elementele ecocardiografice importante din punct de vedere diagnostic sunt acele date care reflectă presiunile de umplere ventriculare.

s-453

test-453

Pentru VD se va folosi ca surogat dimensiunea venei cave și gradul său de compresie cu inspirul, iar pentru aprecierea presiunii de umplere a VS se va recurge la evaluarea umplerii pasive a VS estimată optim prin raportul E/E ’ (8).

s-454

test-454

Anemia este mai frecventă la bolnavi cu IC cronică agravată și se mai poate datora hemodiluției sau agravării disfuncției renale.

s-455

test-455

În ultima perioadă s-au studiat o serie de biomarkeri renali, care se eliberează din cauza injuriei renale ischemice.

s-456

test-456

Markerii de injurie miocardică (troponinele cardiace I și T) au valori crescute mai ales la pacienții cu ICA de cauză coronariană ischemică.

s-457

test-457

Utilizarea troponinei T înalt sensibile (hs-troponin T) a crescut sensibilitatea metodei până la 92%, constituind și un indicator al riscului de deces.

s-458

test-458

Pentru evaluarea pacientului cu ICA se mai utilizează creatinkinaza MB, miozina-1 cu lanțuri ușoare.

s-459

test-459

Adrenomedulina și precursorul său sunt sintetizate în inimă, glande suprarenale, plămâni și rinichi, având proprietăți vasodilatatoare, inotrope și natriuretice.

s-460

test-460

Pentru pacienții intens dispneici, cu semne clinice de edem pulmonar acut, se recomandă ventilația non-invazivă cu presiune pozitivă.

s-461

test-461

Conform studiilor, această metodă îmbunătățește rapid simptomele, scade necesitatea de intubare și reduce mortalitatea (11,12).

s-462

test-462

Celor mai mulți pacienți li se recomandă o restricție de sodiu de 2 g/zi, cu rol important în recăpătarea euvolemiei.

s-463

test-463

La bolnavii care asociază hiponatremie ușoară în contextul supraîncărcării volemice este recomandată și o restricție de lichide de < 2 l/zi.

s-464

test-464

După această terapie inițială, următoarele măsuri terapeutice necesită o apreciere corectă a statusului hemodinamic și volemic al pacientului.

s-465

test-465

Ameliorarea simptomelor de congestie trebuie obținută fără apariția reacțiilor adverse (cel mai adesea hipotensiunea arterială și deteriorarea funcției renale), ceea ce presupune monitorizarea atentă a dozelor și efectelor pentru a evita supradozarea.

s-466

test-466

De menționat însă că și subdozarea este adesea întâlnită în practică medicală.

s-467

test-467

Ultrafiltrarea rămâne a fi luată în considerare coform ghidului Societății Europene de Cardiologie 2012 ca o opțiune terapeutică în cazul persistenței semnelor clinice de congestie după tratamentul standard aplicat la pacientul cu debit urinar < 20 ml/oră.

s-468

test-468

Stimularea receptorului V1 produce vasoconstricție, agregare trombocitară și are acțiune mitogenică asupra celulelor musculare netede din peretele vascular.

s-469

test-469

La acestea se adaugă și normalizarea valorilor Na + la pacienții hiponatremici.

s-470

test-470

Utilizarea tolvaptanului, care acționează pe receptorul V2 în studiul EVEREST (15), nu a arătat o scădere a ratei de reinternare și a mortalității.

s-471

test-471

În Japonia a fost aprobată de curând utilizarea mozavaptanului, care este de asemenea blocant de receptori V2.

s-472

test-472

Conivaptanul, antagonist de receptori V1 și V2 vasopresinici, este aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratamentul hiponatremiei la bolnavi cu ICA, care nu au putut fi controlați cu medicația diuretică.

s-473

test-473

Acesta are un profil asemănător cu tolvaptanul, dar nu ameliorează semnele și simptomele de IC.

s-474

test-474

De menționat că tolvaptanul este aprobat atât în SUA, cât și în Europa, dar numai pentru tratamentul hiponatremiei.

s-475

test-475

Induc diureza prin inhibarea reabsorbției sodiului și a apei la nivelul tubului proximal și mențin sau cresc RFG prin acțiunea asupra arteriolei aferente.

s-476

test-476

Aceștia au avut o ameliorare a simptomatologiei, creșterea diurezei și menținerea RFG comparativ cu pacientii tratați cu placebo.

s-477

test-477

În anul 2010, Massie și colaboratorii săi au publicat un studiu ce a inclus aproximativ 2 de pacienți cu ICA la care s-a administrat comparativ rolofilina 30 mg/zi sau placebo.

s-478

test-478

În studiul HFA Hotline (2010) a fost utilizat tonapofilin (BG9928), dar studiul a fost întrerupt deoarece nu s-a constatat ameliorări semnificative ale dispneei sau reducerea greutății corporale.

s-479

test-479

Nitroglicerina este cel mai cunoscut și cel mai utilizat vasodilatator, scăzând atât presarcina, cât și postsarcina.

s-480

test-480

Se recomandă ca pacienții la care nu s-au înregistrat efecte favorabile hemodinamic la doza de 200 µg/kgc să fie considerați non-responsivi.

s-481

test-481

Mecanismul de acțiune în ICA este oarecum neclar, deși se pare că realizează o venodilatație moderată, scăderea presarcinii și în plus reduce anxietatea și scade eliberarea de catecolamine cu efect vasoconstrictor.

s-482

test-482

Cu toate acestea, analizele rezultate din Acute Decompensated Heart Failure National Registry sugerează că utilizarea morfinei la acești pacienți a fost însoțită de creșterea mortalității intraspitalicești.

s-483

test-483

Neseritidul a fost evaluat extensiv de-a lungul ultimului deceniu, în special la pacienții cu ICA și disfuncție sistolică, administrarea sa fiind asociată cu reducerea presiunilor de umplere ventriculară (într-o manieră dependentă de doză), reducerea rezistențelor sistemice și pulmonare și creșterea debitului cardiac (17).

s-484

test-484

Încă din 2001, AHA recomandă în ghiduri utilizarea neseritidului pentru tratamentul ICA.

s-485

test-485

În studiul VMAC (18) s-au evaluat comparativ efectele nitroglicerinei și neseretidului versus terapia standard la pacienții internați pentru agravarea fenomenelor de IC.

s-486

test-486

Reacțiile adverse ale utilizării neseritidului sunt hipotensiunea arterială (dependentă de doză), cefaleea și alterarea funcției renale.

s-487

test-487

Ularitide/uradilatin este un peptid natriuretic izolat din urina umană.

s-488

test-488

De asemenea, scade reabsorbția de sodiu și inhibă renina, aldosteronul și secreția de vasopresină.

s-489

test-489

În acest studiu de faza IIb s-a constatat o ameliorare rapidă a dispneei, precum și o rată scăzută a mortalității la pacienții care au primit tratament cu relaxin comparativ cu placebo.

s-490

test-490

Ca efect hemodinamic crește debitul cardiac și reduce ușor rezistența vasculară sistemică și pulmonară.

s-491

test-491

În caz de ICA, istaroximul crește presiunea arterială sistolică și scade frecvența cardiacă.