| s-201
| Clara fu acea care o întrerupse. |
| s-202
| Vorbi aproape în șoaptă, fără să-și ridice ochii de pe tricou. |
| s-203
| Eugen s-a dus îndată după masă în oraș. |
| s-204
| Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă, Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă, Și lângă drumul vostru tremură în cale Un biet bătrân ca iarna, cu piept, picioare goale. |
| s-205
| Se-oprește, își ia căciula, spre voi mâna întinde, Și trista lui cătare în rugă se aprinde Văzând că nu-l vedeți. |
| s-206
| Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește, Când sania din urmă de ziduri îl strivește. |
| s-207
| Rivala ce-mi dă mie uzurpatorul meu Se zice că-i frumoasă. |
| s-208
| Au plecat la vânătoare, Să vâneze căprioare. |
| s-209
| Căprioare n-au vânat, Ci-au vânat un iepuraș, Să facă din blana lui Veșmânt faimos Domunului. |
| s-210
| A cui sunt aceste curți, Așa nalte luminate? |
| s-211
| Cântă-n luncă turturele. |
| s-212
| Boierul ședea Cu dominița sa Și cu feciorele Ca și niște stele Și cu feciorei Ca luceferei. |
| s-213
| Lumea ca voință era un șarpe, era vipera, ca un guler de oțel. |
| s-214
| Meșter tăcut sta în fața șevaletului. |
| s-215
| Și eu, în tăcerea de moarte, zăceam cufundat. |
| s-216
| Și am spart sticlosul perete, acea dimensiune care mă fascina. |
| s-217
| Am spart zidirea care mă sufoca și am fugit din închisoarea hermetică, din cadrul acela extraordinar de frumos. |
| s-218
| Am fugit din acea Lupărie. |
| s-219
| Pe movila încrustată de lună, în sfințenie învăluită, acolo ne-am rugat. |
| s-220
| Domnul, ca unor umili epigoni, ca unor scribi umili din cancelariile sale, ne-a poruncit să plecăm. |
| s-221
| Lucrarea ta, Noapte, se numește confuzie. |
| s-222
| Botanica este știința care studiază plantele. |
| s-223
| Plantele împreună cu animalele, studiate de zoologie, alcătuiesc lumea ființelor. |
| s-224
| Știința despre natura vie se numește biologie. |
| s-225
| Botanica este una dintre ramurile principale ale biologiei. |
| s-226
| Crescând în lungime, rădăcina se adâncește vertical în sol. |
| s-227
| Dacă am modifica această direcție și am plasa rădăcina unei plantule în poziție orizontală, am observa că în curând, prin creștere, aceasta se curbează și-și orientează vârful în jos. |
| s-228
| Acest fenomen se numește geotropism pozitiv și se datorește influenței forței de gravitație a pământului asupra celulelor. |
| s-229
| Acest spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic apare ca un uriaș organism rotund, de o mare varietate și bogăție, într-o alcătuire unică. |
| s-230
| Își are oare pereche în lume? |
| s-231
| Dar nu a fost dintotdeauna astfel. |
| s-232
| La finele Erei Terțiare și începutul celei actuale, în urmă cu 1,85 milioane de ani, Carpații răsăreau din apele salmastre ale unei mări. |
| s-233
| Acest colector de pe fundul Depresiunii Getice era viitorul curs al Dunării Inferioare. |
| s-234
| Pe măsura golirii lacului panonic, se conturează în urma lui cursul superior de azi al Dunării. |
| s-235
| Omul Paleolitic, disputându-și peșterile montane cu ursul de peșteră, trăind din cules, pescuit, vânătoare, coboară și el din munte în urmărirea acestor îndeletniciri, de-a lungul afluenților Dunării. |
| s-236
| Totul era pe-o mistrie, în cinci degete strânse avar, Visul, doar, pe câmpie, Și cărămidă, și var. |
| s-237
| Totul era pe retină, Cu proiectări din adânc, Drept, într-un snop de lumină. |
| s-238
| Calul viziunii trecuse Cu-aripi, întinsele, larg. |
| s-239
| Unde pustiul zăcuse Valuri de pulsuri se sparg. |
| s-240
| Că sunt atâtea artere, Fluvii umane ce bat. |
| s-241
| Vulcanii fără cratere Trec clocotind înfundat. |
| s-242
| E un seism care crește Graficul formelor noi. |
| s-243
| Dreptunghiulară albește Zarea sub norii vâlvoi. |
| s-244
| Drept, într-un snop de lumină, Turnul sporește urcat. |
| s-245
| Fântânile adâncului mă cer Sub zece orizonturi răsturnate, Unde cu umărul proptești un cer Și stropii frunții ard de nestemate. |
| s-246
| Munți până-n cer, munți până-n inima pământului. |
| s-247
| La mijloc: casele de mineri și castanii. |
| s-248
| Cândva, copiii făceau primii pași Călcând pe umbra mormântului. |
| s-249
| Prea fragezi încă, începeau să-și numere anii. |
| s-250
| Amorțiți de răcoarea unei dimineți de primăvară, scoboram vertiginos, cu inima strânsă de frică, cu roțile înfrânate, panta dela Bârnova. |
| s-251
| Nu vorbea nimeni. |