| s-1
| Poți, mândrucă, semăna La fântână busuioc, Că eu nu l-oi pune-n clop. |
| s-2
| Am semănat pe păpușoiște și apoi am arat și apoi am mai semănat odată. |
| s-3
| Când semeni spini, nu poți s-aduni smochine. |
| s-4
| Al meu dor ș-al meu bănat, Pare că l-am sămănat Prin grădină lângă gard. |
| s-5
| Să fie spânzurat, Că-i un mare blestemat, Seamănă cu tatăl său, Bate-mi-l-ar Dumnezeu! |
| s-6
| Căci am socotit, Singură-am gândit Că n-am făcut bine Ce-am făcut cu tine. |
| s-7
| Cine cu capul de multe praguri se lovește, Mai bine se socotește. |
| s-8
| Trandafir de pe cetate, Spune maichii sănătate, Că de mine n-are parte. |
| s-9
| Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta vreo vină? |
| s-10
| Du-te unde te mân, Și te-așează unde-ți spun. |
| s-11
| Am încălecat iute pe-o șa Și-am venit de v-am spus povestea așa. |
| s-12
| De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. |
| s-13
| Dar Gruie n-a ascultat, Pe Șarga și-a țesălat, Pe dânsa a-ncălecat. |
| s-14
| Iată, vin în cale, Se cobor la vale, trei turme de miei, Cu trei ciobănei. |
| s-15
| Geaba vii, geaba te duci, Numai rupi niște papuci. |
| s-16
| Badea vine și se duce, Dor îmi lasă, dor îmi duce. |
| s-17
| Vorba dulce bine-o prinde; Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace. |
| s-18
| Se ivește un negru nor, Plin de zgomot sunător, Ce tot vine, ce tot crește Și pe câmpuri se lățește. |
| s-19
| Duminică pe la prânz, Vin doi porumbei pe sus S-aducă mândrei răspuns. |
| s-20
| Am venit tot prin livezi verzi, Printre fântâni cu ape reci, De curțile dumneavoastră întrebînd. |
| s-21
| Dar ia vină pân’afară, Să te bată vânt de sară Și să-ți pot spune-un cuvânt. |
| s-22
| Îngerii veniră jos, Unde s-au născut Hristos Și frumos l-au lăudat, Cu toții s-au bucurat. |
| s-23
| Când îmi vine mândra-n ori, Mă leagăn ca iarba-n flori. |
| s-24
| Așa-mi vine câteodată Să mă sui în munți cu piatră. |
| s-25
| Așa-mi vine când și când să mă duc pe drum plângând. |
| s-26
| O trecut multă vreme pân'o venit copilu fecior mare de-nsurat. |
| s-27
| Când m-ajunge dor de ducă, Mă duc la deal ca pe luncă, Când m-ajunge dor de mers, Mă duc la deal ca pe șes. |
| s-28
| Seara de-astă seară s-o ajungeți la mulți ani! |
| s-29
| Să trăești, fine, cu bine, Să n-ajungi ziua de mâine! |
| s-30
| Rău e dealul cu cucute Și badea, cu mândre multe; Pân-ajunge pe la toate, Trece, zău, de miez de noapte. |
| s-31
| De-aș ajunge pân-la toamnă, Să mă-nsor, să iau o doamnă! |
| s-32
| Că eu știu de ce nu vine, Că nu-l lasă maică-sa, N-ar ajunge a-l însura, Nici nepoți a legăna. |
| s-33
| Pe cea vale nourată, Merge-o fiară n-cornorată, Suflet n-are, suflet duce, De pământ nu mai ajunge? |
| s-34
| 'Manole, Manole, meștere Manole, ajungă-ți de șagă, că nu-i bună, dragă!' |
| s-35
