| s-1
| Elev seminarist la Blaj, persevera, dând lecții particulare un răstimp, spre a putea urma dreptul la Cluj. |
| s-2
| Se opune sincronismului (lovinescian) în numele autohtonismului (conceput nu la modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). |
| s-3
| Cuprinderea temporală a ciclului e pe măsura amplorii sale, mergând de la epoca Unirii din 1859 până la începutul secolului al XX-lea. |
| s-4
| Volumul de versuri Duhul pământului, în care realitatea este convertită în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. |
| s-5
| Tânărul frecventa în același timp și casa lui N. Beldiceanu, unde se citea poezie simbolistă și se făceau experiențe de „audiție colorată ”. |
| s-6
| Pătruns de spiritul literaturii noi, fiind concomitent în contact cu tineri artiști și scriitori români aflați la Paris, el își limpezește vocea lirică. |
| s-7
| O. Iosif, pe care îl cunoscuse la Paris, traduce poezii de Paul Verlaine, ce vor fi strânse în volum în 1903. |
| s-8
| Astfel, mișcarea socialistă, îmbrățișată o vreme pentru idealul ei umanitarist, i se dezvăluie contradictorie, inconsistentă (Povestea unui mușuroi). |
| s-9
| Nu sunt rare însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. |
| s-10
| Deși sunt proiectate adesea în fantastic, deși includ ceva din mirajul trecutului resuscitat, portretele au totuși și o valoare documentară. |
| s-11
| E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. |
| s-12
| Acest „carnet al unui ieșean ” e completat de „carnetul unui fost parizian ”, inclus în volumul Povestea celor necăjiți. |
| s-13
| Nostalgia idealizatoare este limitată de o viziune lucidă a Parisului, Babilon modern, care înstrăinează și, mai mult, degradează social și psihic. |
| s-14
| Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui Arghezi, care perfecționează și sistematizează maniera angheliană. |
| s-15
| Se detașează, prin masivitate și noutatea punctului de vedere, studiul despre I. L. Caragiale, interpretarea urmând teoria bahtiniană a carnavalescului. |
| s-16
| În 1983 i s-a decernat Premiul „Perpessicius ” al revistei „Manuscriptum ” pentru editarea corespondenței lui V. Alecsandri. |
| s-17
| „Capacitatea de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun ” (G. Călinescu). |
| s-18
| se vorbește uneori de » cenaclu « (fără majusculă), dar numai convențional, pentru a ști despre ce este vorba. |
| s-19
| S-a pornit nu voluntar, în virtutea vreunui punct de onoare, ci spontan, datorită unui impuls colectiv, unui consens liber. |
| s-20
| În ședința Academiei Române din 18 mai 1923, Vasile Pârvan a prezentat un prim raport asupra activității Școlii din Roma în anul școlar 1922–1923. |
| s-21
| În numele acestui viitor, A. contestă sub raport artistic scrierile naturaliste și critică orientarea estetică de la „Contemporanul ”, mai ales pe C. Dobrogeanu-Gherea. |
| s-22
| Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos, cu duioșii neașteptate. |
| s-23
| „M-am hotărât, împreună cu prietenii Ion Albulescu și Dan Mihai Pavelescu, să înființez ceea ce se numește un holding. |
| s-24
| Este autorul unui film documentar despre opera lui D. Paciurea, premiat la Festivalul filmului de artă de la Berlin (1978). |
| s-25
| Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. |
| s-26
| Șansa unei revederi, deși minuțios pregătită și așteptată de fată, îi va fi negată din pricina unei reapariții fugare și inutile a tatălui rătăcitor. |
| s-27
| Deși firescul mișcării și fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul, care insistă în direcția realismului psihologic, nu are propriu-zis instinct epic. |
| s-28
| Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. |
| s-29
| A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. |
| s-30
| O întrebare și răspunsuri opționale implicite, din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume de versuri. |
| s-31
| Rezultatul testului e pozitiv, mai cu seamă în linia tomnatic-inițiatică, bine servită de o scriitură alertă și de un fin spirit de observație. |
| s-32
| Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. |
| s-33
| El crede, romantic, în chemarea mesianică a omului de condei, cum și în menirea socială a artei. |
| s-34
| Înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic, A. este copleșit de un morb metafizic. |
| s-35
