| s-1
| Acest pământ al Moldovii n-au fost așezat de demult de oameni, să fie fost trăit într-însul cu pace, ce în câteva rânduri au fost și pustiiu. |
| s-2
| Deci pentru aceia nu să află letopisețe scrisă de păminteni vechi. |
| s-3
| Ce de la o vreme, de la descălecatul lui Dragoș vodă, târziu, s-au apucat Urechi vornicul de au scris din istoriile a doi istorici leșești. |
| s-4
| Şi l-au scris până la domniia lui Aron vodă. |
| s-5
| Apoi au mai făcut după Ureche vornicul și un Simion dascăl, și un Misail călugărul, și un Evstratie logofătul, și iar l-au scris cât au scris Ureche vornicul, până la Aron vodă. |
| s-6
| Numai aceștiia, poate fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sânt din tâlhari. |
| s-7
| Pentru aceasta dară nimenea din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, auzite sau văzute a lor, nu le pot oamenii crede. |
| s-8
| Iară pre urma acestora s-au apucat dumnealui Miron Costin, vel logofăt, de au făcut un letopisățu. |
| s-9
| Şi cât n-au putut istovi Miron logofătul l-au istovit fiiu-său, Nicolai Costin, biv vel logofăt, și l-au scris di-nceputul lumii, arătând cine au trăit pre acest pământ, cu mărturii a istorici streini. |
| s-10
| Şi l-au scris până la Dragoș vodă, și de la Dragoș vodă l-au scris di pe izvodul lui Ureche vornicul până la Aron vodă. |
| s-11
| însă mult l-au mai înpodobit, mai frumos, și Miron logofătul și fiiu-său Nicolai Costin Iar mai înnainte nu să mai găsește scris de Miron sau de fîiu-său Nicolai. |
| s-12
| Poate fi, de or fi și scrise de Nicolai logofătul, dar or fi poate fi tăinuite, și până acum la ivală n-au eșit. |
| s-13
| Iară de la Dabijia vodă înnainte îndemnatu-s-au și Ion Neculce, biv vel vornic de Țara de Sus, a scrie întru pomenirea domnilor. |
| s-14
| Însă până la Duca vodă cel bătrân l-au scris di pe nește izvoade ce au aflat la unii și alții și din auzitele celor bătrâni boiari; iară de la Duca vodă cel bătrân înnainte, până unde s-a videa, la domniia lui Ion vodă Mavrocordat, nici de pre un izvod a nemărui, ce au scris sângur, dintru a sa știință, cât s-au tâmplat de au fost în viiața sa. |
| s-15
| Nu i-au mai trebuit istoric strein să citiască și să scrie, că au fost scrisă în inima sa. |
| s-16
| Deci vă poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi greșit condeiul mieu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau în pizma cuiva, ce, precum s-au tâmplat, cu adevăr s-au scris. |
| s-17
| Doar niscaiva văleaturi a anilor de s-or fi greșit, iară celelalte întru adevăr s-au scris. |
| s-18
| Mai socotit-au și din letopisățul lui Evstratie logofătul și a lui Simion dascălului și a lui Misail călugărului nește cuvinte câteva, de nu li-au lăsat să nu le scrie, ce li-au scris, măcar că dumnealui Miron logofătul și cu Nicolai fiiu-său nu li-au scris, și-i ocărește. |
| s-19
| Şi să cade să-i ocărască, unde face că sânt moldovenii din tâlhari. |
| s-20
| Bine face că-i ocărește și zice că sânt basne. |
| s-21
| Iar pentru Dumbrava Roșiie, cum că au arat-o Bogdan vodă cu leșii, Miron logofătul au lăsat de n-au scris. |
| s-22
| Dar aceia zicu să nu fie basnă. |
| s-23
| Şi pentru niamul Movileștilor, și cum li s-au numit acest nume, dintru Ştefan vodă cel Bun, Moghila, iar nu-i basnă. |
| s-24
| Şi altele multe n-or fi știut istoricii streini, ca să le pomeniască toate. |
| s-25
| Decii o samă de istorii mai alese și noi nu li-am lăsat să nu le scriem. |
| s-26
| Însă nu li-am scris la rândul lor, ce s-au pus deoparte, înnaintea domniii Dabijii vodă s-au scris. |
| s-27
| Ce cine va vrea să criada, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia, așa va face. |
| s-28
| Că mulți istorici streini, de alte țări, nu le știu toate câte să fac într-alt pământu. |
| s-29
| Tot mai bine știu cei de locu, decât cei streini; însă ce să face în viiața lor, iară nu în delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le știu istoricii, că le au scrisă, iară nu auzite. |
| s-30
| Deci fraților cetitorilor, cu cât vă veți îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atâta veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai învățați a dare răspunsuri la sfaturi, ori de taină, ori de oștire, ori de voroave, la domni și la noroade de cinste. |
