| s-201
| Cineva îi contabiliza greșelile, fără să intervină, supraveghind-o și având răbdarea unui răgaz difuz, dar în care aștepta îndreptarea. |
| s-202
| Și n-aș fi crezut, vreodată, să mai aibă pieptul meu Loc de vreo simțire nouă fiind plin de dorul tău! |
| s-203
| Scânteie fierul în mâini și cu luciu tăiș amenință Grabnic și gata de-omor. |
| s-204
| Și, de-ai fi, tu, Basarabe, azi să simți aci rușine E că mai presus de slavă, Mirceo, tu m-ai pus pe mine. |
| s-205
| Iarna călăreții Moldovei străbat codrii, se-amestecă cu viforul și cad asupra cetăților și turnurile lor se năruie. |
| s-206
| Și-apoi se va ști, cine e pârcălab acolo și cine nu e, cui se cuvine adunarea vămilor și cui nu. |
| s-207
| Nu uiți că am tăiat pe din două moșiile Gădinții și Madravilele, după dreptate, jumătate ție și jumătate răzășilor. |
| s-208
| Până să se oprească leșii, înfierbântați ca de biruință, se-aruncară valurile lui Bogdan chiuind și-i izbiră. |
| s-209
| Spuneți Cardinalului să aibă pe suflet sufletele morților din valea Haliciului. |
| s-210
| Țineți minte cuvintele lui Ștefan care v-a fost baci până la adânci bătrânețe. |
| s-211
| Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor. |
| s-212
| Lasă-mă odihnei mele fără de vreo rea părere. |
| s-213
| De-abia mai cutează străjerii Primelor porți să se lupte-apărându-se-n oarbă izbire. |
| s-214
| Tu ai lumea de iluzii, eu am lumea de durere! |
| s-215
| Ei au înțeles că senina filosofie a vieții constă în singura putere de a ști să împrumuți realității ceea ce lipsește: poezia pe care o ai tu. |
| s-216
| Dar să fie cu putință? |
| s-217
| Realltatea e un monstru hidos, hrănit cu iluziile și visurile noastre. |
| s-218
| Cine e fericitul care n-o vede, care o suprimă din fața simțurilor sale, care o înlocuiește cu idealul său? |
| s-219
| Am omis din această listă numeralele, deoarece singura aliterațiune posibilă este între șase și șapte. |
| s-220
| Aliterațiunea vocalică este cu mult mai rară decât cea consonantică. |
| s-221
| Adeseori ne vin înainte și aliterațiuni de patru cuvinte. |
| s-222
| Te ridici uriaș, de departe, de dincolo de schingiuiri și moarte, peste-al veacurilor praf și glod, peste călăuze surde și deșarte. |
| s-223
| Pronumele, conjuncțiunile și prepozițiunile nu le considerăm ca elemente aliterante. |
| s-224
| Ele singure nu pot produce, ca cuvintele din celelalte categorii gramaticale, acel efect muzical în care rezidă importanța estetică a aliterațiunii. |
| s-225
| Iată-ne-alături, proaspeți ca zorii, colea, în culme și-n prag de victorii. |
| s-226
| Ai țâșnit din strădania noastră ca un cântec de luptă din lupte, ca o zare albastră-n fereastră din pecețile beznelor, rupte! |
| s-227
| În fața casei de obicei e ograda, cu un șopru, la dreapta sau la stânga, iar în spate, grădina cu pomi. |
| s-228
| Unii gospodari mai au câte o siliște, loc cu pomi în vatra satului, cumpărat sau moștenit și păstrat pentru a se face casă vreunui fecior sau spre a se da de zestre la fete. |
| s-229
| Siliștile au de obicei plantații de livezi. |
| s-230
| Elevul Mustafa își va lua sarcina să schimbe porecla în renume. |
| s-231
| Cu acest nume va intra în istorie. |
| s-232
| Un fost camarad de școală ne descrie impresia pe care Mustafa Kemal o făcea asupra colegilor săi, când avea vârsta de optsprezece ani. |
| s-233
| Iar eu, ca și tine ieșit din norod, vorbe de flăcări să-nnod, să deznod, ca unui vajnic voievod îți închin această carte. |
| s-234
| Se ținea întotdeauna la o parte; |
| s-235
| se închidea în el însuși și nu lega cu nimenea o prietenie strânsă. |
| s-236
| Asupra Regelui Ferdinand au circulat și continuă să circule încă, două versiuni, diametral opuse una de alta. |
| s-237
| După una din acestea, regele sub a cărei domnie s-a înfăptuit România Mare, e înfățișat în culori vii și strălucitoare, atribuindu-i-se calități din cele mai rare. |
| s-238
| Persoana prințului moștenitor prezenta mai mult decât neîncredere, prezenta numai îngrijorare. |
| s-239
| Se găseau persoane care regretau amarnic că datorită unui concurs de împrejurări, tronul regelui Carol avea să revie lui Ferdinand. |
| s-240
| Ceea ce se dovedește limpede e năzuința spre colaborare a tuturor comparatiștilor din lume, de la cei americani la cei francezi, inclusiv antrenarea celor din țările cu mai mică tradiție în acest domeniu. |
| s-241
| Aici sursele arheologice și documentare ne revelă, venită probabil deja din al doilea sau chiar al treilea mileniu înaintea erei noastre, prezența unei ramuri indo-europene. |
| s-242
| Sultanul renunță să ia cetatea de scaun, Târgoviște, se retrage către Brăila și părăsește țara în care oastea mare piere de foame. |
| s-243
| Vlad, părăsit de boieri, caută adăpost și ajutor în Transilvania. |