| Am o mândră, ca ș-o floare, Ce ne-așteaptă cu mâncare, Acolo dac’om sosi, Ea frumos ne-o omeni. |
| s-36
| Sunt doi pui de rândunică: Unul zboară și se duce, Unul rămâne și plânge: „Așteaptă-mă, frățioare, Să-mi mai crească aripioare!“ |
| s-37
| Turcii mult nu așteptau, Ci îndată răspundeau: „Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prânzim“. |
| s-38
| Iară Şalga-i urmărea Și din gură așa răcnea: „Ia așteaptă, stai, așteaptă, Să luptăm la luptă dreaptă!“ |
| s-39
| Câte fete-s cu cercei Toate-așteaptă să le cei. |
| s-40
| Bogăția șede-n ladă Și urâta stă pe vatră, Și așteaptă sărutată, Bat-o Dumnezeu s-o bată. |
| s-41
| Şede cu ușa deschisă Și de badea așteaptă strânsă. |
| s-42
| Leacurile-s cântărite Și așteaptă cu bani plătite, Pe nimica de le-ar da, Pe urât cine le-ar strica? |
| s-43
| Ceartă, mamă, cu gura, Numai nu mai blestema. |
| s-44
| Te-am crescut de-atâta vreme, Și n-avuși de ce te teme, Nici cu vorba te-am mustrat, Nici cu palma te-am certat. |
| s-45
| De tată n-am ascultat, Dumnezeu că m-a certat, Și-am făcut eu cum am vrut, Dumnezeu că m-a bătut. |
| s-46
| De când trăesc cu străini, A scăzut carnea pe mini, Stați, surori, s-o cântărim, Nicio litră nu găsim. |
| s-47
| Mergea pe dumul ei, Cu lacrimi până la pământ, Fața albă zgâriind, Cu păr mare decurând. |
| s-48
| Eu de cină nu ți-oi da, Că de-asară, din scăpătat Tu casa nu mi-ai cătat. |
| s-49
| Ori mori, neică, ori te scoală, Ori dă-mi și mie din boală. |
| s-50
| Ești mama lui Iorgovan, Mândrul nostru căpitan, Să ne fii mamă și nouă, Care-am dat cu el în două Munca noastră de mulți ani. |
| s-51
| M-a făcut maica fecior Să dau taichii ajutor. |
| s-52
| Mai dă-mi, voinice, răgaz Până joi după Ispas, Să-mi las lucrul rânduit, De primejdie ferit. |
| s-53
| Celui ce iubește și lasă, Dă-i, Doamne, pedeapsă-n casă. |
| s-54
| Şi te-aș cerne prin sprâncene, Și te-aș frământa-n inele, Și te-aș da inimei mele. |
| s-55
| Fii tu, lume, cui ești dată, Că de mine ești lăsată. |
| s-56
| Şi m-au prins și m-au legat Și la temniță m-au dat. |
| s-57
| De-ar veni luna lui mai, Să văd norii fulgerând, Ierbulița-n șesuri dând. |
| s-58
| Rufele le luăm și le clătim și le punem sus. |
| s-59
| Sapa-n mână mi-a luat, Loc de groapă mi-a săpat. |
| s-60
| N-am aflat fân niciun strop, Cât să ia pasărea-n cioc. |
| s-61
| Şi când l-o luat odată, măi, și când l-o rădicat în sus, tocmai în mijlocul apei l-o zvârlit. |
| s-62
| Dar voinicul Voinea la cerb năvălea, De coarne mi-l lua. |
| s-63
| Calul de căpăstru mi-l lua, De mare paltin îl lega. |
| s-64
| Cuculețule, porumbacule, Ia-mă-n unghioară, Scoate-mă la țară. |
| s-65
| Copiliță de la munte, Ie-ți tu părul de pe frunte, Că ți-au ieșit vorbe multe. |
| s-66
| Scrie două și trei rânduri Și mi-l prinde niște gânduri, Ia-mi tu, Doamne, gândurile, Ca să gat eu rândurile. |
| s-67
