| s-1
| Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului. |
| s-2
| Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-au împrăștiat. |
| s-3
| Mirosea a var stins în apă și, din pereții de cărămidă, netencuiți, se răspândea un iz de casă nouă. |
| s-4
| Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba 'parcă' fără apostrof (cum se scria pe atunci). |
| s-5
| Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. |
| s-6
| Credincios, nu ți-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul lui. |
| s-7
| La mijloc îi potrivise și un punct roșu, care se micșora și se mărea, după cum juca ținta de sub ea, mai repede sau mai încet. |
| s-8
| Și dacă el, bărbat ce se afla, voia să-l aibă de suflet, să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. |
| s-9
| Femeia îi turna, se uita să nu greșească mai puțin, că mușteriul s-ar fi făcut foc. |
| s-10
| Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. |
| s-11
| De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimântată și se lingușea. |
| s-12
| Țiganca simțea cum se învârtește tot pământul acela, cum se apropie și se depărtează și vântul, dezvelind-o. |
| s-13
| Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit de dedesubt se încordă și scârțâi. |
| s-14
| Era frumos ucenicul, cu fața lui pestriță, aprinsă de o putere care-i lucea în ochi. |
| s-15
| Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. |
| s-16
| Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna o căldare. |
| s-17
| Ajungând la biserică, intrară în curte și hoțomanul nostru se duse cu băiatul la casa popii. |