| s-1
| Foaie de cicoare, în prunduţ de mare Iată că-mi răsare Puternicul Soare. |
| s-2
| Dar el nu-mi răsare, Ci va să se-nsoare; Că mi-a tot umblat Lumea-n lung și-n lat, Ţara Românească Şi Moldovenească Lungiș, Curmeziș, Măre, nouă ai, Tot pe nouă cai; Patru-a ciumpăvit, Cinci a omorît Şi tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soţie; Făr-de mi-a găsit Şi mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele, în prunduţ de mare, Pe unde răsare. |
| s-3
| A mai mititică, Ca o floricică, în mijloc ședea, La lucru lucra, Pe toate-ntrecea; Că ea tot ţesea. |
| s-4
| Ţesea, -nchindisea, Şi ea se numea Ileana Simzeana, Doamna florilor Ş-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui. |
| s-5
| Soare răsărea, Şi Soare-mi venea La gură d-argea. |
| s-6
| Cu dînsa vorbea, Frumos c-o-ntreba, Din gură-i zicea: Ileană, Ileană, Ileană Simzeană, Doamna florilor Ş-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Ţeși și-nchindisești, Fir verde-mpletești Şi mi te zorești Cămăși să-mi gătești, Şi mi te grăbești Să te logodești; Că mi-am umblat Lumea-n lung și-n lat, Ţara Românească Şi Moldovenească Lungiș, Curmeziș, Măre, nouă ai, Tot pe nouă cai; Patru-am ciumpăvit, Cinci am omorît Şi nu mi-am găsit Potrivă prin lume Afară de tine. |
| s-7
| Ileana Simzeana, Doamna florilor Ş-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Ea, dac-auzea, Din gură-i grăia: Puternice Soare, Ești puternic mare, Dar ia spune-mi: Oare Unde s-a mai văzut Şi s-a cunoscut, Unde s-a auzit Şi s-a pomenit Să ia sor- pe frate Şi frate pe sor- De mi-ei arăta, Atunci te-oi lua, Atunci, nici atunci! |
| s-8
| Unde-o auzea, Soarele-mi ofta Şi iar o-ntreba, Şi iar o ruga, Şi iar o-mbiia, Pân ce Ileana Din gură-i grăia: că te-oi lua, Cum zici dumneata, Viteaz dacă-i fi Şi te-i bizui De mi-ei isprăvi: Pod pe Marea Neagră, De fier Şi oţel, Iar la cap de pod, Cam d-o mînăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie, C-o scară de fier Pân-la naltul cer! |
| s-9
| Puternicul Soare, Ce puternic mare ii, Unde-o auzea, Bine că-i părea. |
| s-10
| În palme-mi bătea Şi pod se făcea; La cap mînăstire, Chip de pomenire; Şi iar mai bătea, Scară se-ntindea, O scară Ușoară, De fier Şi oţel, Pîn-la naltul cer. |
| s-11
| Dar el ce-mi făcea? |
| s-12
| Pe pod că-mi trecea, Pe scară suia, Pe scară Ușoară, Pe scară de fier, în cuie d-oţel, Pîn-la naltul cer. |
| s-13
| Şi, de-mi ajungea, Unde se ducea? |
| s-14
| Tot la moș Adam Şi la maica Eva. |
| s-15
| Ei, de mi-l vedeau, Nainte-i ieșeau, Din gură-i grăiau: O, preasfinte Soare Puternice, mare, Ce-mi călătorești, De ne ispitești? |
| s-16
| La ce te gîndești Şi la ce poftești? |
| s-17
