| s-1
| Ici și colo, câte o stea căzătoare care lăsa în urma ei o imensă dungă luminoasă. |
| s-2
| Jocurile acestea îmi aminteau războaiele pământești. |
| s-3
| Căldura începuse să se simtă. |
| s-4
| Ceilalți se repeziră la el amenințători. |
| s-5
| E recalcitrant domnul Volanski. |
| s-6
| Îi place lupta. |
| s-7
| Domnul Volanski are o singură calitate stăpânitoare: invidia. |
| s-8
| Se leagănă în pas agale Un mândru car purtat de boi. |
| s-9
| Te duc pe nenturnata cale Și-s albi ca neaua amândoi. |
| s-10
| Carul tău, cât e de mare, E-acoperit de-un lăvicer. |
| s-11
| Pe unde treci, un vânt dă viață. |
| s-12
| Natura parcă retrăiește Cel de pe urmă-al tău tablou. |
| s-13
| În parcul vechi, sub ramuri, aleile sunt ude. |
| s-14
| Aerul e dulce și clar, ca după ploaie. |
| s-15
| Din aceste statistici nu se poate vedea cantitatea de pește consumat de pescari. |
| s-16
| Ei se hrănesc aproape exclusiv cu pește. |
| s-17
| Balta având în acest an foarte puțină apă, cantitățile pescuite sunt cu mult mai mari decât ar trebui. |
| s-18
| Se sporește artificial producția acestui an, se influențează însă în rău producția anului viitor. |
| s-19
| Durata pură fără niciun amestec de elemente spațiale, ar fi numai o succesiune de schimbări calitative. |
| s-20
| Timpul pur nu este o cantitate măsurabilă, ci o mărime intensivă, sau mai corect o calitate. |
| s-21
| Din comparația acestor două realități se naște o reprezentare simbolică a duratei, scoasă din spațiu. |
| s-22
| Pe prăjini, înșiruite unele lângă altele, ca rufele întinse pe frânghie, piei mari din care picură încă zeama murdară, împiedecă perspectiva întregului. |
| s-23
| Lucrătorii, cu cizme grele pline de var și de zoaie, forfotesc ca într-un viermar, trăgând cu clești uriași de fier, din zăcătorile îngropate în pământ, talpa pentru tăbăcit. |
| s-24
| Alții, cu mânecile cămeșilor suflecate, având în fată șorțuri mici, galbene, vlăguesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau de marmoră. |
| s-25
| La Institutul de Istorie Universală, e tot el titular. |
| s-26
| Primiți, vă rog, Domnule Ministru, încredințarea adâncii mele păreri de râu că trebuie să iau această neclintită hotărâre. |
| s-27
| Abia după această scrisoare s-a hotărât, ușurat, să plece. |
| s-28
| Nu-și găsea galoșii și umbrela. |
| s-29
| Miniștrii s-au repezit toți să le caute de frică că nu mai scapă de el. |
| s-30
| În fine, prețioasele obiecte au fost găsite și liniștea s-a restabilit în falnicul palat Cantacuzino. |
| s-31
| Liniștitul apartament conține două camere îmbucate printr-un vestibul cenușiu ca și ele. |
| s-32
| Farsele picturale îl ajută perfect. |
| s-33
| E într-adevăr o dovadă de talent și de fire artistică faptul că-și alege drept țintă o marcă poștală sau un sigiliu, complicate pe ici pe colo cu însușirea pietrei litografice. |
| s-34
| Din slove am ales micile Și din înțelesuri furnicile. |
| s-35
| Nimicul nepipăit să-l caut vrui. |
| s-36
| Când încerc, pe dibuite, Stihuri nemeșteșugite, Vin la geamul meu închis, Ca din basme și din vis, Valuri, ploi, ninsori de fluturi, Purtând chivăre și scuturi. |
| s-37
| Sumedenii de gângănii în genunchi îmi fac mătănii. |
| s-38
| Cu numărul de față, Arhivele Olteniei intră în al treilea an de viață. |
| s-39
| Plăpândă ca un copil de oameni săraci, dar cu nădejde deplină în steaua ei cea bună, revista noastră își propune a urma și de aci înainte calea pe care și-a indicat-o. |
| s-40
| Condus de marea importanță ce prezintă un dialect cu toate nuanțele sale în genere, am căutat să dăm materialul de față despre graiul dialectal al bănățenilor. |
| s-41
| Se vor face apropieri din ce în ce mai multe între diferitele dialecte culese de la Nistru pân' la Trisa. |
| s-42
| Și iaca așa i-a tras o mamă de bătaie lui Sfântu Petre. |
| s-43
| Iaca pe la mezu-nopții vine gospodariul cel bețiv. |
| s-44
| După aceea, întărindu-se cu puternice bastioane și râpi, cetatea se înarma cu o garnizoană numeroasă. |
| s-45
| De la început, la auzirea acestor cuvinte, ea crezuse pe tătar rătăcit de minte. |
| s-46
| El este scutul și mântuirea mea. |
| s-47
| Am în grădină cinci pisici Din care două sunt pisoi. |
| s-48
| Sunt tigrii mei, de veche obârșie, Și mă mândresc cu neamul lor cel mare. |
