| s-1
| Ca grăunțul de muștariu, carele cîndu-l samănă în pămînt, mai mic iaste de toate semințele care-s în pămînt. |
| s-2
| Și deaca-l samănă, creaște și să face mai mare de toate buruianele și face stîlpări mari, cît pot, supt umbra lui, păsările ceriului să sălășuiască. |
| s-3
| Și pilde ca aceastea multe grăiia lor cu cuvîntul, cum putea auzi. |
| s-4
| Iară fără pildă nu grăiia lor, dară deusebi ucenicilor lui toate le spunea. |
| s-5
| Și grăi lor într-acea zi: Fiind sara, să treacem în ceaia parte. |
| s-6
| Și lăsînd mulțimea, luară pre El cumuși era în corabie și alte corabii încă era cu El. |
| s-7
| Atunci să scorni vihor de vînt mare, iară undele întra în corabie, atîta cît mai să împlea corabiia. |
| s-8
| Și era El în fundul corabii, dormind pre un căpătîiu. |
| s-9
| Atunci-l deșteptară și zisără Lui: Învățătoriule, au nu bagi samă că perim? |
| s-10
| Și sculîndu-să certă vîntul și zise mării: Domoleaște-te, înceată! |
| s-11
| Și încetă vîntul și fu încet mare. |
| s-12
| Și zise lor: ce sînteți înspăimați așia, cum n-aveți credință? |
| s-13
| Și să înfricoșară cu frică mare și grăiia unul cătră alalt: Oare cine iaste Acesta că și vîntul și marea ascultară pre El? |
| s-14
| Îndrăcitul să vindică. |
| s-15
| Dracul cunoscu pre Hristos. |
| s-16
| Un legheon de draci. |
| s-17
| Întrară în porci. |
| s-18
| Fata lui Iair. |
| s-19
| Muiarea de cursul sîngelui să vindecă. |
| s-20
| Vracii. |
| s-21
| Credința. |
| s-22
| Adurmirea. |
| s-23
| Și veniră în ceaia parte de mare în laturea gadarineanilor. |
| s-24
| Și eșind El den corabie, aciiși tîmpină pre El, dentru mormînt, un om întru carele era duh necurat. |
| s-25
| Carele zăcea în morminte și nece cu lanțuri nu putea cineva să-l leage pre el. |
| s-26
| Pentru ce că de multe ori fiind el în fiiară și în lanțure, să rumpea de pre el lanțurile și fiarăle să sfărîma și nime nu putea pre el să-l îmblînzească. |
| s-27
| Și în toată vreamia, noaptea și zua, prin munți și în morminte, era strigînd și zdîrîia (încruntîndu-să) cu pietri. |
| s-28
| Iară văzînd Iisus de departe, alergă și să închină lui. |
| s-29
| Și strigînd cu glas mare, zise: Ce lucru am cu Tine, Iisuse, Fiiul lui Dumnezău celui de sus? |
| s-30
| Giuru-te pre Dumnezău să nu mă muncești! |
| s-31
| (că-i grăiia lui: Eși, duh necurat, den om.) |
| s-32
| Şi-l întrebă pre el: ce ți-e numele? |
| s-33
| Și răspunse grăind: legheon mi-e numele, că mulți sîntem. |
| s-34
| Și rugară pre El mult ca să nu-i scoață pre ei afară den ținut. |
| s-35
| Iară era acolo lîngă munte o turmă mare de porci, păscînd. |
| s-36
| Și rugară pre El toți dracii, zicînd: Slobozi pre noi în porci, ca să întrăm întru ei. |
| s-37
| Și-i slobozi pre ei Iisus atunceși. |
| s-38
| Și eșind duhurele ceale necurate, întrară în porci și năvăli turma de pre țărmure, sări în mare (și era ca la doao mie) și să înecară în mare. |
| s-39
| Iară ceia ce păștea porcii fugiră și deaderă veaste în oraș și în sate și aceia eșiră să vază ce iaste, ce-au fost făcut. |
| s-40
| Și veniră cătră Iisus și văzură pre cel îndrăcit șăzînd și sănătos la minte pre acela ce avea legheon și să spămîntară. |
| s-41
| Și spunea lor cei ce văzuse cum au fost făcut cu îndrăcitul și de porci. |
| s-42
| Și începură a ruga pre El să Să ducă den hotarăle lor. |
| s-43
| Și întrînd El în corabie, ruga pre El acela ce-au fost îndrăcit ca să fie cu El. |