| Şi el răspundea, Din gură zicea: Iaca, moș Adam, Şi tu, maică Evo, Mie mi-a venit Vremea de-nsoţit, Şi eu c-am umblat Lumea-n lung și-n lat, Ţara Romînească Şi Moldovenească. |
| s-18
| Lungiș, Curmeziș, Şi tot n-am găsit Potrivă să-mi fie Vro dalbă soţie; Făr-de mi-am găsit La gură d-argea Numai pe sor-mea, Sor-mea Ileana, Ileana Simzeana, Doamna florilor Ş-a garoafelor! |
| s-19
| Atunci moș Adam Şi cu moașa Eva, Unde-l auzea, Rău că le părea. |
| s-20
| Iară moș Adam Şi cu moașa Eva Cheile lua, La rai îl ducea, Raiul descuia. |
| s-21
| Jur-prejur de mese Stau în cete dese Sânţi și mucenici, Mai mari și mai mici, O sută și cinci; Iar mai jos de ei, Sânţi mai mărunţei, O sută și trei. |
| s-22
| Şi tot mai erea, Şi tot mai vedea: Femei cuvioase, Măicuţe duioase, Fecioare curate, Uciși în dreptate, Oști de biruinţă Şi soţi cu credinţă. |
| s-23
| Dar tot mai erea Şi tot mai vedea, Puţin de mergea: Printre rămurele, Dalbe păsărele Cînta-n versurele, Şi nu prea cînta, Ci se gongănea, Din gură-mi zicea: Ferice, ferice, Ferice de noi, De părinţii noștri Care ne-au făcut, Care ne-au născut Şi ne-au botezat Şi ne-au creștinat, Că dac-or trăi, Săraci n-or mai fi! |
| s-24
| De tot ce vedea Bine că-i părea Şi se mulţămea. |
| s-25
| Afar-de-mi ieșea, Iarăși moș Adam Şi cu moașa Eva Cheile lua, La iad îl ducea, Iadul descuia. |
| s-26
| În iad îl băga Şi de ce vedea Păr i se zbîrlea: Că-n focuri ardea, Greu se văieta Hoţi și călcători, Răi cîrmuitori, Şi nurori pizmașe, Şi soacre trufașe, Fii necuvioși, Preoţi mincinoși. |
| s-27
| Afară cînd ieșea, Soare ce-mi vedea? |
| s-28
| Un pom ofilit, Un pom cătrănit; Printre rămurele, Niște păsărele Cînta-n versurele, Dar nu prea cînta, Ci se văieta, Din gură grăia: Vai și vai de noi, De părinţii noștri Care ne-au făcut, Care ne-au născut, Că ei ne-au lăsat, Nu ne-au botezat, Nu ne-au creștinat, Şi d-or mai trăi, Tot săraci c-or fi, Greu s-or pedepsi! |
| s-29
| De tot ce vedea Mult rău că-i părea, Nu se mulţămea. |
| s-30
| Foaie, foicea, Soarle ce-mi făcea? |
| s-31
| De cîte vedea Nu se-ndupleca, Ci, măre, -mi pleca, Ci, măre, -mi zbura La gură d-argea, Tot la soră-sea, Şi iar o-ntreba. |
| s-32
| Şi iar o ruga, Şi iar o-mbiia Pe dînsa s-o ia. |
| s-33
| Ileana Simzeana, Doamna florilor Ş-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Daca-auzea Şi daca-mi vedea Că tot nu scăpa, Ea tot mai cerca, Din gură-i zicea: Frate, frăţioare, Puternice Soare, Spune mie: Oare Cine-a cunoscut, Cine-a mai văzut, Cine-a auzit, Cine-a pomenit Să ia sor- pe frate Şi frate pe sor-? |
| s-34
| Dar te-oi lua Viteaz dacă-i fi Şi te-i bizui Pînă-n zori de zi, Mie să-mi croiești Şi să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă, Să nu-l bagi în seamă, Iar la cap de pod, Cam d-o mînăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie. |
