| s-1
| Era fata: îi făcu semn cu capul, evident ca să-l avertizeze că trebuia să tacă, pe urmă dădu la o parte lăstărișurile și se înfundă cea dintâi printre ele, pe potecuța cea îngustă care ducea în inima pădurii. |
| s-2
| Fata se săltă peste el și împinse tufișurile la o parte printr-un loc unde nu arăta să fie vreo trecere. |
| s-3
| Parcă i-ar fi înfipt cineva în el o sârmă înroșită în foc. |
| s-4
| Se răsuci pe călcâie exact la timp pentru a o vedea pe doamna Parsons cum își trăgea fiul înapoi înăuntru, iar pe băiat cum își băga o praștie în buzunar. |
| s-5
| Goldstein! zbieră băiatul pe când ușa se închidea în fața lui. |
| s-6
| Dar ceea ce-l șocase pe Winston cel mai mult fusese expresia de frică neajutorată care se citea pe fața pământie a femeii. |
| s-7
| Întors la el în apartament, trecu repede prin fața tele-ecranului și se așeză din nou la măsuță, frecându-se încă la ceafă. |
| s-8
| Muzica se terminase. |
| s-9
| În locul ei, o voce răstită, milităroasă descria cu un fel de voluptate brutală armamentul noii Fortărețe Plutitoare care tocmai fusese ancorată între Islanda și Insulele Feroe. |
| s-10
| Cu asemenea copii, se gândi Winston, amărâta aia de femeie trebuie să ducă o viață de teroare. |
| s-11
| Încă un an, doi, și or s-o pândească zi și noapte s-o prindă cu simptome de neortodoxie. |
| s-12
| Aproape toți copiii din ziua de azi erau îngrozitori. |
| s-13
| Când o urmă, Winston descoperi că se găseau într-un luminiș natural, o movilă înconjurată de copaci tineri, înalți, care o închideau complet. |
| s-14
| Cel mai rău era că, prin intermediul unor organizații ca Spionii, erau transformați, în mod sistematic, în niște mici sălbatici imposibil de stăpânit; și totuși lucrul ăsta nu trezea în el nici un fel de dorință de a se revolta împotriva disciplinei Partidului. |
| s-15
| Din contră, adorau Partidul și tot ce avea legătură cu el. |
| s-16
| Cântecele, marșurile, steagurile, mersul în excursii, instrucția cu arma de exercițiu, urlatul de slogane, adularea Fratelui cel Mare - toate erau pentru ei un fel de joc de-a eroii. |
| s-17
| Sălbăticia specifică vârstei le era în întregime canalizată împotriva dușmanilor Statului, împotriva străinilor, trădătorilor, sabotorilor și criminalilor în gândire. |
| s-18
| Era ceva aproape normal pentru oamenii peste treizeci de ani să le fie frică de proprii lor copii. |
| s-19
| Și pe bună dreptate, fiindcă nu trecea săptămână în care Times să nu publice câte o notiță despre felul cum cutare mică secătură care trăsese cu urechea - expresia folosită în general era erou-copil - auzise cine știe ce vorbă compromițătoare și-și denunțase părinții Poliției Gândirii. |