| s-31
| O samă de cuvinte ce sânt auzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni, și în letopisățu nu sânt scrise, ce s-au scris aicea, după domniia lui Stefăniță vodă, înaintea domniii Dabijii vodă. |
| s-32
| Decii cine va ceti și le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fii bine; cine precum îi va fi voia asia va face. |
| s-33
| Dragoș vodă, așa povestescu oamenii cum că, dacă au descălecat Țara Moldovii, au descălecat târgul Siretiului. |
| s-34
| Şi i-au fost scaonul domniii sale acolo. |
| s-35
| Şi au făcut zamcă, cetate de pământ, și în zamcă case domnești și lângă zamcă biserică de piiatră. |
| s-36
| Şi hramul bisericii iaste Sfânta Troițe, care și până astăzi iaste și să slujaște sfânta liturghie. |
| s-37
| Iar doamna lui Dragoș vodă, așa povestescu oamenii acei de locu, de la târgul Siretiului, cum să fie fost de lege sască. |
| s-38
| Şi au făcut și ia o biserică de piatră, săsască, mai depărtișor de la zamcă, spre târgu, căriia biserici săsești îi sta zidurile și până în zioa de astăzi. |
| s-39
| Şi așa domnul Dragoș vodă duminicile și la sărbători mergea la biserica cea creștiniască, care era de dânsul zidită și doamna iarăși mergea la biserica cea săsască, care era de dânsa zidită. |
| s-40
| Mai aflatu-s-au și o biserică de lemnu, făcută iarăș de Dragoș, la Volovăț, lângă episcopie Rădăuților, pre care biserică o au mutat dintru acel locu Ştefan vodă cel Bun la mănăstire la Putna. |
| s-41
| Şi iaste hramul bisericii Vovedenie. |
| s-42
| Şi au zidit Ştefan vodă la Volovățu altă biserică, de piatră, vrând ca să facă evlavia mănăstirii Putnii, ca să să chieme aceia întâi, fiind acea biserică mai de demult decât alte mănăstiri a lui Alexandru vodă cel Mare. |
| s-43
| Ştefan vodă cel Bun, luiind domniia Moldovii, și viind turcii în zilele lui să triacă în Moldova, la Galați, i-au bătut foarte rău pre turci și au luat și Cetatea Albă și Chiliia de la turci. |
| s-44
| Apoi mai pe urmă iar li-au luat turcii aceste doao cetăți. |
| s-45
| Şi în câteva rânduri s-au bătut Ştefan vodă cu turcii. |
| s-46
| Iar când s-au bătut la Războieni, atuncea s-au așezat turcii cu Ştefan vodă. |
| s-47
| Şi li-au dat hotar și olat Bugiacul și au făcut pace. |
| s-48
| Şi turcii apoi au adus tătarî din Crâm și i-au așezat în Bugiac, carii stau și până astăzi, precum au așezat și la Hotin lipcani. |
| s-49
| Ştefan vodă cel Bun multe războaie au bătut. |
| s-50
| Şi așia să aude din oameni vechi și bătrâni, că, câte războai au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut. |
| s-51
| Ştefan vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul Ştefan vodă dintr-un vârvu de munte ce iaste lângă mănăstire. |
| s-52
| Şi unde au agiunsu săgiata, acolo au făcut prestolul, în oltariu. |
| s-53
| Şi iaste mult locu de unde au tras până în mănăstire. |
| s-54
| Pus-au și pre trii boerenași de au tras, pre vătavul de copii și pre doi copii din casă. |
| s-55
| Decii unde au căzut săgiata vătavului de copii au făcut poarta, iar unde au căzut săgiata unui copil din casă au făcut clopotnița. |
| s-56
| Iar un copil din casă zicu să fie întrecut pe Ştefan vodă și să-i fie căzut săgiata într-un delușel ce să chiamă Sion, ce iaste lângă mănăstire. |
| s-57
| Şi iaste sămnu un stâlpu de piiatră. |
| s-58
| Şi zic să-i fie tăiat capul acolo. |
| s-59
| Dar întru adevăr nu să știe, numai oamenii așia povestescu. |
| s-60
| Fost-au și bisericuce de lemnu întru acel delușel și s-au răsipit, fiind de lemnu. |
| s-61
| Şi așia au fost făcut mănăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvala mai mult aur decât zugrăvală, și pre dinlăuntru și pre denafară, și acoperită cu plumbu. |
| s-62
| Şi zicu călugării să fie fost făcut și sfeșnicile cele mari și cele mici și policandru și hora tot prisne de argint, și pe urmă să li fie luat un domnu și să fie făcut alteli de spije, care li-am apucat și noi. |
| s-63
| Iar strâcându-să un clopot mare la mănăstire și făcând călugării clopotul a doa oară, au pus aceste toate ce scriu mai sus în clopot, ca să fie mai mare. |
| s-64