| s-35
| Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea, N palme că-mi bătea, Podul se-ntindea. |
| s-36
| Şi noaptea Pe ape, Doi luceferei, Peţitorii ei, Se-ntorcînd la Soare, I-au spus de urmare. |
| s-37
| Soarele s-aprinse De necaz și zise: Lăsaţi-mi-o-n pace, Că mi-o voi preface în fragedă floare, Floare de cicoare, Cu ochi după Soare. |
| s-38
| Cînd oi răsări, Ea s-o-nveseli; Cînd oi asfinţi, Ea s-o ofili; Cînd oi scăpăta, Ea s-o aduna! |
| s-39
| La cîmp, la cîmpie, Unde tufă nu e, Făr-decît că-mi este Un ciungur înalt, înalt și minunat, Făr-decât de leac! |
| s-40
| În el s-a urcat, Corb, pasăre neagră, Lighioană-ntreagă, Lișiţă domnească, Sîlă-mpărătească. |
| s-41
| Cuibul că-și făcea: Cu oase de cal, Rabdă vînturi tari; Cu piei de junici, Rabdă vînturi reci. |
| s-42
| Şi ea să oua in luna lui Undrea, Cînd e vreme rea. |
| s-43
| Puii că-mi scotea în luna lui Făurar, Cînd sînt vremuri tari! |
| s-44
| Puii că-mi scotea; Dar cu ce-i hrănea? |
| s-45
| Cu ceoșvîrţi de miei De la vătășei; Cu felii de caș De la ciobănaș. |
| s-46
| Şi ea că-i creștea Măricei, dolofănei. |
| s-47
| Sălta și zbura Peste Nadolie, Cele ţări pustie, Să ia frunză de căpșună, Să dea puilor în gură. |
| s-48
| Ea că mi-și pleca, Iar cînd se-ntorcea, Departe-mi zărea Ciungur dărîmat, Cuibul ei stricat. |
| s-49
| Şi ea că-mi sosea, Puii că-i vedea, Puii omorîţi, La pămînt trîntiţi, Cu aripi lăsate, Gurile căscate! |
| s-50
| Şi ea să-ntrista, Şi ea că zbura, Vezi, la Chipor crai. |
| s-51
| Unde mi-o vedea, Ei, măre, că-mi sta De mi-o sclivisea, Nume că-i dedea, Lună mi-o chema Iar ea, vai de ea, Măre, -ngenuchea, Lacrămi că vărsa, Pe Domnul ruga. |
| s-52
| Domn c-o auzea, Domn c-o asculta, Din gură-mi grăia Şi mi-i osîndea: Lumea cât o fi Şi s-o pomeni, Nu vă-ţi întîlni, Nîci noapte, nici zi; Soare cînd o sta Către răsărit, Luna s-o vedea Tot către sfinţit; Luna d-o luci Către răsărit, Soarele mi-o fi Tot către sfinţit! |
| s-53
| Şi d-atunci se trase, Şi d-atunci rămase, Lumea cât o fi Şi s-o pomeni, Că ei se gonesc Şi nu se-ntîlnesc: Lună cînd lucește, Soarele sfinţește; Soare cînd răsare, Luna intră-n mare. |
| s-54
| Pe părîu de rouă Plimbă-mi-se, plimbă Tînără mlădiţă Prin rouă desculţă, Zîna florilor, Floarea zorilor, Rouă adunîndu-și, Paharul umplîndu-și, Şi ea mi se crede Că nimeni n-o vede. |
| s-55
| Dar o a văzut Drăguţ sfîntul Soare Şi, cum o a văzut, Mult că i-a plăcut Şi-n grab-a minat Doi luceferei, Peţitorii ei. |
| s-56
| în cas-d-au intrat, Ea i-a-ntîmpinat Şi mi i-a-ntrebat: Doi luceferei, Ospeţiorii mei, Treceţi d-odihniţi Şi vă veseliţi! |
| s-57
