s-1
| Sub Căimăcămie, în 1858, e secretar de stat provizoriu la Postelnicie, în care calitate contribuie la adoptarea unor măsuri pentru asigurarea libertății presei. |
s-2
| Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. |
s-3
| Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. |
s-4
| Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. |
s-5
| A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. |
s-6
| A transpus mai întâi în limba maghiară trei volume din nuvelele lui Liviu Rebreanu (1956, 1958, 1985). |
s-7
| Împreună cu Jékely Zoltán, traducătorul a îngrijit tipărirea unei ediții selective din opera lui G. Coșbuc (1958). |
s-8
| În iunie 2001, a fost ales printre membrii de onoare din străinătate Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. |
s-9
| Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. |
s-10
| Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni ” de dinaintea începerii războiului. |
s-11
| După 1990, întreprinde, ca bursier, două lungi călătorii de studii în India (1992, 1996). |
s-12
| În 1878, juriul felibrilor, de la Montpellier, îi decernează, la propunerea poetului Frédéric Mistral, un premiu pentru Cântecul gintei latine. |
s-13
| Fără a se rupe de matca spirituală românească, în 1999 se stabilește la Wellington și primește rezidență permanentă în Noua Zeelandă. |
s-14
| A. este un autor inclasabil, rezistând tipologizării sau operațiilor de afiliere comparativă la formule, generații sau coterii literare. |
s-15
| Absolvind liceul în 1896, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care nu o termină. |
s-16
| Mai toate cronicile rimate din „Țara ” și din „Patriotul ” sunt facile, însă A. dispunea de unele resurse poetice. |
s-17
| Autorul se oprește frecvent asupra dramelor trăite de cei umili, dar, treptat, alunecă spre literatura de magazin, accentuând melodramaticul și senzaționalul. |
s-18
| „O asemenea revistă, distinctă de « Analele Academiei Române », va reflecta într-un mod mult mai operativ viața academică românească. |
s-19
| O oarecare originalitate este atinsă atunci când recurge la propria experiență de viață, precum în nuveletele Fericirea, Prietenul meu, Succesul meu, Revederea. |
s-20
| Disociind între cronica dramatică și critica teatrală, A. optează pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-și informeze cititorul. |
s-21
| În volumul Portretul literar (1985), care pornește de la teza de doctorat și a fost distins cu Premiul „G. |
s-22
| Care ideologie s-a întâmplat să coincidă cu cea oficială, și se poate spune chiar că a alimentat-o. |
s-23
| Acasă, în schimb, evenimentul declanșează un mare entuziasm, A. fiind copleșit de onoruri, ceea ce provoacă, firesc, invidii și cârteli. |