| s-401
| Pentru menținerea unui debit cardiac adecvat în repaus și mai ales la efort, umplerea ventriculului rigid și nedilatabil, cu o capacitate de sucțiune a sângelui scăzută, trebuie să se facă prin presiuni de umplere crescute. |
| s-402
| Rigiditatea crescută ventriculară și arterială afectează cuplajul ventriculo-arterial, care este normal în repaus, dar devine anormal la efort. |
| s-403
| Creșterea postsarcinii ventriculare crește travaliul cardiac și consumul miocardic de oxigen. |
| s-404
| Pentru menținerea debitului cardiac, umplerea ventriculară trebuie să se facă la presiuni de umplere crescute, deoarece VS necompliant are o revervă scăzută de presarcină. |
| s-405
| Frecvența cardiacă nu crește adecvat în timpul efortului, din cauza scăderii numărului de receptori beta-adrenergici la nivel cardiac și a diminuării răspunsului cronotrop la stimularea beta-adrenergică. |
| s-406
| În prezent există tendința de a considera IC cu FE păstrată ca o entitate de sine stătătoare și care se manifestă, ea însăși, prin mai multe fenotipuri clinice. |
| s-407
| Valvulopatiile regurgitante sunt de asemenea mai frecvente la această categorie de pacienți, mai ales insuficiența mitrală (Im) degenerativă cu regurgitație severă și cardiomiopatiile hipertrofice și restrictive. |
| s-408
| Tusea cronică, seacă, echivalent al dispneei, este frecventă. |
| s-409
| Modificările toracice, cifoza și creșterea diametrului toracic antero-posterior, cât și asocierea bronhopneumopatiei obstructive conice (BPOC) determină scăderea intensității suflurilor cardiace, care pot fi interpretate ca fiind sufluri fără semnificație hemodinamică. |
| s-410
| SA degenerativă severă se asociază frecvent cu HTA la vârstnici, iar caracterele clasice ale pulsului din SA, parvus et tardus, sunt absente. |
| s-411
| La vârstnici, boala cardiacă ischemică se însoțește mai rar de durere anginoasă și debutează frecvent prin insuficiență ventriculară stângă acută (13-15). |
| s-412
| În concluzie, lipsa de specificitate a simptomelor și semnelor de IC, cât și prezența comorbidităților pot întârzia diagnosticul IC la vârstnici. |
| s-413
| Prezența comorbidităților reprezintă o particularitate a IC la vârstnici. |
| s-414
| FA este prezentă la 30-35% dintre bolnavii vârstnici cu IC, determinând deteriorarea hemodinamică, agravarea manifestărilor de IC și risc crescut de accidente vasculare cardio-embolice. |
| s-415
| Disfuncția renală poate să se agraveze la vârstnicii cu IC în urma tratamentului diuretic, cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, sartani, antialdosteronice sau antiinflamatoare nesteroidiene. |
| s-416
| Bolnavii cu IC au un risc crescut de cădere, prin frecvența crescută a hipotensiunii arteriale ortostatice. |
| s-417
| Hipotensiunea arterială ortostatică este consecința atât a modificărilor fiziopatologice induse de IC, cât și a tratamentului medicamentos cu vasodilatatoare, diuretice sau betablocante. |
| s-418
| Tratamentul anticoagulant, administrat frecvent pentru prevenirea accidentelor tromboembolice asociate cu FA, crește riscul complicațiilor hemoragice, implicit a celor posttraumatice. |
| s-419
| Bolnavii cu IC care au frecvent FA au un risc crescut de demență vasculară prin microembolii recurente. |
| s-420
| Modificările senzorului (afectarea auditivă și vizuală) la vârstnici fac dificil tratamentul medicamentos și igieno-dietetic al IC. |
| s-421
| Dispneea și astenia fizică pot fi influențate de prezența comorbidităților (BPOC, anemie), de reducerea activității fizice sau de tulburări de memorie. |
| s-422
| Evaluarea paraclinică prin examen radiologic pulmonar, ecografie cardiacă și biomarkeri serici ai IC capătă o importanță deosebită în diagnosticul IC la vârstnici. |
| s-423