| Dar ei răspundeau, Din gură-i ziceau: N-am vent s-odihnim, Să ne veselim, Ci-am venit să peţim Şi să logodim: Vrei pe sfîntul Soare, Că el e mai mare? |
| s-58
| Ea, de-i auzi, Din grai le grăi: Ba eu n-oi voi Soare soţior, Că-i tot călător Ziua Peste sate. |
| s-59
| Un pod de aramă, De nu-l bagi în seamă, Şi d-o mînăstire, Chip de pomenire Cînd le isprăvea, La ea se ducea, De mîn-o lua, La pod c-o ducea, La pod c-ajungea, La pod de aramă, De nu-l bagi în seamă, |
| s-60
| Şi, pod cînd trecea, Pod că zornăia, Pod se cletina, Că n-a mai văzut, Nici n-a cunoscut, Că n-a auzit, Nici n-a pomenit Să ia sor- pe frate Şi frate pe sor. |
| s-61
| Floare ș-o lalea, Podul cînd trecea, Pe pod cînd mergea Către mînăstire Pentru pomenire Şi la cununie Să-i fie soţie, Ileana Sîmzeana, Doamna florilor Ş-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Din gură-i zicea Ş-astfel îi grăia: Frate, frăţioare, Puternice Soare, Ia mai spune-mi: Oare Und-s-a mai văzut Şi s-a cunoscut, Und-s-a auzit Şi s-a pomenit Mirele d-a dreapta, Mireasa-nainte? |
| s-62
| Ci mi-a fost ș-o fi Şi s-o pomeni Mirele-nainte, Mireasa d-a stînga! |
| s-63
| Puternicul Soare, Puternic și mare, De mîn-o lăsa, Nainte-i trecea, Iar ea, vai de ea, Așea de-mi vedea, Cruce că-și făcea, în mare sărea Şi mi se-neca. |
| s-64
| Domnul se-ndura: Mreană c-o făcea. |
| s-65
| Soarele-mi vedea Şi îmărmurea, Şi se văieta, Năvodari chema, Năvod aducea Şi-n mare-l băga; Mulţi galbeni că da Să-i scoaţă dalba. |
| s-66
| Lupta ce-mi lupta în deșert erea, Că ei n-o găsea Şi n-o mai prindea; Făr-de ce scotea Şi-n năvod trăgea, O mreană de mare, Cu solzii de zare. |
| s-67
| Pe mal d-o scotea, Pe mal d-o zvîrlea, Sfinţi din cer vedea, Jos se scobora, N-palme c-o lua Şi mi-o curăţa, Şi mi-o tot freca, Solzii de-i cădea, Şi-n cer mi-o zvîrlea. |
| s-68
| Colo, moș Adam Şi cu maica Eva. |
| s-69
| Domn de peste plai, Că-i bolnav de nouă ai. |
| s-70
| Şi ea ce-mi făcea? |
| s-71
| Pe zid să punea, începea a ţipa Ş-a se văieta. |
| s-72
| Chipor crai auzea, Din gură striga: Stănilă Mănilă, Tu, slugă bătrînă, Dai cu flinta bine, Dar asta ce-o să fie?! |
| s-73
| Că-s trei zile și trei nopţi, Eu, frate, că nu mai poci A boli, a hodini!... |
| s-74
| Stănilă auzea, Flinta c-o lua, Afar-că ieșea, Pe corb, pasăre neagră, zărea, La cătare mi-o lua. |
| s-75
| Dar ea că-mi striga: Stănilă Mănilă, Tu, slugă bătrînă, Nu da-n mine, mă strica, Loc de cuib tu cat-a-mi da La late corlate, La corn de cetate, Unde Mureș bate. |
| s-76
| Stănilă auzea, Loc de cuib că-i da. |
| s-77
| Ea cuib că-și făcea, Apoi că-mi striga, Din gură-mi zicea: Stănilă Mănilă, Tu, slugă bătrînă, Trei pui c-oi scotea, Unul jos c-oi da. |
| s-78
| Tu că l-oi lua, Tu că l-oi fierbea, Ş-apoi cu zeama Pe Chipor crai oi scălda, Şi cu carnea l-oi ungea. |
