| s-1
| Orice corp încălzit (T > 0 K) emite radiații de natură electromagnetică obținute pe seama mișcării de agitație termică a particulelor constituente ale corpului. |
| s-2
| Aceste radiații emise de un corp aflat la o anumită temperatură se numesc radiații termice. |
| s-3
| Radiația termică de echilibru apare atunci când în aceeași unitate de timp energia emisă de corp este egală cu energia radiației pe care o absoarbe corpul. |
| s-4
| Dacă un corp încălzit este introdus într-o incintă cu pereții interiori complet reflectători, cu timpul se stabilește o radiație termică de echilibru, când temperatura corpului devine egală cu temperatura incintei. |
| s-5
| Prin flux energetic radiant se înțelege energia emisă de corp în unitatea de timp. |
| s-6
| Puterea de emisie (emisivitatea) sau radianța integrală se definește ca energia emisă în unitatea de timp prin unitatea de suprafață, în toate direcțiile, pentru toate frecvențele radiațiilor emise. |
| s-7
| Acest corp absoarbe toată radiația incidentă. |
| s-8
| Practic un corp negru poate fi considerat o incintă izotermă în care s-a practicat un orificiu și în care radiația incidentă va fi absorbită integral datorită reflexiilor și absorbțiilor succesive ce au loc la pereți. |
| s-9
| Orificiul menționat poate fi văzut din orice punct al incintei sub un unghi mai mic de 0,01 steradiani. |
| s-10
| Pereții unei incinte menținute la temperatură constantă emit și absorb continuu radiație electromagnetică (fotoni), iar la echilibru energiile emise și absorbite sunt egale. |
| s-11
| Radiația din interiorul incintei poate fi studiată practicând o mică deschidere în peretele incintei; fotonii care ies din incintă constituie radiația corpului negru. |
| s-12
| Intensitatea radiației emise de un mic orificiu din peretele cavității este proporțională cu densitatea de energie din interiorul cavității. |
| s-13
| Pentru orice lungime de undă, intensitatea radiației emergente prin orificiu este întotdeauna mai mare decât intensitatea corespunzătoare emisiei unei suprafețe materiale menținute la aceeași temperatură ca și pereții cavității. |
| s-14
| Cea mai mare putere de emisie o are negrul de fum și cel de platină (acestea absorb 97,6% din fasciculul incident). |
| s-15
| Rezultă că pentru orice lungime de undă raportul dintre puterea emisă de o suprafață materială oarecare și puterea emisă de suprafața corpului negru este egal cu coeficientul de absorbție al materialului pentru lungimea de undă respectivă. |
| s-16
| Suprafața corpului negru este deci o suprafață emițătoare convenabilă ca etalon. |
| s-17
| Am folosit faptul că radiația termică de echilibru este izotropă (strălucirea nu este dependentă de direcție (unghiuri), adică nu este dependentă de poziția din cavitate). |
| s-18
| Relația (117) stabilește legătura între strălucirea energetică B, care poate fi măsurată experimental și densitatea volumică de energie, care se determină teoretic (în interiorul unei incinte se stabilește o radiație de echilibru). |
| s-19
| Radianța integrală a corpului negru este proporțională cu puterea a patra a temperaturii absolute. |
| s-20
| Legea lui Wien este verificată experimental numai pentru lungimi de undă mici (ultraviolet). |
| s-21
| Din legea lui Wien se obține legea lui Stefan-Boltzmann, care este verificată experimental. |
| s-22
| Lungimea de undă corespunzătoare maximului densității volumice de energie spectrală a corpului negru este invers proporțională cu temperatura absolută. |
| s-23
| Frecvența pentru care densitatea volumică de energie spectrală W are valoare maximă se obține egalând cu zero derivata lui W în raport cu V. |
| s-24
| Pentru o stea, graficul densității volumice de energie spectrală este foarte asemănător cu cel al unui corp negru. |
| s-25
| Ecuația (122) arată că pe măsură ce temperatura unui corp crește culoarea acestuia se schimbă (lungimea de undă scade). |
| s-26
| Astfel s-a estimat temperatura suprafeței solare (5800 K), cunoscând lungimea de undă corespunzătoare maximului densității volumice de energie spectrală. |