| s-1
| „Urc scara către cartiere vechi / pe unul din cele opt dealuri / ale orașului. |
| s-2
| Se retrag A. Stavri și S. Sanielevici, încep să scrie Emil D. Fagure, Th. |
| s-3
| De consemnat și rubricile „Teatru și muzică ”, „Plastice ”. |
| s-4
| Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. |
| s-5
| A susținut întotdeauna, în ortografie, principiul fonetic, combătând excesele și derapajele latiniste, italieniste, puriste. |
| s-6
| Regalitatea literară a lui A. se întemeiază îndeosebi pe faima de poet. |
| s-7
| El însuși se socotea, de altfel, un bard al națiunii. |
| s-8
| O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. |
| s-9
| Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. |
| s-10
| Constatând penuria de piese originale, el își pune în gând să creeze anume un repertoriu românesc. |
| s-11
| Decăderea boierimii și ridicarea burgheziei constituie un proces sugerat în Ginerele lui Hagi Petcu. |
| s-12
| Volumul se deschide cu expunerea conținutului documentelor care legiferează funcționarea forumului academic (decrete, statute, hotărâri). |
| s-13
| foiletoanele sunt, așa cum se obișnuia, preluate din ziarele franceze. |
| s-14
| De prin 1878–1879, se petrece cu A. o metamorfoză. |
| s-15
| Pentru a explica relegarea poetului latin la Tomis, dramaturgul alege o versiune romanțioasă. |
| s-16
| Fondul narațiunilor lui A. este, așadar, autobiografic, narațiunile îmbrăcând de-a dreptul forma relatării de călătorie. |
| s-17
| Prin 1862–1863, intenționa să-și înmănuncheze amintirile de călătorie într-un volum – Istoria călătoriilor mele. |
| s-18
| Literatura română modernă nu e de conceput în afara prezenței sale carismatice. |
| s-19
| Demisionat după lovitura de stat din februarie 1866, rămâne la Paris, unde își întemeiase o familie. |
| s-20
| Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat. |
| s-21
| Provine dintr-o familie de profesori (tatăl preda istoria, iar mama limba și literatura română). |
| s-22
| Între 1967 și 1982 (când se pensionează) este cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice din București. |
| s-23
| se încheie astfel scurta etapă „turbulentă” a lui A. în viața literară. |
| s-24
| Uneori poziția față de un scriitor diferă de la un număr la altul, în funcție de părerile celui ce scrie articolul. |