| Lăsat-au Ştefan vodă cel Bun la mănăstirea Putna, după moartea lui, arcul lui și un pahar, ce vorbiia călugării la mănăstire că iaste de iaspis, ce era în chipul marmurii albe și al farfuriii, ca să fie întru pomenire la sfânta mănăstire. |
| s-65
| Şi arcul l-au fost trăgând cu vârtej. |
| s-66
| Şi la vremea lui Costautin Cantemir vodă, fiind răscoale, au vinit niște cazaci cu leși, cu moldoveni joimiri, vrând ca să jecuiască ce ari găsi în mănăstire. |
| s-67
| Decii fiind un turnu cu bună tăriie, nu putea să jecuiască. |
| s-68
| Decii au zis călugărilor să dea turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică. |
| s-69
| Iar călugării, necrezind, nu vrea să dea turnul. |
| s-70
| Iar acei cazaci cu leși și cu moldoveni îndată au aprinsu mănăstirea; iar călugării, văzind că aprind mănăstirea, îndată au dat turnul. |
| s-71
| Atuncea, îndată, având pusei de apă, acei cazaci, leși și moldoveni au stânsu focul. |
| s-72
| Decii atuncea au jecuit tot din turnu ce au fost a boiari și a neguțitori, iar a mănăstirii n-au luat nemică, fără numai arcul lui Ştefan vodă. |
| s-73
| Iar paharul au fost până la a triia domniie a lui Mihai Racoviță vodă. |
| s-74
| Şi scoțindu-l din turnu un egumen, pre anume Misail Chisiliță, și vrând să să făliască, au băut la masă cu acel pahar a lui Ştefan vodă, cu niște slugi boerești, ce era zlotași. |
| s-75
| Şi, bând mult cu acel pahar, s-au înbătat. |
| s-76
| Şi, fiind beți, au stricat un lucru scumpu domnescu și de minune, ca acela. |
| s-77
| Ştefan vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să între în Cetatea Niamțului. |
| s-78
| Şi fiind mumă-sa în cetate nu l-au lăsat să între și i-au zis că pasirea în cuibul său piiare ce să să ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. |
| s-79
| Si așea, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus și au strânsu oaste iară înpăratul turcescu au vinit cu toată puterea lui la Cetatea Niamțului. |
| s-80
| Şi au suit pușcile deasupra unui munte pre despre Moldova. |
| s-81
| Şi au început a bate Cetatea Niamțului foarte tare. |
| s-82
| Iar pre aceia vreme era un niamțu închis în cetate. |
| s-83
| Si văzind că bat cetatea, au zis păzitorilor să spue mumei lui Ştefan vodă să-l sloboadă de la închisoare, din temniță, pre dânsul că el va mântui cetatea de acel greu. |
| s-84
| Decii, slobozindu-l pre acel niamțu de la închisoare, s-au și apucat acel niamțu de au îndreptat pușcile din cetate asupra turcilor, unde sta acolo în munte de avea nevoie cetatea. |
| s-85
| Şi au și lovit în gura unii pușci turcești, de au sfărmat-o. |
| s-86
| Şi au început a bate în corturile turcilor, cât și boldul de la cortul înpăratului l-au sfărmat. |
| s-87
| Decii n-au mai putut sta turcii întru acel vârvu de munte, de unde avea cetatea nevoie, ce numai și-au căutat a să da în laturi de la acel locu. |
| s-88
| Iară Ştefan vodă, mergând de la Cetatea Niamțului în sus spre Moldova, au mărsu pe la Voroneț, unde trăiia un părinte sihastru, pre anume Daniil. |
| s-89
| Şi bătând Ştefan vodă în ușia sihastrului, să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aștepte Ştefan vodă afară până ș-a istovi ruga. |
| s-90
| Şi după ce ș-au istovit sihastrul ruga, l-au chiemat în chilie pre Ştefan vodă. |
| s-91
| Şi s-au ispoveduit Ştefan vodă la dânsul. |
| s-92
| Şi au întrebat Ştefan vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii; închina-va țara la turci, au ba? |
| s-93
| Iar sihastrul au zis să nu o închine, că războiul iaste a lui. |
| s-94
| Numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii. |
| s-95
| Decii au și purces Ştefan vodă în sus pe la Cernăuți și pre la Hotin și au strânsu oastea, feliuri de feliuri de oameni. |
| s-96
| Şi au purces în gios. |
| s-97
| Iar turcii, înțălegând că va să vie Ştefan vodă cu oaste în gios, au lăsat și ei Cetatea Neamțului de a o mai bate și au început a fugi spre Dunărea. |
| s-98
| Iar Ştefan vodă au început a-i goni în urmă și a-i bate, până i-au trecut de Dunăre. |
| s-99
| Şi întorcându-să înapoi Ştefan vodă, s-au apucat de au făcut mănăstirea Voronețul. |
| s-100
| Şi au pus hramul bisericii Sfântul Gheorghe. |