| s-102
| Urban a prins dintâi a se bate. |
| s-103
| Parcă acuma le văz toate! |
| s-104
| Era un drag de oraș larg și dezmierdat, cum e Cuhalmu nostru. |
| s-105
| Pusesem puștile piramidă și dă-i pe înfocare și beutură, care cât putea birui. |
| s-106
| Întorsese ficiorii pipele de la butoaie, de curgea vinul ca apa pe Valea Bogății. |
| s-107
| Stam în vin până-n genunchi. |
| s-108
| Plantele n-au niciodată nicio țesătură musculoasă, sau nervoasă, sau osoasă, ca animalele. |
| s-109
| Acesta este știința care ne dă cunoștința plantelor. |
| s-110
| Ce s-a întâmplat, domnule sergent? |
| s-111
| Întrebă patroana magazinului de îmbrăcat mirese. |
| s-112
| Dumneata dormi? |
| s-113
| Bărbatul din fața ei băuse, avea obrazul ca morcovul și mirosea a prăștină. |
| s-114
| Nu dorm. |
| s-115
| Păi dacă nu dormi, de ce lași derbedeii să lipească afișe subversive pe geamul dumitale? |
| s-116
| Cuvântul subversiv o sperie pe domnișoara Aurica. |
| s-117
| Asta-i caz de pușcărie. |
| s-118
| Domnule sergent, dar n-am știut. |
| s-119
| Școlarii noștri pensionari, din pensionul sf. Sava, mergeau la teatru, pe rând, câte 12 —15, de trei ori pe săptămână. |
| s-120
| Într-o seară, acum de curând, în înțelegere cu alți școlari externi, făcură la ieșirea din teatru un exalt. |
| s-121
| Întâmplarea aceasta l-a încredințat că școala n-are direcție, n-are disciplină, n-are nimic. |
| s-122
| Ea ori trebuie să se reorganizeze, ori să se închiză. |
| s-123
| Orice mișcare a cărvunarilor găsește ecou în toate straturile sociale, se repercutează în toată Moldova. |
| s-124
| Așa ar fi reușit și aristocrația să se mențină dacă nu s-ar fi rupt de restul boierimii și de țărănime. |
| s-125
| Socrate vrea să spună că unele virtuți, cum ar fi curajul, pot să crească prin învățătură și deprindere, dar e vorba de virtutea înnăscută. |
| s-126
| În alte părți, Socrate acceptă că curajul poate apărea și dacă nu e înnăscut. |
| s-127
| În sfârșit, multașteptatul ordin de plecare sosise. |
| s-128
| Itinerariul călătoriei îl știam de mult. |
| s-129
| Ardeam de dorul altor locuri în depărtări necunoscute. |
| s-130
| Era prietenul Johnson care cânta Steluța. |
| s-131
| Pașa fu cel dintâi care bătu din palme. |
| s-132
| După el începură aplauze zgomotoase. |
| s-133
| După scurt timp cântecul încetează. |
| s-134
| Petrecerea continuă. |
| s-135
| Te recomand eu și o să dea voie să scrii acolo. |
| s-136
| Știi ce șarmant băiet este. |
| s-137
| În laude, lui domnu Marcu îi plăcea să întrebuințeze totdeauna dialectul moldovenesc. |
| s-138
| Directorul Muzei întrerupse o clipă convorbirea, ca să asculte. |
| s-139
| Sărmanul Tasică își simți inima îndurerată. |
| s-140
| Veni să-și scoată certificatul de patru clase. |
| s-141
| Băeții proorociseră bine. |
| s-142
| Intră la telegraf. |
| s-143
| De altfel, nici surorile nu i-ar fi lăsat să învețe mai departe. |
| s-144
| Slăbuț, timid, mic la os, cam deșirat la trup, cu pielea străvezie, ochii lui spălăciți și visători spuneau singuri cât de greu va putea s-o ducă băiatul acesta în lupta pentru pâine. |
| s-145
| Mama și Silvia mă reprimiră bucuroase, știind că de aci încolo voi fi numai al lor. |
| s-146
| Silvia, văzându-se înșelată în presupunerile sale, îmi acordă aceeași dragoste de la început. |
| s-147
| Începuse să cugete la o altă fericire pentru viitorul meu. |
| s-148
| Nu-mi spunea, dar observam că asta era preocuparea ei de fiecare zi. |
| s-149
| Crea din nou vise, căutând să mă formeze pentru ele. |
| s-150
| Așteptam rezultatul, cu hotărârea de a o asculta. |
| s-151
| Am limpezit izvoarele vechiului drept românesc, începând, nu de la colonizarea Daciei, ci plecând de la legislația lui Justinian. |
| s-152
