| s-201
| D. Albulescu traduce din spaniolă Trei dizertații ale iscusitului cavaler Don Quijote de la Mancha, însoțite de ilustrațiile lui G. Tomaziu. |
| s-202
| Din poezia europeană sunt reproduse în original texte de Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Paul Celan. |
| s-203
| Atât traducerile basmelor eminesciene, în proză și versuri, cât și poeziile traduse în germană stau mărturie pentru această strădanie stilistică. |
| s-204
| Condamnat la șapte ani de închisoare, a fost pus în libertate în aprilie 1964, în baza decretului de grațiere referitor la deținuții politici. |
| s-205
| A participat la colocvii și congrese științifice internaționale, a făcut o călătorie de studii în India (vizitând centrele importante de sanscritologie). |
| s-206
| Recenzii scriu B. Poligriv, Emil Manu, Mircea Damian, cronică teatrală, Sandu Mille, Rodica Hodoș, Vasile Cărăbuș. |
| s-207
| Volumul de eseuri culturologice care interesează un public mult mai larg decât cel al specialiștilor ori pasionaților de indianistică este Arhaic și universal. |
| s-208
| Între 1914 și 1940, funcționează, cu intermitențe, ca angajat la Ministerul Instrucțiunii și la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. |
| s-209
| Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. |
| s-210
| A. nu va fi totuși actor, ci bibliotecar la Fundația Universității, unde va funcționa din 1913 până la pensionare. |
| s-211
| Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis ” al poetului. |
| s-212
| În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. |
| s-213
| Socotind acest fapt drept un atentat la autoritatea consulului rus Karl von Kotzebue, mare amator de whist, domnitorul a dispus suspendarea revistei. |
| s-214
| Adresându-se, prin chiar titlul ei, românilor din toate provinciile, A.r. s-a străduit să le țină trează conștiința națională. |
| s-215
| Elogiul femeii fascinante, stăpânite de eros, ce deține parcă o putere de seducție vrăjitorească, este însuși elogiul feminității. |
| s-216
| După trei clase elementare făcute în sat, un unchi îl înscrie la școala maghiară de stat din Vințu de Jos. |
| s-217
| A. fuge însă peste munți, la Caracal, unde e ucenic, apoi calfă în atelierul de tâmplărie al moșului său, Laurențiu Albani. |
| s-218
| În 1913, intră în redacția săptămânalului „Adevărul ”, publicație a secției române a Partidului Social Democrat din Ungaria. |
| s-219
| „Logodit cu pana ”, va suporta și riscurile, fiind deținut trei luni la Vác pentru delict de presă. |
| s-220
| Piesa a fost jucată, ca și un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. |
| s-221
| Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se raporta la cea mai strictă actualitate și anticipa orientarea societății postbelice. |
| s-222
| Experiența scriitoricească și participarea directă la evenimente se fac simțite în dialoguri, în selecția faptelor și în coloratura afectivă a mărturiilor. |
| s-223
| Ziarul își propune, pe lângă „ridicarea neamului ”, să apere și „adevărata Biserică ”, prin care e desemnat ritul unitarian. |
| s-224
| Dar programul, respectat în liniile lui mari de-a lungul celor unsprezece ani de apariție, pare să fie redactat de Georgiu Popa. |
| s-225
| Tot de aici poate fi aflată structura Academiei Române la 31 decembrie 1990, pot fi consultate stenogramele adunărilor generale extraordinare din 22 ianuarie și 2 februarie 1990. |
| s-226
| A. este unul dintre primele periodice românești care tipărește cu consecvență literatură populară, culeasă din Transilvania și Bucovina de At. |
| s-227
| Poetul are datoria de a prevesti evoluția evenimentelor istorice, de a pregăti mișcările sociale, așa cum făcuse Andrei Mureșanu la 1848. |
| s-228
| Sub pseudonimul Cassiu se ascunde Al. Roman, un atent și pătrunzător observator al moravurilor din mediile urbane ardelenești, comentate cu umor și vioiciune. |
| s-229
| Poet romantic el însuși, redactorul s-a arătat generos cu colegii de generație și, totodată, un constant prețuitor al liricii înaintașilor. |
| s-230
| O direcție literară nu se indica, dar poate fi dedusă din studierea materialului beletristic și a publicisticii apărute și corespunde întru totul vederilor lui Asachi. |
| s-231
| se urmărește mersul de ansamblu al politicii europene, se comentează descoperirile științifice, se dau informații geografice sau istorice. |
| s-232
| ACADEMIA ROMÂNĂ, cel mai înalt for de cultură și de știință al țării, care funcționează neîntrerupt din 1866 până în prezent. |
| s-233
| Un program vag, redactat în termeni ezitanți, este propus prin articolul Albine și viespi, tipărit în primul număr. |
| s-234
| Totodată, va evita „satira greoaie și bădărănoasă ”, optând pentru o satiră și o critică apropiate de artă. |
| s-235
| În ipostază de cronicar dramatic, Ștefan Vellescu se arată avizat, iar remarcile sale, adesea critice, sunt, cele mai multe, îndreptățite. |
| s-236
| „De aceea ochiul meu așteaptă pe câmpie / să vină o lacrimă din acel viitor dureros / care înainte de a fi poate plânge. |
| s-237
| În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. |
| s-238
| La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. |
| s-239
| Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple, de rezonanță cosmică. |