| Examenul ecocardiografic a devenit o tehnică indispensabilă în diagnosticul IC deoarece cuantifică remodelarea cardiacă, funcția sistolică ventriculară (exprimată cel mai frecvent prin FE a VS) și presiunile de umplere ventriculare. |
| s-424
| Determinarea valorilor serice ale peptidelor natriuretice, BNP și NT-proBNP, a contribuit în mod substanțial la confirmarea diagnosticului de IC, atât în formele de IC cu FE scăzută, cât și în formele de IC cu FE păstrată. |
| s-425
| Peptidele natriuretice au concentrații serice crescute în ambele forme de IC, dar valorile sunt mult crescute în IC cu FE scăzută față de IC cu FE păstrată. |
| s-426
| La vârstnicii cu IC, concentrațiile serice ale BNP și NT-proBNP trebuie interpretate în funcție de vârsta și sexul bolnavilor, deoarece valorile peptidelor natriuretice sunt mai mari la vârstnici și la femei, în absența IC. |
| s-427
| Mortalitatea intraspitalicească este mai mare la bolnavii cu IC cu FE scăzută față de bolnavii cu IC cu FE păstrată. |
| s-428
| Pe termen lung, atât mortalitatea, cât și respitalizările la 60 și la 90 de zile de la diagnostic sunt similare între cele două forme de IC. |
| s-429
| Bolnavii vârstnici cu IC cu FE păstrată decedează într-o proporție mai mare prin cauze non-cardiovasculare decât bolnavii cu IC cu FE scăzută (30). |
| s-430
| Acest fapt reflectă impactul negativ pe care îl au comorbiditățile asupra mortalității în IC cu FE păstrată. |
| s-431
| Tratamentul non-farmacologic este complex și presupune educația bolnavilor și a familiilor acestora despre nivelul de activitate fizică, regimul dietetic hiposodat, controlul greutății, depistarea decompensărilor și a factorilor precipitanți. |
| s-432
| Diureticele și medicația tonicardiacă sunt utile în ameliorarea simptomelor, fără să influențeze însă supraviețuirea bolnavilor. |
| s-433
| Farmacocinetica și farmacodinamica medicamentelor sunt modificate la vârstnici față de tineri. |
| s-434
| Administrarea medicamentelor pentru condițiile comorbide poate avea efecte negative asupra evoluției IC, iar polifarmacia crește riscul interacțiunilor medicamentoase. |
| s-435
| Asocierea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau sartani cu spironolactonă sau cu diuretice pot determina creșterea retenției azotate sau hiperpotasemie. |
| s-436
| În studiul SENIORS, nebivololul, un betablocant selectiv cu efecte vasodilatatorii, nu a avut însă efect pozitiv pe end-point primar de spitalizări și mortalitate la bolnavii vârstnici cu IC. |
| s-437
| Se așteaptă rezultatele unui alt mare trial, TOPCAT (Aldosterone Antagonist Therapy for Adults With Heart Failure and Preserved Systolic Function), care evaluează efectele spironolactonei, antagonist de aldosteron, la aproape 3.5 de bolnavi cu IC și FE păstrată (35). |
| s-438
| În studiul DIG (Digitalis Intervention Group) a fost evaluat tratamentul cu digoxin în IC. |
| s-439
| La sfârșitul studiului nu au fost diferențe semnificative pe end-point prespecificate la bolnavii sub tratament activ față de placebo. |
| s-440
| Tratamentul digitalic este indicat la bolnavii cu IC cu FE păstrată și FA, în asociere cu betablocante sau blocante ale canalelor de calciu, pentru controlul frecvenței ventriculare. |
| s-441
| Abordarea multidisciplinară a bolnavilor vârstnici, care să se adreseze atât IC, cât și comorbidități asociate acestui sindrom este esențială. |
| s-442
| Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă principala cauză de spitalizare a pacienților peste 65 de ani, iar mortalitatea intraspitalicească este în continuare nedorit de mare. |
| s-443
| ICA presupune cel mai adesea internarea de urgență a pacienților, mortalitatea intraspitalicească fiind raportată între 5 și 15% (1). |
| s-444