| Am pornit pe acest drum, fiind întemeiat pe credința că cele mai multe principii ale dreptului roman, de esență păgână, au pătruns în Dacia romană, după creștinizarea lor în lumea bizantină. |
| s-153
| Urmărind această idee, am făcut legătura între studierea dreptului roman și cel românesc. |
| s-154
| Necunoașterea istoriei dreptului bizantin însemnează ruperea legăturii firești dintre cele două lumi. |
| s-155
| Ce-i un loc? |
| s-156
| Un loc e lume și lumea e ce-a dat Dumnezeu. |
| s-157
| Omul vine, le află și le rânduiește pe măsura lui. |
| s-158
| Lumea pentru țăranul vechiului sat este ceva ordonat, divin rânduit. |
| s-159
| Lumea lui văzută există în alta nevăzută, de necuprins cu mintea noastră, dar nu mai puțin reală și simțită. |
| s-160
| Suntem în lume, dar lumea ne depășește. |
| s-161
| În tabloul său intitulat Amintiri de călătorie, a încercat să dea o imagine sintetică a lumii. |
| s-162
| Același procedeu, nevădit însă în mod explicit, se întâlnește în peisajele lui Bruegel. |
| s-163
| Priceperea maramureșencelor dă o notă originală portului. |
| s-164
| Până astăzi se poartă cu mândrie veșmintele străbunilor daci. |
| s-165
| Condiții istorice neprielnice au făcut ca o serie de culegeri care se vroiau reprezentative pentru folclorul tuturor românilor, să fie lacunare în ceea ce privește folclorul maramureșean. |
| s-166
| Maramureșul oferă vechi atestări ale folclorului românesc, unele din cele mai vechi pentru întregul nostru folclor. |
| s-167
| Ceterea și horinca, Acelea mi-o fost mama. |
| s-168
| Ceteruca când aud, Toate relele le uit. |
| s-169
| Pe mândruca când o văd, Toată mintea eu mi-o pierd. |
| s-170
| Multe zile-ndelungate, Trăiam fără libertate. |
| s-171
| Mâncam pită măsurată. |
| s-172
| Toată ziua lucram lână, Nici un ban pe săptămână. |
| s-173
| Când era de cătră seară, Mă-nchideau ca pe o fiară. |
| s-174
| Câți oameni ai tăiat cu cuțitul acela? |
| s-175
| Cuțitul ne prinde bine de multe ori. |
| s-176
| Întinderea de două zile a stâncii i-a dat tăria mocnită. |
| s-177
| Albastrul cerului și verdele ierbii s-a revărsat în seninătatea și încrederea lui. |
| s-178
| Iar izvoarele, care pe Semenic țâșnesc la fiecare cută de teren, i-au umplut sufletul de cântece. |
| s-179
| Când ai fost în sat? |
| s-180
| De când am urcat, n-am mai coborât. |
| s-181
| Tot la două săptămâni vine frate-meu și-mi aduce făină și cămașă albă. |
| s-182
| E multă treabă la oi. |
| s-183
| Muierile nu vin pe aici? |
| s-184
| Asprimea din ochii omului se mai muie. |
| s-185
| Vin și ele câteodată. |
| s-186
| Dar vara muierile au destule griji pe lângă casă. |
| s-187
| Se-aude un sunet monoton și adânc, câteodată mai scurt, câteodată mai lung, ca de mare pasăre de noapte. |
| s-188
| N-am eu gloanțe pentru gaie de noroc. |
| s-189
| Dacă-i de noroc, s-ar zice că pasărea se cheamă Sfântul Niciodată. |
| s-190
| Măicuțo, noi, moții, suntem neam fără noroc. |
| s-191
| Așa e scris. |
| s-192
| De asta nu scăpăm. |
| s-193
| Cu carabina mă apăr de căpcăunii de jandari. |
| s-194
| Îmi place să te văd în cuvenitul cadru, Sub ruginii și roșii, frunzele de viță, în asfințit, când lucrurile toate se desăvârșesc, făcând un pas, și încă unul, înapoi spre schiță. |
| s-195
| Cu lira mea de grindini bântuită, pătrunsă dureros de-un nor, aș mai putea, în jocul vârstelor, cu tinerețea ta alături în arenă pe nisipul roșu să cobor. |
| s-196
| Calm se-ndrumă spre cumpănire totul. |
| s-197
| Zi și noapte trag înjugate vremii, amândouă cu-nțelepciune-ncearcă pași deopotrivă. |
| s-198
| Se măsoară, se cântărește rodul de argilă, visul și umbra verii, și povara ce-i amintirea pentru orice făptură. |
| s-199
| Țineam tot timpul maxilarele încleștate. |
| s-200
| Era o tăcere teribilă, ce avea în mine evidența și conturul unui urlet. |
| s-201
| Clara fu acea care o întrerupse. |