Universal Dependencies - Romanian - RRT

s-101

train-2413

O pace ca după cutremur se lasă peste orășel, aruncând în definitivă izolare și inutilitate o existență meschină, fără sens.

s-102

train-2414

Schițele și nuvelele din volumul intitulat pillatian Eternități de o clipă (1982) sunt axate pe introspecția unor stări-limită.

s-103

train-2415

Mobilizat la Ministerul de Război, va colabora la „Adevărul ” și „Patria ”, susținând ieșirea României din neutralitate.

s-104

train-2416

Foarte înrudit cu actorii săi este și povestitorul, de la început cu un aer de bătrân, care nu prea se miră de nimic.

s-105

train-2417

D. Isac recenzează mai ales cărți de filosofie, iar Pimen Constantinescu traduce din Horațiu, Sully Prudhomme, Fr. Coppée, Otto Ludwig.

s-106

train-2418

A efectuat stagii de specializare și documentare la Moscova, Paris, Berlin și a participat la congrese și colocvii științifice naționale și internaționale.

s-107

train-2419

din martie 1913 cuvântul „artistică ” este suprimat din subtitlu, iar din iunie 1915, subtitlul e redus la „Revistă ilustrată ”.

s-108

train-2420

Izvorât din intuiții, din viziuni poetice, epicul, ca și ideea, este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv.

s-109

train-2421

Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică).

s-110

train-2422

De Crăciunul lui 1942, Radio București îi difuzează Noaptea sfântă, „motiv religios în patru tablouri ”, în versuri.

s-111

train-2423

Modul de prezentare preferat, acela al unei înșiruiri cronologice pe stagiuni, i-a solicitat ani îndelungați de muncă.

s-112

train-2424

Dacă evoluția unei literaturi se decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă un astfel de moment.

s-113

train-2425

Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant.

s-114

train-2426

Bun cunoscător al vieții românilor din sudul Dunării, C. s-a decis să le popularizeze folclorul, foarte puțin știut în România.

s-115

train-2427

Tot lui Gherea îi este dedicat și articolul Pesimismul în literatură al lui Caion, în care tonul polemic predomină.

s-116

train-2428

Pronunțarea dialectală, transilvăneană și arhaică, notată de copiști, mărește farmecul straniu al tâlcurilor cu vădite trimiteri eschatologice.

s-117

train-2429

Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă.

s-118

train-2430

Impresionează, de asemenea, starea sufletească a bătrânei mame, bine surprinsă într-una dintre variantele culese de G. Dem. Teodorescu.

s-119

train-2431

C. ataca reformele preconizate de Al. I. Cuza și de M. Kogălniceanu, înlocuind revista „Nichipercea ”, care fusese suspendată în mai 1864.

s-120

train-2432

Nu termină însă decât cursurile Facultății de Litere și Filosofie, în 1919, după ce aproape un an, în timpul războiului, este mobilizat.

s-121

train-2433

Saltul înapoi, spre Pascal (spre „spațiul imensității copleșitoare, terifiante ”) este justificat, afectiv, de imaginea dinainte.

s-122

train-2434

Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii.

s-123

train-2435

Revista găzduiește și numeroase traduceri din Zola, Henry Kistermaeckens, Arthur Conan Doyle, François Coppée, Georges Courteline.

s-124

train-2436

Lui i se alătură Constanța Chiralievskaia, care transpune în foileton romanul lui V. D. Waschirov – De ce se prăbușesc imperiile.

s-125

train-2437

Numărul 5 / 1913 găzduiește necrologul Aurel Vlaicu, iar numărul 26–27 / 1915 comemorează 25 de ani de la moartea lui V. Alecsandri.

s-126

train-2438

În cadrul foiletonului gazetei, Pantazi Ghica publică prelucrarea unei legende populare (Mărgăritărel) și schița Un amor de toamnă.

s-127

train-2439

După ce a lucrat un timp ca învățător, și-a dat diferența examenelor de liceu pentru a putea frecventa învățământul superior.

s-128

train-2440

Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului.

s-129

train-2441

În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă.

s-130

train-2442

Dimensiunea psihologică rămâne una de suprafață, A. mulțumindu-se să creeze personaje după o schemă morală simplificatoare, în alb și negru.

s-131

train-2443

Dragostea dintre doi tineri, protagoniștii romanului, proveniți din cele două straturi sociale aflate în neostoită înfruntare, nu poate înfrânge prejudecățile.

s-132

train-2444

Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare.

s-133

train-2445

” Aceleași idei sunt susținute de E. Lovinescu și de I. Ludo, ultimul polemizând cu Nae Ionescu și cu A. C. Cuza.

s-134

train-2446

Aici Mihail Sebastian își delimitează opiniile (68 / 1934) de grupul de la ziarul „Cuvântul ”, unde funcționa ca redactor.