| s-79
| El de rău s-o lecuia. |
| s-80
| Stănil-auzea, Şase boi juga, La cuib că venea, Puiul că-l lua, în car că-l punea: Pana puiului Coșul boului! |
| s-81
| La cazan mergea Şi el mi-l fierbea Pîn-oasele cădea. |
| s-82
| Jos cazanul da, De să răcorea. |
| s-83
| La Chipor crai mergea, Unde-l îmbăia, Frumos mi-l scălda, Cu carnea-l ungea, Drept în sus sărea, no De rău să lecuia, Din gură-mi zicea: Ăst bine cin-l-a făcut, Ţine-l, Doamne, pe pămînt! |
| s-84
| Corb, pasăre neagră să scula, Și prin curte să plimba, Un inel, frate, avea, Pe pană-l punea, Drumul în casă-i da. |
| s-85
| Domnul Chipor crai că-l lua, Foarte bine-l cunoștea, Cînd veleatul mi-i vedea, Şi din gură cuvînta: Asta-i inel de savat, Care ne-a fost de schimbat Cînd din oaste am plecat. |
| s-86
| Afar-, neică, el ieșea, Corb, pasăre neagră-l vedea Şi peste cap că să da, Femeie că să-ntrupa, Tocmai după cum era, Şi la domnul să ducea, Şi-n braţe că să lua, Prea bine să cunoștea, |
| s-87
| Am cîntat cîntec bătrîn Şi mai am ș-altele-n sîn; De voiţi să vă mai spui, Mai daţi plosca moșului. |
| s-88
| Foicica bobului, Supt seninul cerului, La fîntina Gerului, Nemerit-a să se bată Tot Arcoș, pașă bătrîn, Cu barba băgată-n sîn. |
| s-89
| El, măre, mi-a nimerit, Şi el, măre, a tăbărît Tot c-o miie de pașie, Ca el, măre, să se bată Cu Gerul, cu Crivăţul, Puterea lui Dumnezeu, Ce n-am văzut de când sînt eu. |
| s-90
| Dar Arcoș ce mi-și făcea? |
| s-91
| La fîntînă că mergea Şi cu Geru-așa vorbea: Hai, Gerule, să ne batem, Că oastea-mi este-mbrăcată Şi la picere-ncălţată Cu opinci negre de capră, Ce rabdă bine la apă. |
| s-92
| Foaie verde de mălură, Ieșea Gerul din fîntînă, Cu toiag de gheaţă-n mînă, Cu căciulă de zăpadă, Cu mustăţi de cridă albă, Şi din chică Roua-i pică. |
| s-93
| Dar Gerul ce mi-și grăia? |
| s-94
| Hai, Arcoș, pașă bătrîn, Cu barba băgată-n sin, Că eu ţie că ţi-am spus La mine să nu mai vii Tot în luna lui Undrea, Cînd sînt în puterea mea; Ci pîn luna lui Cuptori, Cînd sînt ofilit de sori Şi sînt tot bătut de ploi. |
| s-95
| Fie, Gerule, c-aș ști, Măcar și eu d-aș pieri! |
| s-96
| Ei la luptă că se lua, Dar Crivăţul ce-mi făcea? |
| s-97
| De cu seară roura, Peste noapte că-mi ploua, Şi la ziuă geruia, Pașa mi se speria, Dar voinicii ce-mi făcea? |
| s-98
| La Arcoș că mi-și venea Şi din gură-așa-mi grăia: Hai, Arcoș, pașă bătrîn, Cu barba băgată-n sîn, Dă-ne-nvăţul de la tine, Doar vom trăi pînă mîine. |
| s-99
| Dară pașa ce-mi zicea? |
| s-100
| Voi, voi, voi, voinici cuminţi, îndărăt să vă duceţi, Şi voi să vă alegeţi Tot voinici din Mehedinţi, Cu armele-n dinţi, Streini de părinţi, Cu iţari roșii și strimţi, Cu copcuţe de argint, Cum n-am văzut de cînd sînt. |