| Împotriva catastrofei care se apropie, poetul încearcă să se apere printr-o irupție viscerală, tradusă adesea într-un cromatism strident. |
| s-36
| Frecvente sunt însă prezentările de poeți, medalioanele, evocările, seria încheindu-se cu recenzii la cărțile recent apărute, românești și străine. |
| s-37
| Ziarul își propune să apere elementul național, popoarele având datoria de a trăi și a se dezvolta potrivit „firii și geniului lor ”. |
| s-38
| Gazeta publică discursul lui N. S. Dumitrescu rostit la Societatea „Tinerimea Română ”, cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la înființarea societății. |
| s-39
| analiza fină și riguroasă urmărește să traseze profiluri caracteristice și să verifice intuițiile cronicarilor literari asupra reprezentativității anumitor autori români contemporani. |
| s-40
| Înainte de a aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. |
| s-41
| Despre scriitorii francezi (Sully Prudhomme, Émile Gebhart, Maurice Barrès ș.a.) și nu numai (Emerson), întocmește mici monografii. |
| s-42
| Deși nu s-a considerat un scriitor, a lăsat o serie de confesiuni, multe mărturii autobiografice dezvăluind cel puțin un condei atent. |
| s-43
| Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. |
| s-44
| Piesele sunt recoltate din toate regiunile locuite de români, A. fiind cel dintâi care pune în evidență unitatea folclorului nostru. |
| s-45
| În condițiile dominației austriece, ședința inaugurală a avut loc la 17 februarie 1876, din inițiativa lui Teodor V. Ștefanelli și a lui Ciprian Porumbescu. |
| s-46
| Face parte din grupul studenților refugiați, național-țărăniști, sprijiniți de Comitetul Național, sub aripa lui Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzeanu. |
| s-47
| Jocul artistic astfel dezvăluit implică o anume arhaizare a cuvântului și o structură a frazei ce simulează și sugerează totodată înțelepciunea, tâlcul. |
| s-48
| preocupată de dramele sufletești, investigate deseori prin întoarceri în timp, autoarea preferă ambianțele enigmatice, traversate de semne și gesturi greu de explicat. |
| s-49
| Spre deosebire de nota cvasidominantă a prozei feminine, A. ocolește apelul la atmosfera liric-duioasă și la gingășiile stilistice explicite. |
| s-50
| În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. |
| s-51
| Se stabilește la Sibiu, unde va profesa ca jurat-procurator pe lângă Consistoriul Episcopiei Ortodoxe și ca notar al Companiei grecești. |
| s-52
| Debutul în volum a avut loc în colecția „Luceafărul ” (1962), cu Primăvară cosmică, prefața fiind semnată de Eusebiu Camilar. |
| s-53
| Povestirea se încadrează în seria romanelor de Curte (fidelitatea unui vasal) și a cărților de înțelepciune, cu finalitate moralizatoare. |
| s-54
| Ca în cazul oricărei cărți populare, structura este comună pe întreaga arie de răspândire, dar povestirea este modificată și autohtonizată de fiecare dată. |
| s-55
| El dă și o versiune franceză a baladelor (1855), căreia Mérimée îi consacră o recenzie, comentată de Sainte-Beuve. |
| s-56
| De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. |
| s-57
| De altfel, sub aspectul raporturilor culturale cu Occidentul, A. t. se detașează prin caracterul său de revistă bine informată. |
| s-58
| Revenit în țară, probabil la începutul anului 1918, locuiește scurt timp la Iași, apoi se întoarce la București. |
| s-59
| Schițele și nuvelele din culegerile următoare, Rochia albă, În regatul nopții, par file desprinse dintr-un blocnotes al romancierului. |
| s-60
| Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. |
| s-61
| Excesele naturaliste din unele scene, care pot fi regăsite în mai toate romanele, nu se adună într-o caracteristică generală. |
| s-62
| În versiune franceză este publicat și poemul lui Radu Gyr, Astă-noapte, Isus, dar indicându-se drept autor Anonymous. |
| s-63
| Hexametrul greco-latin din Imnuri a fost echivalat cu macedonskianul vers de 17 silabe fără rimă, iar în epopee proza alternează cu pasajele versificate. |
| s-64
| A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. |
| s-65
| „Puțini știu ”, dezvăluia un cunoscut în 1931, că Tudor Arghezi este „pseudonimul propriului său nume ”. |
| s-66
| Cu grupajul Denii … din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă a ritualurilor folclorice și religioase, cu semnificații potențate de trecerea timpului. |