s-135

train-2447

În mai 1990 se stabilește la Cluj-Napoca, unde devine redactor – și cronicar literar – al revistei „Tribuna ”.

s-136

train-2448

A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir ” din București și apoi cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu ” (1955–1961).

s-137

train-2449

Consistente, meticulos construite, eseurile ei procedează la asedierea solid organizată a unor chestiuni de teoria artei și de hermeneutică literară.

s-138

train-2450

Arestată la 25 mai 1950 și trimisă la Canal, eliberată în 1952 și din nou arestată în 1959, A. M. reușește să părăsească țara după 1970.

s-139

train-2451

Întârzii / prin preajma arborilor mari, îmi place / să privesc trecătorii singuratici / însă nu schimb nici un cuvânt cu nimeni.

s-140

train-2452

Primul dintre cei cinci copii ai Deborei (Dobrișei, n. Iosub) și ai lui Avram Adercu, primește la naștere numele Froim Zeilic.

s-141

train-2453

Se stabilește la București din 1920 și este, timp de două decenii, funcționar la Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.

s-142

train-2454

Ca și N. Davidescu, B. Fundoianu, I. Vinea și alții, semnalează nume mari ale poeziei moderne românești în chiar momentul apariției lor.

s-143

train-2455

A.B.C., revistă social-politică și culturală editată de Asociația „Echinox ” și apărută în 1990 la Cluj-Napoca, în două numere.

s-144

train-2456

Numele acestuia va figura până la numărul 4 / 1911, când, pe ultima pagină, e trecut ca redactor-responsabil Ioan Flueraș.

s-145

train-2457

O Iosif selectează poemele lui Petöfi, Eroi în zdrențe și Apostolul, și, alături de Dimitrie Anghel, traduce Minerul lui Ibsen.

s-146

train-2458

aceste schimbări aduc și o orientare politică nouă, A. îndepărtându-se de gazetele socialiste, dar rămânând un cotidian democratic, antidinastic, republican.

s-147

train-2459

Tot atunci, C. Mille începe seria de însemnări intitulată Letopisiți, care continuă cu succes de public mai mulți ani.

s-148

train-2460

În maniera sa caracteristică, a îndrăznelilor impudice, Ștefan Agopian propune un scurt remember narativ (Despre penicilină și timbre).

s-149

train-2461

Și profilul revistei se modifică, apar mai des articole politice, se continuă campaniile antidinastice ale „Adevărului ”.

s-150

train-2462

O nuvelă romanțioasă, cu toate însemnele unei scrieri juvenile, Pe terasă, îi aparține lui Gr. Pișculescu (Gala Galaction).

s-151

train-2463

Al. Vlahuță și B. Delavrancea sunt, în 1893, comentați favorabil, dar criticați în 1894, după declanșarea polemicii cu „Viața ”.

s-152

train-2464

În schimb, structura revistei rămâne relativ stabilă, ca și paginația, A. l. și a. dobândind astfel un profil distinct printre revistele culturale postrevoluționare.

s-153

train-2465

Și faptul se străvede chiar din sumarul foarte eteroclit, care se adresa în primul rând unui cititor mediu, chiar puțin cultivat.

s-154

train-2466

El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei.

s-155

train-2467

Anii colaborării lui în viața revistei, care au marcat în chip evident o nouă etapă, coincid cu epoca marilor creații ale lui Călinescu.

s-156

train-2468

În 1855 se afla canonic și rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 – prepozit capitular la Lugoj.

s-157

train-2469

Studiile le-a urmat la Fălticeni și la Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), pe care a absolvit-o în 1856.

s-158

train-2470

Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil.

s-159

train-2471

Pădurar, gospodar înstărit, știutor de carte, tatăl se va muta mai târziu ca „vigil de pădure ” în ținutul Odorheiului.

s-160

train-2472

Prestigiul lui A. crește considerabil din 1902, când începe să publice în paginile „Luceafărului ”, scos la Budapesta de Oct.

s-161

train-2473

Născut „dintr-o nevoie socială adânc simțită ”, ziarul abordează, pe lângă informația economică, socială, politică, și pe aceea culturală.

s-162

train-2474

Ipodiacon și apoi diacon, este hirotonit preot în aprilie, după ce, cu o lună mai înainte, se căsătorise cu Maria Aurelia Radu.

s-163

train-2475

Tot în aprilie, este numit preot (de rit unit) în comuna Bucium-Șasa, din Munții Apuseni, unde rămâne până în mai 1910.

s-164

train-2476

Este și motivul care îl determină să părăsească Partidul Național Român și să se afilieze, în 1927, Partidului Poporului.

s-165

train-2477

aici personajul se întoarce de la intenția de a-și părăsi satul nu din cauza „datoriei ”, ci a milei adânc omenești.

s-166

train-2478

Din sămănătorism, A. preia doar cadrul general, pe care îl modifică mult, trecându-l prin filtrul propriu.

