| s-202
| Nu respectaseră recomandările profesoarelor de a veni în uniforma școlară, ci îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. |
| s-203
| Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. |
| s-204
| Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. |
| s-205
| Ca să dovedim aceasta, n-avem decât să strivim o furnică într-o hârtie de turnesol. |
| s-206
| El le pusese pe birou, iar eu le trecusem în buzunarul meu, cu gândul de a le folosi la ora de Filozofie. |
| s-207
| iar mulți dintre băieți mai întârziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. |
| s-208
| Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. |
| s-209
| respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. |
| s-210
| De la 'morminte', o potecă îngustă duce spre aleea mare, care, la rândul ei, te scoate în spatele Liceului Lazăr. |
| s-211
| Și lecția continuă, în timp ce zâmbetele băieților, ce fluturaseră pline de voioșie câteva clipe pe buzele lor, se stingeau ușor, pe nesimțite. |
| s-212
| Au plimbat mingea de peste treizeci de ori, făcându-l pe bietul Moscu să se-nvârtească când spre unul, când spre celălalt, până l-au amețit. |
| s-213
| Barosanul, cumsecade ca de obicei, ne anunțase că ne va da să traducem cu dicționarul un fragment din 'De amiciția' de Cicero. |
| s-214
| În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice. |
| s-215
| Ca să nu se vadă că scrie prea repede, prea curgător, se prefăcea că mai caută câte un cuvânt în dicționar. |
| s-216
| Toți se-ntorseseră către banca în fața căreia se oprise profesorul, bănuind că avea să se petreacă ceva deosebit. |
| s-217
| Mi-am dat seama imediat că ai pus în dicționar foaia unei juxte, și copiezi ca un neghiob. |
| s-218
| Cum a intrat în clasă și-a exprimat dorința de a examina câțiva elevi, înainte de a se trece la explicarea lecției următoare. |
| s-219
| Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. |
| s-220
| Această interesantă convorbire dintre un mare dascăl și un elev care nu era al său a durat întreaga oră de curs și i-a interesat nespus pe asistenți. |
| s-221
| Printre tovarășii noștri de muncă școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întâietatea la învățătură. |
| s-222
| Bineînțeles că mai târziu aveam să mă însor cu ea, să fim fericiți, să facem doi-trei copii, și așa mai departe, cum visează orice copilandru în împrejurări asemănătoare. |
| s-223
| Cuvântul 'simpatiu' l-au creat mitocăncile, care nu concep că se poate spune despre un bărbat că e simpatia lor, ci simpatiul lor. |
| s-224
| Eram îndrăgostit de o fată de la Moteanu, Geta, și numai la ea îmi zbura gândul. |
| s-225
| să nu se-ntâmple, doamne ferește, să te-ntrebe respectiva ce ți-a plăcut mai mult din ea, și tu să n-ai habar. |
| s-226
| Mă lega multă simpatie de acest coleg, pentru încrederea pe care mi-o acordase cândva, cu toate că era mai vârstnic decât mine cu vreo trei ani. |
| s-227
| Dar acest neprevăzut episod, ivit în calea netedă a confecționării de versuri la comandă, a avut un rezultat neașteptat pentru cererile ulterioare ale colegilor. |
| s-228
| Le urmăream cu priviri duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și de la Moteanu, când se-ntorceau de la școală și treceau prin fața porții mele. |
| s-229
| Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întâmplare, lângă un băiat voinic. |
| s-230
| surâsuri dulci înfloreau pe buzele lor roșii de sănătate, dezvelind dinții curați și albi ca porumbul crud. |
| s-231
| În poezie este permis să spui mai mult decât într-o scrisoare în proză, sau chiar în fața ființei dragi. |
| s-232
| Este ciudat faptul că, odată cu intrarea în superior, structura noastră sufletească a suferit importante transformări. |
| s-233
| Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sunt mai emoționat. |
| s-234
| Pe masa mea străjuia pe-atunci bustul în gips al lui Vlahuță de Dimitriu-Bîrlad, operă câștigată la tombola unui bal al artiștilor plastici. |
| s-235
| se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. |
| s-236
| Toată noaptea m-am zbuciumat, chinuit de luna care găsise cu cale să-mi scalde camera într-o lumină feerică. |
| s-237
| să fim mai apropiați, să îndrăznim să stăm de vorbă, și-n anumite cazuri să ne permitem să-i solicităm indulgența. |
| s-238
| De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. |
| s-239
| În astfel de împrejurări dictatoriale, este de la sine înțeles că năzdrăvăniile noastre scăzuseră simțitor și, cu timpul, se reduseseră aproape la zero. |
| s-240
| Ne-ntorceam de la liceu, unde avuseserăm repetiție la cor, un grup de vreo patru-cinci colegi, care locuiam în același cartier. |
| s-241
| Mulți am fi voit să renunțăm, dar ne era teamă să nu-l supărăm pe Atila, la care țineam foarte mult. |
| s-242
| nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un răspuns precis. |
| s-243
| Căpătasem năravul acesta de la orele unor profesori ca Minciu, care țineau lecții searbăde și nu ne acordau nici un fel de considerație. |
| s-244
| Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. |
| s-245
| De cum ne-a repartizat, s-a închis la el și n-a mai ieșit până dimineață să dea ochii cu noi. |
| s-246
| Am sărit din pat, m-am dus la un lavoar păcătos, m-am spălat cum am putut și m-am îmbrăcat la iuțeală. |
| s-247
| Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. |
| s-248
| Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. |
| s-249
| iar la un moment dat, podidindu-l lacrimile, a trântit ușa și a ieșit din cancelarie. |
| s-250
| iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. |
| s-251
| și băgați de seamă că, cel mai târziu până la sfârșitul săptămânii, trebuie să vi le procurați pe toate. |
| s-252
| Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. |
| s-253
| mă mirai eu, fără să înțeleg prea mare lucru, dar ca să nu-l supăr. |