| s-67
| Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. |
| s-68
| Din suferința anilor dintâi dobândește dorința unei „ireductibile independențe ” și voința de a se construi prin sine însuși, împotriva împrejurărilor dușmănoase. |
| s-69
| Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta îl recomandase referent de conferențiar pentru religiile comparate la Școala de ofițeri), traduce lucrarea reverendului francez H. |
| s-70
| Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla ”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. |
| s-71
| Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. |
| s-72
| Ion I. C. Brătianu, sfătuit de I. Pillat, îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. |
| s-73
| La un an după moartea soției sale, poetul se stinge și este înmormântat, după dorință, în grădina casei lor, la Mărțișor. |
| s-74
| Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă – Tatăl. |
| s-75
| Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). |
| s-76
| Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. |
| s-77
| Petecul de grădină e cuib cald, răni vechi se închid și, prinsă în legănarea generală, trecerea va fi lină, fără durere. |
| s-78
| Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. |
| s-79
| A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant ” (Ploaia). |
| s-80
| După ce A. D. Xenopol își asumă sarcina de director al publicației (în ianuarie 1894), în A. încep să se tipărească și scrieri literare. |
| s-81
| istorice, culturale, sociale, economice, lingvistice, cu un cuvânt, articole cari îmbrățișează trecutul și viața culturală a ținutului nostru. |
| s-82
| Dintre prozatori, Liviu Rebreanu este cu totul absent în preocupările celor care scriu în prima serie, fiind recuperat de colaboratorii celei noi. |
| s-83
| Publicistul își afirmă încrederea în progres, pledează pentru democratizare și moralitate, apără drepturile țăranilor, are opțiuni antimonarhice. |
| s-84
| A. a mai publicat culegeri de povestiri pentru copii, în care se îmbină tenta moralizatoare cu elemente de fabulos inspirate de folclor. |
| s-85
| De asemenea, i se încredințează și catedra de declamație de la școala Societății Filarmonice, societate la întemeierea căreia a luat parte. |
| s-86
| Inspirate de urcarea pe tron a lui Gheorghe Bibescu, „stanțele epice ” din volumul Prințul român (1843) sunt naive și exaltate. |
| s-87
| Camil Petrescu pledează pentru Teatrul substanțial, E. Lovinescu publică articolul Spre alt teatru, T. Arghezi, tableta Transcrieri. |
| s-88
| Numărul din ianuarie 1936, la care colaborează Gala Galaction (Povestea vieții mele) și Olga Greceanu, este închinat reginei Maria. |
| s-89
| Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. |
| s-90
| Câteva reportaje de război consemnează faptele unei escadrile sanitare alcătuite din femei, a cărei misiune era de a transporta răniții grav de pe front. |
| s-91
| În 1852 se căsătorește cu Edgar Quinet, istoric și scriitor francez, dedicându-se susținerii activității soțului ei și editării operelor acestuia. |
| s-92
| Cultul datoriei și un dinamism pragmatic îl desemnează drept omul providențial într-o perioadă de tranziție spre modernizarea instituțiilor sociale și culturale. |
| s-93
| În timpul Eteriei, se refugiază în Bucovina și Basarabia, întorcându-se la Iași în 1822, când saluta „restatornicirea ” domniilor pământene. |
| s-94
| Conservatoriștii dau spectacole cu piese de Aug. von Kotzebue, prelucrate de A., sau din dramaturgia originală a acestuia. |
| s-95
| Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). |
| s-96
| Inventivitatea epică, redusă, reclamată de însuși senzaționalul subiectelor istorice, este stimulată de imaginarul legendar și de poetica romantică. |
| s-97
| Escadrila albă (1937) a stat la baza unui scenariu de film, realizat de cineaștii italieni în colaborare cu cei români. |
| s-98
| Articolul Câteva observații filologice (1861) aducea argumente pentru folosirea unei ortografii bazate pe principiul fonetic, având ca model limba italiană. |
| s-99
| În balade și în legende, Asachi s-a străduit să înjghebeze o mitologie literară română bizuindu-se pe tradiția populară. |
| s-100
| Personaje exaltate, prinse în vârtejul unor patimi devoratoare, se zbuciumă amarnic într-un cadru somptuos, dar și lugubru. |