| Teoretic, congestia hemodinamică poate contribui la progresia IC prin activarea neuro-hormonală și prin producerea ischemiei subendocardice, care, la rândul său, poate antrena insuficiență mitrală (Im) cu efect pe geometria ventriculului stâng (VS). |
| s-445
| Atunci când diagnosticul este incert, determinarea nivelului plasmatic al hormonilor natriuretici și alte metode paraclinice pot fi utile pentru diagnosticul pozitiv. |
| s-446
| Persistența ortopneei la externare se asociază cu un risc înalt de reinternare. |
| s-447
| În tabelul 27.1 este prezentată valoarea diagnostică a markerilor clinici ai congestiei. |
| s-448
| Ralurile pulmonare indică un exces volemic, dar absența lor nu este un marker sensibil al absenței congestiei. |
| s-449
| Refluxul hepato-jugular poate fi folosit pentru a evidenția creșterea presiunii în sistemul venos, fiind credibil și sensibil totodată. |
| s-450
| Peptidele natriuretice BNP și NT-pro-BNP s-au dovedit utile pentru diferențierea dispneei de origine cardiacă de alte cauze de dispnee. |
| s-451
| Totuși, trebuie notat că, prin comparație cu dozarea hormonilor natriuretici, FE a VS este un element prognostic slab (3). |
| s-452
| Elementele ecocardiografice importante din punct de vedere diagnostic sunt acele date care reflectă presiunile de umplere ventriculare. |
| s-453
| Pentru VD se va folosi ca surogat dimensiunea venei cave și gradul său de compresie cu inspirul, iar pentru aprecierea presiunii de umplere a VS se va recurge la evaluarea umplerii pasive a VS estimată optim prin raportul E/E ’ (8). |
| s-454
| Anemia este mai frecventă la bolnavi cu IC cronică agravată și se mai poate datora hemodiluției sau agravării disfuncției renale. |
| s-455
| În ultima perioadă s-au studiat o serie de biomarkeri renali, care se eliberează din cauza injuriei renale ischemice. |
| s-456
| Markerii de injurie miocardică (troponinele cardiace I și T) au valori crescute mai ales la pacienții cu ICA de cauză coronariană ischemică. |
| s-457
| Utilizarea troponinei T înalt sensibile (hs-troponin T) a crescut sensibilitatea metodei până la 92%, constituind și un indicator al riscului de deces. |
| s-458
| Pentru evaluarea pacientului cu ICA se mai utilizează creatinkinaza MB, miozina-1 cu lanțuri ușoare. |
| s-459
| Adrenomedulina și precursorul său sunt sintetizate în inimă, glande suprarenale, plămâni și rinichi, având proprietăți vasodilatatoare, inotrope și natriuretice. |
| s-460
| Pentru pacienții intens dispneici, cu semne clinice de edem pulmonar acut, se recomandă ventilația non-invazivă cu presiune pozitivă. |
| s-461
| Conform studiilor, această metodă îmbunătățește rapid simptomele, scade necesitatea de intubare și reduce mortalitatea (11,12). |
| s-462
| Celor mai mulți pacienți li se recomandă o restricție de sodiu de 2 g/zi, cu rol important în recăpătarea euvolemiei. |
| s-463
| La bolnavii care asociază hiponatremie ușoară în contextul supraîncărcării volemice este recomandată și o restricție de lichide de < 2 l/zi. |
| s-464
| După această terapie inițială, următoarele măsuri terapeutice necesită o apreciere corectă a statusului hemodinamic și volemic al pacientului. |
| s-465
| Ameliorarea simptomelor de congestie trebuie obținută fără apariția reacțiilor adverse (cel mai adesea hipotensiunea arterială și deteriorarea funcției renale), ceea ce presupune monitorizarea atentă a dozelor și efectelor pentru a evita supradozarea. |
| s-466
| De menționat însă că și subdozarea este adesea întâlnită în practică medicală. |
| s-467
| Ultrafiltrarea rămâne a fi luată în considerare coform ghidului Societății Europene de Cardiologie 2012 ca o opțiune terapeutică în cazul persistenței semnelor clinice de congestie după tratamentul standard aplicat la pacientul cu debit urinar < 20 ml/oră. |
| s-468
