| s-2
| După reprezentație, mergea la Vasile Băcanul, unde cina cu Drăgulici, până să toace de liturghie. |
| s-3
| Cu programa aceasta de viață, își confunda adesea diminețele cu serile și vice-versa: la biserică își dedea în petecul declamației și la teatru în al isonului. |
| s-4
| Avea pe lângă asta păcatul că nu putea pronunța niciodată curat numele proprii și neologismele. |
| s-5
| Doamna Aglae Poppesco, Directoarea școalei de fete, ni se plânge că Primăria locală nu dă școalei lemnele necesare pentru încălzitul claselor. |
| s-6
| Anexându-vă raportul doamnei Directoare, vă invităm a face imediat o anchetă la școală și a ne raporta de urgență. |
| s-7
| Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? |
| s-8
| Dacă se întâmplă să plouă, ori răcoare? |
| s-9
| Și mam'mare scoate din săculetul ei un beret tot din uniforma canonierii « Le Formidable ». |
| s-10
| Ai văzut și dumneatale acușica ce pramatie e dumneaei? |
| s-11
| Eram într-un porumb. |
| s-12
| Nu-ți permit să fii necuviincios aici! |
| s-13
| Dar de chinoroz cum a venit vorba? |
| s-14
| Am vrut numai s-o speriu c-o stric la ficsonomia obrazului. |
| s-15
| Mâine seară mergi iar la „Iunion „? |
| s-16
| Dacă o vrea dumnealui să mergem, trebuie să merg, firește. |
| s-17
| Domnule, te-am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta. |
| s-18
| Dacă n-ai avut destulă vreme să mă cunoști, păcat! |
| s-19
| Eu te credeam pe dumneata mai deștept. |
| s-20
| Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii. |
| s-21
| Sunt un june tânăr și nefericit, care sufere peste poate și iubește la nemurire. |
| s-22
| Nu apucasem sâ trag trei focuri, când mă pomenesc cu doi turci că se reped fără de veste asupra mea și-mi smulg pușca din mâini, răcnind să merg la curtea boerească. |
| s-23
| De unde până unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei? |
| s-24
| Dacă nu mă-nșel, îmi pare că suntem în anul de grație 1883. |
| s-25
| Din două una, ori să se revizuiască, primesc! |
| s-26
| dar să nu se schimbe nimica; |
| s-27
| ori să nu se revizuiască, primesc! |
| s-28
| dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. |
| s-29
| Istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. |
| s-30
| Cum se poate, fraților, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetățean onorabil, pe un alegător? |
| s-31
| Jngerul spus-a păstorilor: Hristos s-a născut pentru voi în Betleem, oraș nu chiar urât de tot. |
| s-32
| Și s-a născut în mare sărăcie, El, stăpân a toată creatura. |
| s-33
| Astea s-au petrecut într-o clipă, înainte de a-mi putea da seama spre a mă împotrivi. |
| s-34
| Când vine seara ajunului, se aduc bețe de alun, pe care le rad de coajă, le înfășură cu tei în formă de spirală, le udă și le pun la fum, spre a ieși pestrițe. |
| s-35
| Țânțarii sunt luați de vânturi și merg astfel o distanță de 30 —50 km., după puterea vântului. |
| s-36
| Dacă acest vânt coincide cu ivirea unei serii de țânțari tineri și îi aduce la noi la București, iată că nu am scăpat cu totul de țânțari. |
| s-37
| Cu siguranță însă că vom scăpa prin asanare, de țânțarii bucureșteni născuți și crescuți aci pe lacurile Capitalei. |
| s-38
| Valea largă a Moldovii, cu apa sclipitoare ca o cordică de argint, să întindea dinaintea ochilor noștri. |
| s-39
| În lungul șesului cu sclipiri aurii, dintre apa Moldovii și streșina Carpaților, se lămuresc satele presărate pe sub crâmpeie de codru. |
| s-40
| Dar ceace ne-a răpit mai mult privirea au fost munții! |
| s-41
| Frumoase locuri mai sunt pe acolo! |
| s-42
| De când am plecat din satul vostru, am colindat în fiecare vară toți munții țării noastre, da' meleaguri ca acele de la noi, n-am mai văzut! |
| s-43
| Și acum îmi apare, vie în minte, priveliștea aceea. |
| s-44
| Și am fost silit să merg între doi turci, înarmați acum și cu pușca mea, până la curte, de unde mi-a dat drumul arendașul care mă cunoștea, după ce mi-a atras cu mustrare luarea aminte, că sunt puse pe moșie table de oprirea vânătorii. |
| s-45
| Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăție eu nu doresc. |
| s-46
| Acestea toate drept o părere, Drept nălucire le socotesc. |
| s-47
| Iubesc prea dulce o păstoriță Cu chip prea dulce, prea drăgălaș. |
| s-48
| Strigă, Domne, cine-mi strigă? |
| s-49
| Mârza-n temniță îmi strigă. |
| s-50
| Și așa-mi strigă el de tare, De s-aude preste mare. |
| s-51
| Dar nime nu-l auzea, Numai dulce maică sa. |
| s-52
| Ea la el că se ducea Și din gură așa zicea: Mârzo! |
| s-53
| fiul meu, Departe aud glasul tău Ș-am venit, să văd ce-ți este, De strigi așa făr-de veste! |
| s-54
| De opt ani și jumătate Zac aici fără dreptate. |
| s-55