| s-49
| Dar de ajuns să latre un cățel, Că fug în pomi și uită și de mine. |
| s-50
| Tigri de junglă neagră, stați nițel, Că mi-ați făcut mândria de rușine. |
| s-51
| Tot ceeace-i lipsește până în prezent spre atingerea unei reputații universale, este numai o cât mai mare și sistematică exploatare și industrializare a unor atari bogății. |
| s-52
| Poporul nostru de jos obișnuit cu respectarea atâtor posturi și ros de atâtea mizerii, numai grație lor nu a degenerat și mai mult. |
| s-53
| Aceste locuri sunt de obicei după coturi. |
| s-54
| Pescarii știu să le aleagă și să-și pună instrumentele acolo. |
| s-55
| Cuvântul acesta figurează numai ca nume propriu și însoțit de precizarea că nu este atestat decât într-un descântec. |
| s-56
| Cuvântul denumește o plantă erbacee din familia urticaceelor. |
| s-57
| Păunița ca nume al plantei Luzula pilosa este localizat de Borza în Bucovina. |
| s-58
| La început, a făcut Dumnezeu cerul și pământul. |
| s-59
| A văzut Dumnezeu că lumina este bună. |
| s-60
| Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. |
| s-61
| Și a numit Dumnezeu lumina ziuă și întunericul l-a numit noapte. |
| s-62
| Și a fost ziua întâia. |
| s-63
| Și a zis Dumnezeu: Să fie o tărie în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape. |
| s-64
| Și a făcut Dumnezeu tăria cerului și a despărțit apele care sunt dedesubtul tăriei de apele care sunt deasupra tăriei. |
| s-65
| Și s-a făcut așa. |
| s-66
| Trei câini au fost vaccinați timp de zece zile. |
| s-67
| Măduva încălzită la 80 ° și care nu este virulentă poate da imunitate. |
| s-68
| Noi am întreprins alte experiențe pentru a preciza maximul dozei inofensive pentru câine. |
| s-69
| Andrassy Gyula era, din 1871, ministrul Afacerilor Străine al Imperiului Austro-Ungar. |
| s-70
| El a fost ucis în timpul unei misiuni de recunoaștere, la 1 iunie 1879. |
| s-71
| Battenberg fusese proclamat cneaz al Bulgariei la 29 aprilie 1879. |
| s-72
| Se elimina din cuprinsul Constituției orice mențiune care putea fi interpretată ca o discriminare pe criterii religioase. |
| s-73
| Simt că timpul meu îl măsoară clepsidre însângerate și false. |
| s-74
| Reia publicarea notelor de călătorie în revista Magazin. |
| s-75
| Voi nu sunteți vestigii de cetate. |
| s-76
| Din sânul vostru n-au pornit săgeți. |
| s-77
| Și n-au lătrat pistoale-automate. |
| s-78
| Lumina ni-i destulă de la soare. |
| s-79
| Agonic, din fund, Trec păsărele, Și tainic s-ascund. |
| s-80
| Țârâie ploaia ... |
| s-81
| Nu-i nimeni pe drum. |
| s-82
| Pe-afară de stai, Te-năbuși de fum. |
| s-83
| Departe, pe câmp, Cad corbii, domol. |
| s-84
| Și răgete lungi Pornesc din ocol. |
| s-85
| Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar, Decor de doliu, funerar. |
| s-86
| Armata noastră s-a demoralizat și a pierdut de tot disciplina. |
| s-87
| Biserica din cadrul ansamblului mănăstiresc al Moldovitei, cu fațadele sale îmbrăcate în întregime cu frumosul și originalul lor veșmânt de pictură, care își păstrează încă toată prospețimea după atâtea veacuri trecute peste el, face parte din acel grup restrâns de monumente din nordul Moldovei. |
| s-88
| La origine, Moldovița, ca și celelalte vechi mănăstiri din Moldova, era un modest schit de lemn. |
| s-89
| La începutul domniei lui Alexandru cel Bun, a fost înălțată aici prima biserică de zid. |
| s-90
| Terminologia practicii magice ne confirmă faptul că, și în acest domeniu, predomină cuvintele formate pe terenul limbii române. |
| s-91
| Se constată, chiar, o diversificare a procedeelor de formare. |
| s-92
| Un loc important continuă să-l dețină derivarea cu sufixe. |
| s-93
| Hegel credea că evoluția universului se încheie în sistemul lui. |
| s-94
| Filosoful trebuie să fie modest. |
| s-95
| Calitatea lui cea mai mare trebuie să fie pietatea ontologică. |
| s-96
| Fără aceasta nu poate cunoaște adevărul. |
| s-97
| Orgoliul prostește pe om. |
| s-98
| Tocmai el, care-și dă seama de infinitul existenței și de puținătatea omului, trebuie să fie modest. |
| s-99
| Un ignorant, care reduce realitatea la ce e în jurul lui, mai poate fi insolent. |
| s-100
| Spre vaduri nu zăresc acum, din drezina mea, decât bacurile leneșe fără clienți, ancorate la mal. |