s-1
| Sunt reproduse chiar și legende orientale, ce dau un aer de fabulos unor episoade și sporesc dimensiunile epopeice ale domnitorului și ale oastei sale. |
s-2
| Istoric romantic și vizionar, el este, totodată, un scriitor-cronicar, înclinat spre moralizări, un pedagog al națiunii. |
s-3
| Este fiul Adelinei (n. Dragoman), de origine armeană pe linie paternă, și al lui Gheorghe Balotă, avocat. |
s-4
| Din 1995, în calitate de profesor invitat de literatură comparată, ține cursuri la universitățile din Cluj și București, Universitatea din Cluj numindu-l profesor-asociat. |
s-5
| În comentariile de artă, A. are opinii de om care gândește de multe ori în răspăr cu opiniile îndeobște admise. |
s-6
| Sumarul revistei confirmă acest program, în paginile ei republicându-se literatura marilor scriitori români, de la Vasile Alecsandri, la St. |
s-7
| Relatând pe un ton neutru, autorul știe încă să atragă participarea cititorului, care actualizează emoția tăinuită, însă nu absentă din volum. |
s-8
| fondul ancestral este topit într-o poveste de început de secol XX, în care lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. |
s-9
| „Jos era cerul verde strălucitor / și unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau izvoare ”. |
s-10
| Poate fi recunoscut aici un spirit ales, ironic și sceptic, capabil să formuleze concis și plastic judecăți generale. |
s-11
| Câmpia și Orașul, adevărații protagoniști ai Cărții de la Metopolis, își împart și dominația asupra universului fictiv din Iarna bărbaților. |
s-12
| Verbul „atârnă ” greu în această etapă, universul simțirii luptă cu densitatea substanței vitale, aflată în ebuliție cosmică. |
s-13
| Părinții, Maria (n. Comșa) și Paul Bănuțiu, judecător, se sting prematur, așa încât B. crește sub oblăduirea rudelor dinspre mamă. |
s-14
| Se împrietenește cu Gordon Craig și între cei doi se poartă o corespondență bogată privind concepția lor despre arta dramatică. |
s-15
| „Muncește și vei avea ” și „Citește, te vei lumina ”, revista se adresează în primul rând populației rurale de pe meleagurile ialomițene. |
s-16
| Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale literare și existențiale. |
s-17
| Până a pătrunde în circuitul didactic, tratamentul aplicat romanului și romancierului a sancționat drastic deviația de la normele curente, procustiene, din producția epocii. |
s-18
| În 1977 s-a stabilit la München, apoi la Sankt Peter, în Pădurea Neagră, unde a fondat Societatea Internațională „Musicosophia ”. |
s-19
| „Pentru români, Mihai Eminescu este sfânt, deoarece el a trăit cea mai sfântă dorință de a risipi negurile neștiinței spirituale ”. |
s-20
| Mezinul unei familii de mici proprietari, B. a absolvit în 1899 Școala Militară, urcând apoi în ierarhie până la gradul de viceamiral. |
s-21
| Se remarcă modul fericit în care coexistă rigoarea unei cercetări bazate pe o documentare serioasă și emoția unei spectatoare calificate. |
s-22
| O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). |
s-23
| Refugiat în Transilvania, urmărește acțiunile revoluționare ale maghiarilor și românilor, aflați, spre marele său regret, în conflict. |
s-24
| Mereu în primejdie de a fi arestat, B. se refugiază pentru o lună în tabăra lui Avram Iancu de la Câmpeni. |