s-167

train-2479

el ajunge un fel de conducător al satului nu atât prin exemplu personal, cât prin firea-i răzbunătoare și aprigă.

s-168

train-2480

Clară rămâne doar pornirea dintotdeauna a scriitorului împotriva demagogiei de toate nuanțele, care a generat un partid „de dreapta extremă ”.

s-169

train-2481

„Note literare ”, tot nesemnate, cuprinzând scurte anunțuri legate îndeosebi de aparițiile editoriale din țară și din străinătate.

s-170

train-2482

Scriitorul deține un vast repertoriu de situații dramatice, generate îndeosebi de stingerea și reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise.

s-171

train-2483

Față de cele povestite, e cuprins de „o durere necunoscută, aspră și rece ” (Umbra unui om).

s-172

train-2484

Memoriile lui tind să consolideze un destin de tip tradițional și idealizat, spre deosebire de un Gib I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului.

s-173

train-2485

însă are o minimă conștiință de sine, față de care – și nu față de divinitate – se simte răspunzător (Săptămâna patimilor).

s-174

train-2486

Uneori, astfel de eroi par a urî viața (Fefeleaga, Dura lex), deși atitudinea lor este ambivalentă.

s-175

train-2487

„A trăi ” înseamnă pur și simplu „a trăi ”, a te lăsa cuprins și dominat de izbucnirile vitalității.

s-176

train-2488

Așa termină Iosif Rodean (din Arhanghelii), unul dintre cele mai puternice caractere pe care le-a dat romanul românesc.

s-177

train-2489

Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum la Mihail Sadoveanu, ci au un puternic spirit comunitar.

s-178

train-2490

Personajele coborâtoare imediat din țărănime păstrează însă o mare forță expresivă și, mai ales, au o originală inserare în narațiune.

s-179

train-2491

Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se la sugestii, cu detalii puține, dar esențializate.

s-180

train-2492

Astfel, omul e legat permanent de crepuscular și de durere, din care se desprinde și ia contur (Vechi pădurari).

s-181

train-2493

Ignorând aproape cu totul peisajul citadin, scriitorul se oprește asupra celui rural, nu totdeauna luminos, dar sugestiv prin asprimea liniilor.

s-182

train-2494

Atmosfera este de trai „în întuneric ”, povestirile fiind organic structurate pe absența luminii, ca simbol al vieții întregi.

s-183

train-2495

În concordanță cu peisajul sunt și locuințele personajelor, în mod obișnuit cenușii, rar luminoase, bântuite de duhuri (Vedenia, Jandarmul).

s-184

train-2496

Articolul-program este substituit de poezia argheziană Absolutio, republicată cu modificări, sub titlul Binecuvântare, în volumul Cuvinte potrivite.

s-185

train-2497

Primul roman apare în „Luceafărul ” (1912), cu titlul Povestea unei vieți, reluat în volum abia în 1926.

s-186

train-2498

Romanul Strigoiul, încheiat în vara lui 1944, apare abia în 1969, iar Faraonii se tipărește în 1961.

s-187

train-2499

Unele povestiri ample (Popa Man, Păscălierul, Dolor, Stana, Prăpastia) pot fi considerate romane de dimensiuni reduse.

s-188

train-2500

Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

s-189

train-2501

în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte.

s-190

train-2502

Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu.

s-191

train-2503

Amplificând o preferință a povestirilor, romancierul are ambiția de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului și din Căsnicia lui Ludovic Petrescu.

s-192

train-2504

În general, el stăpânește o foarte strânsă logică a narațiunii, fluxul principal este urmărit cu rigurozitate, chiar rigid uneori.

s-193

train-2505

Cel mai expresiv sub acest aspect rămâne Arhanghelii, care marchează un punct de referință în romanul nostru, cu deosebire prin întărirea caracterului realist.

s-194

train-2506

Pentru întâia oară în romanul românesc se întâlnește o atât de strânsă înlănțuire de invenții epice, de o amploare controlată îndeaproape și cu răceală.

s-195

train-2507

Izolat și timid, A. a ignorat cu desăvârșire opiniile critice despre el, cunoscându-le doar accidental, pe unele.

s-196

train-2508

Așa cum Mircea Nedelciu inventează rețeta unui roman „împotriva memoriei ”, A. brevetează formula „povestirii în pofida istoriei ”.

s-197

train-2509

Romanul consacră o tehnică epică amenințată în scrierile ulterioare să alunece în manierism, transformând pe autor în propriul său epigon.

s-198

train-2510

„Adevăratul mister al facerii textului – explică el – este refacerea existenței înseși, cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.

s-199

train-2511

Se rețin și opiniile despre ortodoxie ale Mitropolitului Olteniei, Nestor Vornicescu, intervievat de Elena Cruceru și C. Dumitrache.

s-200

train-2512

Cuprinde texte în limbile română, germană, italiană, franceză și rusă, edite și inedite, traduceri în și din aceste limbi.