| s-1
| Au început a se ispiti unul pe altul ce fel de lucruri poate fiecare. |
| s-2
| N-am soră să mă cate, Maica-i slabă, nu mai poate. |
| s-3
| Murgule, Voinicule, Mai poți tu la bătrânețe Cum puteai la tinerețe? |
| s-4
| Că maica de ar putea Și din astea m-ar scăpa. |
| s-5
| Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne moale. |
| s-6
| Face Gheorghilaș ce face, dă pe ici, dă pe colea, și pleacă. |
| s-7
| N-am ce face, sus îi locul, Inima mi-arde ca focul, N-am ce face, sus îi dealul, Inima mi-arde ca jarul! |
| s-8
| Ce să fac inimii mele, Să uite de gânduri rele? |
| s-9
| Vai, mândruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? |
| s-10
| Doar hârtia s-o scumpit, Ori pe mine m-ai urât? |
| s-11
| Era odată trei tâlhari. |
| s-12
| Ei din copilărie nu făcea alta decât fura și prăda. |
| s-13
| Îs trei fii ai lui Novac, De trei ori țar-au prădat: Pe-unde merg d-acele fac. |
| s-14
| Cucul și cu rânduneaua Au făcut să fugă neaua, Cântecele de cocori Au făcut să crească flori. |
| s-15
| Las’ să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de nime, Ci-am făcut de capul mieu, Și m-a bătut Dumnezeu! |
| s-16
| Frunzuliță miez de nucă, Vin pandurii să mă ducă, Într-un mijloc de oraș, Să-mi fac slujba-n călărași. |
| s-17
| Era odată într-o oaste trei cătane care era bătute și chinuite în toate zilele, pentru că nu putea face mustrul. |
| s-18
| Măi bădițo și-al meu dulce, Fă-mi cu ochiul când te-ei duce Și-mi trage și cu geana Să vin după dumneata. |
| s-19
| Iar lelica cea frumoasă, Auzind larma cea mare, Se uita la soțul său Și-i făcea din ochi mereu. |
| s-20
| Am o purcicuță vâjneață, Când o prinzi de urechi, Face fâști! în coștereață. |
| s-21
| Are tata o oaie laie, Eu zic bârrr! oaie, la stână, Ea face hap! de mână. |
| s-22
| Nu era chip să se poată trânti unul pe altul, dar la urma urmelor făcu Fiul-oii huzdup! de pământ cu Scutură-munții. |
| s-23
| Cum aș face, cum aș drege, Că pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sănul lor! |
| s-24
| Drum la deal și drum la vale, Îmi fac veacul tot pe cale, N-am în lume sărbătoare. |
| s-25
| Pentru mândra care-mi place, Trei zile la domni aș face. |
| s-26
| Cerbul sta și rumega, Namiaza-și făcea, Dulce aromea. |
| s-27
| Oiță bălană, Cu lâna bârsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace, Apa rău îți face. |
| s-28
| La alții le-ai făcut pe voie, Ție ți-ai făcut nevoie, La alții le-ai făcut pe plac, Ție ți-ai făcut de cap! |
| s-29
| Eu nu te-oiu mai blăstăma, Ci cu lacrimi te-oiu ruga, Ca să faci pe gândul meu, Să-mi aduci cu pliscul tău Cinci fuioare de mătasă De la mama, de acasă. |
| s-30
| De multe ori așa-mi vine Să dau c-un cuțit în mine! |
| s-31
| Dară eu mă socotesc Ca să nu mă prăpădesc, Să-mi fac mie o nevoie Și la dușmance pe voie. |
| s-32
| Desfă-mi, dragă, ce-ai făcut, Că eu mor mai de curând, Că nu pot să te mai uit! |
| s-33
| Nu ți-am făcut ca să mori, Ți-am făcut ca să te’nsori; Nu ți-am făcut să-ți desfac, Ți-am făcut că mi-ai fost drag, Și-am gând ca să mai fac C-o pană de liliac, Să umbli din sat în sat Pân-ce vei da peste leac. |
| s-34
| Dracul nu face punți și biserici, Ci’ntinde curse și piedici. |
| s-35
| La Bistrița-om face-o carte Și om trimite-o la Orade, La Orade-om pune rugi Și-om trimite-o pân-la Cluj. |
| s-36
| Că de când m-am măritat, Multe lacrămi am vărsat, De-ai face fântână-n sat. |
| s-37
| Câte mândre m-a lăsat, Să le strângi, ai face-un sat! |
| s-38
| Dar câte mă iubesc iară, Să le strângi, ai face-o țară! |
| s-39
| M -a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie-bună, M-a făcut maica-ntr-o noapte, Să iubesc fetele toate: M-a făcut maica-n coșer, Să fiu pui de călușer. |
| s-40
| Hai, mândro, pe deal în sus, C-a făcut făsuiul fus, Și nici haraci nu i-am pus. |
| s-41
| Vino singur ca să vorbești, Nu mai pune pe altul, Că altul umple satul Și aude bărbatul. |
| s-42
| Că dușmanul e dușman, Face calul armăsar, Și se pune pe cărbuni, Umple satul de minciuni. |
| s-43
| Să mă bată Dumnezeu Unde-a fi locul mai rău, Într-o groapă de urzici Să mă facă tot bășici. |
| s-44
| M-ar mânca de m-ar putea Și m-ar scoate-n jos la drum Și m-ar face praf și scrum. |
| s-45
| Fie-i casa tot pustie Și copiii-n pușcărie La cine pe rus l-a făcut Stăpân dincolo de Prut. |
| s-46
| Pe fosta lui nevastă o făcu slujnică. |
| s-47
| Stanca greu se supăra Și de mumă-l suduia, Vorbă-ndată-i trimitea Și netrebnic că-l făcea. |
| s-48
| A început a te lua lumea la ochi și a te face prost. |
| s-49
| Dară grecul, al dracului „Hoțomane!“ îl făcea, Și peste fălci îl izbea. |
| s-50
| Ba nu trec în altă casă, Nevastă, nevastă, Că e om cu haină albastră Și tu-l faci că e măiastră, Ca să-l tragi pe la fereastră Și să-l faci să te iubească. |
| s-51
| Nu ți-a fost, maică, păcat, Nu te-ai uitat cui m-ai dat, Că m-ai dat la un bătrân, Merge ziua face fân, Vine seara tot gemând. |