| Modul cum s-a format această tradițiune e unul din cele mai interesante fenomene din istoria basmelor istorice. |
| s-56
| Morte de mult am dorit Că tare mi s-a urât. |
| s-57
| Țăranul e ca un copil și-i trebue o conducere constantă. |
| s-58
| Mormolocul prin metamorfoză a devenit broască matură vrednică de a sta la vorbă cu personagii înalte din plasă și din județ. |
| s-59
| Românii luminați care cunosc felul acesta de viață în care se târăște cea mai mare parte a țărănimei noastre, fără alte mărturii pricep numaidecât cauzele perturbațiunilor ce se pot întâmpla între locuitorii oricărui sat. |
| s-60
| Pudicitatea femeii intră în luptă cu chemarea simțurilor. |
| s-61
| Bolnava își scoate de sub țol fruntea lustruită și ochii mari, arși de friguri. |
| s-62
| Ies, amețită, în aerul tare și bun de afară. |
| s-63
| Bandur vine în urma mea, închizând ușa cu piciorul. |
| s-64
| Jăratecul de azi Ca mâine e tăciune, Iar inimile care fremătează De viață caldă și de veselie Le va-ngheța uitarea Și-or sta departe, fără nicio rază, Pustii și mute, ca o colivie Din care a zburat priueghietoarea. |
| s-65
| Nu știți că vă așteaptă deșteptarea, Nebuni hrăniți cu vise? |
| s-66
| Un râs verde ne strâmba figura, ocupat fiecare a-și face cruce, cu limba, în cerul gurii. |
| s-67
| N. Iorga, cel mai acerb, cel mai patetic, cel mai neînduplecat adversar al romantismului în toate formele manifestării lui, nu va acorda, bineînțeles, credit tradiției. |
| s-68
| Și nu simțiți de-acum, că sărutarea Dă mai puțin decât făgăduise? |
| s-69
| Părâuiui se tânguește-o floare: Ce blând erai în vremuri mai senine! |
| s-70
| De la început, în Sultănica, bate la ochi îngrămădirea de imagini, de metafore și culori, în descripțiile cele lungi mai mult decât în dialoguri. |
| s-71
| Acestea sunt întâile semne ale stilului individual, semne cari se mențin până la sfârșit. |
| s-72
| Cristinei începu să-i fie frig, nu mai avea chef de joacă. |
| s-73
| Privea nedumerită în jur, intrebându-se care-i rostul acestei plimbări obositoare. |
| s-74
| De câteva ori își exprimase cu glas tare nedumerirea, insă tatăl ei părea sigur de calea aleasă și privea cu dârzenie înainte, fără a o liniști. |
| s-75
| Sârbii, dintre cari o așa de mare parte au stat, multă vreme, sub stăpânire bulgărească, din care s-au desfăcut prin așezarea lor în legătură cu Apusul, au alte căpetenii decât boierii. |
| s-76
| Deci a împrumuta cuvântul « boier » înseamnă a fi fost în raport cu bulgarii boieri, iar nu a fi trăit sub jugul lor. |
| s-77
| Chiar și un critic atât de riguros ca Dimitrie Onciul nu respingea aprioric mitul. |
| s-78
| Între boier și acela care, nefiind boier, rămâne să fie numai țăran, cum era numai Român, legăturile au fost multă vreme foarte bune, de solidaritate românească desăvârșită, ceea ce ne-a ajutat să putem trăi și rezista atâtea veacuri. |
| s-79
| Dacă oamenii ar înțelege cât de important e să nu se lase manipulați! |
| s-80
| Dar nu vor să înțeleagă, îi tot dau înainte că au văzut cu ochii lor, au auzit cu urechile lor că se măresc pensiile, bunăoară. |
| s-81
| În marea dumnealui bunătate, domnul Toma ar vrea să-i strângă într-o zi pe toți laolaltă și să le spună: măi, tâmpiților, dar voi de ce nu ascultați ce spune la BBC, că nu sunt bani la buget? |
| s-82
| De unde să mărească pensiile, dacă bugetul e sărac? |
| s-83
| De altfel, domnul Toma îi împarte pe oameni în două categorii: cei care ascultă BBC și cei care nu ascultă. |
| s-84
| Nu este ușor lucru a te pune rău cu viața. |
| s-85
| Așa de puțini știu că eroismul se epuizează la acele tot așa de puține ființe, în rezistența și curajul fiecărei clipe. |
| s-86
| Când existența ta se definește în atributele neliniștii și ale fricii, faptul pur de a trăi este supremul curaj, este un act eroic. |
| s-87
| Îndepărtarea de Eros devine fatală, deoarece tot ce e în tine se concentrează pentru menținerea ta ca atare. |
| s-88
| Niciun mit în istorie nu este fără miez istoric. |
| s-89
| Plăcerile în acest eroism de rezistență ar părea grave lașități. |
| s-90
| Ce-ai de gând, părinte, ne lași să ne înecăm? |
| s-91
| Ia lasă-te în adânc! |
| s-92
| Bălălău se lăsă și, spre bucuria lui și a noastră, se vădi că apa-i venea doar pân' la brâu. |
| s-93
| De-ăștia mi-ești preasfinte? |
| s-94
| Într-o clipă tustrei ne zvârlirăm în apă. |
| s-95
| O baie matinală nu strică! |
| s-96
| Zise călugărul. |
| s-97
| Și începu a râde. |
| s-98
| Se repezi ca fulgerul cu lotca lui, trase la țărm luntrile noastre și, după ce ne îmbrăcarăm, zise: Și-acu poftiți la țuică! |
| s-99
| Tot astfel trebuie să fie și cu mitul nostru. |
| s-100
| Era chelarul mănăstirii și șef-bucătar. |
| s-101
| Pofti și pe arhondar la masă, dar acesta scutură din cap și ne întoarse spatele. |