| Stimularea receptorului V1 produce vasoconstricție, agregare trombocitară și are acțiune mitogenică asupra celulelor musculare netede din peretele vascular. |
| s-469
| La acestea se adaugă și normalizarea valorilor Na + la pacienții hiponatremici. |
| s-470
| Utilizarea tolvaptanului, care acționează pe receptorul V2 în studiul EVEREST (15), nu a arătat o scădere a ratei de reinternare și a mortalității. |
| s-471
| În Japonia a fost aprobată de curând utilizarea mozavaptanului, care este de asemenea blocant de receptori V2. |
| s-472
| Conivaptanul, antagonist de receptori V1 și V2 vasopresinici, este aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratamentul hiponatremiei la bolnavi cu ICA, care nu au putut fi controlați cu medicația diuretică. |
| s-473
| Acesta are un profil asemănător cu tolvaptanul, dar nu ameliorează semnele și simptomele de IC. |
| s-474
| De menționat că tolvaptanul este aprobat atât în SUA, cât și în Europa, dar numai pentru tratamentul hiponatremiei. |
| s-475
| Induc diureza prin inhibarea reabsorbției sodiului și a apei la nivelul tubului proximal și mențin sau cresc RFG prin acțiunea asupra arteriolei aferente. |
| s-476
| Aceștia au avut o ameliorare a simptomatologiei, creșterea diurezei și menținerea RFG comparativ cu pacientii tratați cu placebo. |
| s-477
| În anul 2010, Massie și colaboratorii săi au publicat un studiu ce a inclus aproximativ 2 de pacienți cu ICA la care s-a administrat comparativ rolofilina 30 mg/zi sau placebo. |
| s-478
| În studiul HFA Hotline (2010) a fost utilizat tonapofilin (BG9928), dar studiul a fost întrerupt deoarece nu s-a constatat ameliorări semnificative ale dispneei sau reducerea greutății corporale. |
| s-479
| Nitroglicerina este cel mai cunoscut și cel mai utilizat vasodilatator, scăzând atât presarcina, cât și postsarcina. |
| s-480
| Se recomandă ca pacienții la care nu s-au înregistrat efecte favorabile hemodinamic la doza de 200 µg/kgc să fie considerați non-responsivi. |
| s-481
| Mecanismul de acțiune în ICA este oarecum neclar, deși se pare că realizează o venodilatație moderată, scăderea presarcinii și în plus reduce anxietatea și scade eliberarea de catecolamine cu efect vasoconstrictor. |
| s-482
| Cu toate acestea, analizele rezultate din Acute Decompensated Heart Failure National Registry sugerează că utilizarea morfinei la acești pacienți a fost însoțită de creșterea mortalității intraspitalicești. |
| s-483
| Neseritidul a fost evaluat extensiv de-a lungul ultimului deceniu, în special la pacienții cu ICA și disfuncție sistolică, administrarea sa fiind asociată cu reducerea presiunilor de umplere ventriculară (într-o manieră dependentă de doză), reducerea rezistențelor sistemice și pulmonare și creșterea debitului cardiac (17). |
| s-484
| Încă din 2001, AHA recomandă în ghiduri utilizarea neseritidului pentru tratamentul ICA. |
| s-485
| În studiul VMAC (18) s-au evaluat comparativ efectele nitroglicerinei și neseretidului versus terapia standard la pacienții internați pentru agravarea fenomenelor de IC. |
| s-486
| Reacțiile adverse ale utilizării neseritidului sunt hipotensiunea arterială (dependentă de doză), cefaleea și alterarea funcției renale. |
| s-487
| Ularitide/uradilatin este un peptid natriuretic izolat din urina umană. |
| s-488
| De asemenea, scade reabsorbția de sodiu și inhibă renina, aldosteronul și secreția de vasopresină. |
| s-489
| În acest studiu de faza IIb s-a constatat o ameliorare rapidă a dispneei, precum și o rată scăzută a mortalității la pacienții care au primit tratament cu relaxin comparativ cu placebo. |
| s-490
| Ca efect hemodinamic crește debitul cardiac și reduce ușor rezistența vasculară sistemică și pulmonară. |
| s-491
| În caz de ICA, istaroximul crește presiunea arterială sistolică și scade frecvența cardiacă. |