| Primăvara-i muma noastră, Ia zăpada de pe coastă Și bruma de pe fereastră. |
| s-68
| Mi-a murit un bou din jug și mi-am luat altu-n loc. |
| s-69
| Şi ei beau și se cinsteau Cu trei fete de-mpărat Aduse din Țerigrad, Cu sabia le-au luat. |
| s-70
| Dacă nu i-a fost sortită s-o ieie pe dânsa de soție, mai mult nu se însoară, ci se duce la călugărie. |
| s-71
| Ia poftim, cinstite părinte, de-ți lua din masa noastră oleacă de gustare ș-un pahar, două de vin. |
| s-72
| Cinstite vornice, nu ne lua cu cuvântul Ca și volbura și vântul, Că să știi că de nimică Din ce spui nu ne e frică. |
| s-73
| Voinicii s-adunau Și la-ntrecere se luau, Dar să sară nu puteau. |
| s-74
| Pita n-o știu frământa, pe lopată n-o poci pune. |
| s-75
| Aide, neicuță, prin dos, Că am ușă de rogoz, Cum pui mâna, cade jos. |
| s-76
| Dușmanii, dușmancele, Vor să-mi puie zilele. |
| s-77
| Plec, mândro, de la tine, Inimioara mea-ți rămâne, Ia-o tu ș-o pune bine. |
| s-78
| Stai, inimioară, pe loc, Să-ți pui lacăt la mijloc. |
| s-79
| Ține tu inelul meu, Pune-l în degetul tău; Și unde nu pune crăiasa inelul pe deget. |
| s-80
| Nu scap eu de tine, nici tu de mine, măcar de s-ar pune nu știu cine și cruciș și curmeziș. |
| s-81
| Frunză verde de sulcină, Mulți ochi fără de lumină, Mulți voinici fără de glas, la Grivița au rămas. |
| s-82
| Să rămâie pe pământ Numai verde pajiște, Numai dulce dragoste. |
| s-83
| Parcă-i spunea inima că pe roibulețul lui nu-l va rămîne niciun cal. |
| s-84
| Armăsariul l-auzea, De la iesle se smucea, Peste zid ușor trecea. |
| s-85
| Valea-i cu pietricele, Nu poci trece peste ele. |
| s-86
| Trece moșul peste pârleaz și-i rămâne o parte-n gard. |
| s-87
| Munte, munte, piatră seacă, Lasă voinicii să treacă. |
| s-88
| Turcii, când îl auzea, În luntre că se punea Și la Gruița-mi trecea. |
| s-89
| Aseară pe vremea cinii, Când treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mândră, cu cânii. |
| s-90
| Tot trecând la mândra dealul, Mi s-a despotcovit calul. |
| s-91
| Trecut-am din țară-n țară, Ca cucul printre hotară. |
| s-92
| Să-mi aleg un cal porumb, Să mă treacă Dunărea, Fără să-mi ude scara. |
| s-93
| Nu știu, luna pe cer merge, Ori puica la apă trece, Să-mi aducă apă rece. |
| s-94
| Marișcuță de la vamă, Taie-un pui și ne fă zeamă; Când vei trece pe la noi, Pentru unul ți-om da doi. |
| s-95
| Că mi-i cuibul lângă drum, Sub o tufă de alun Și câți pe drum iși trecea, Toți în cuibul meu zvârlea. |
| s-96
| Trece un cârd de rândunele Pe deasupra casei mele. |
| s-97
| Eu mă duc de-aci cu dor, Cum trece luna prin nor. |
| s-98
| Ăl deochiat se îmbolnăvește de durere de cap, varsă, trece prin el. |
| s-99
| Zamfir până se gândește, Îți trece dorul de pește. |
| s-100
| Doamne sfinte, nu ți-i jele De tinerețele mele, Că le trec și le petrec Tot cu dor și cu năcaz Și cu lacrămi pe obraz! |