| s-44
| Iară Iisus nu-i îngădui lui, ce zise lui: Pasă în casa ta, cătră ai tăi, vesteaște lor cîte făcu ție Domnul, și că I-au fost milă de tine. |
| s-45
| Și mearse și începu a propovedui în zeace orașă cîte i-au făcut lui Iisus și toți să mira. |
| s-46
| Și trecînd Iisus în corabie, iară în ceaia parte, să adună mulțime multă la El și era lîngă mare. |
| s-47
| Și iaca veni unul den mai marii sinagoghei (a săborului), numele-i Iair, și văzîndu-l pre El, căzu cătră picioarele Lui. |
| s-48
| Și rugă pre El mult zicînd că: Fiia mea spre moarte iaste; rogu-te, vino și-ți pune mînile spre ia, să să tămăduiască și să fie vie. |
| s-49
| Și mearse Iisus cu el. |
| s-50
| Și după El mergea mulțime multă și-l împresura pre El. |
| s-51
| (Atunci veni o muiare căriia era de-i cura sînge de doisprăzeace ani.) |
| s-52
| Și mult pățise de mulți vraci și-și cheltuise ce avuse toate și nemică nu folosise, ce la mai mult rău sosise. |
| s-53
| Auzind de Iisus, veni în mulțime den dos și atinse veșmîntul lui. |
| s-54
| Că zicea că numai de m-aș atinge de veșmîntul lui, mîntui-mă-voiu. |
| s-55
| Și atunceși săcă izvorul sîngelui ei și să simți în trupu-și că să vindecă de acea boală. |
| s-56
| Și numaidecît cunoscînd Iisus întru Sine că au eșit puteare dentru El, Să întoarse cătră mulțime și zise: Cine să atinse de veșmintele Meale? |
| s-57
| Și zisără Lui ucenicii lui: Vezi mulțimea împresurîndu-te și zici: Cine să atinse de Mine? |
| s-58
| Iară El căută în laturi să vază o carea făcu aceaia. |
| s-59
| Iară muiarea spăreată și tremurînd, știind ce-au fost ei, veni și căzu la picioarele lui și spuse lui tot cu adevăr. |
| s-60
| Iară El zise ei: Fiică, credința ta te mîntui; pasă în pace și fii sănătoasă de boala ta. |
| s-61
| Încă grăind El, veniră unii de la mai marele sinagoghii, zicînd că: Fata ta au murit; Derept ce ustenești Învățătoriul? |
| s-62
| Iară Iisus numai cît auzind acest cuvînt care să grăi, zise mai marelui sinagoghii: Nu te teame, ce numai creade. |
| s-63
| Și nu lăsă nece pre unul să meargă după Sine, numai Pătru și Iacov și pre Ioan, fratele lui Iacov. |
| s-64
| Și veni în casa mai marelui sinagoghei și văzu gîlceavă, plîngînd și văetîndu-să mult. |
| s-65
| Și întrînd zise lor: Ce gîlceviți și plîngeți? |
| s-66
| Poroboaca n-au murit, ce doarme. |
| s-67
| Și rîdea pre El. |
| s-68
| Iară El scoțînd pre toți, luo pre tatăl fecioarei și pre muma și pre carii era cu El și întră unde era fecioara zăcînd. |
| s-69
| Și prinzînd fecioara de mînă, zise ei: Talitacum, ce să zice: fecioară, (ție zic), scoală! |
| s-70
| Și numaidecît să sculă fecioara și îmbla că era ca de doisprăzeace ani. |
| s-71
| Și să mirară cu minune mare. |
| s-72
| Iară El conteni pre ei mult, ca nime să nu știe aceasta și zise să-i dea ei să mănînce. |
| s-73
| Hristos povestuind în moșiia Sa, Îl urîră. |
| s-74
| Necredința nazarineanilor. |
| s-75
| Trimetu-să apostolii. |
| s-76
| Scot dracii și ungu beteagii. |
| s-77
| Cugetarea lui Irod de Hristos. |
| s-78
| Ioann pentru ce-l băgară în temniță. |
| s-79
| Giucarea Irodii. |
| s-80
| Tăierea capului lui Ioann. |
| s-81
| Îngruparea. |
| s-82
| Apostolii să întoarsără de la propovedanie. |
| s-83
| Hristos învață în pustie. |
| s-84
| Satură mulțimea cu 5 pîini. |
| s-85
| Apostolii să învăluescu în mare. |
| s-86
| Să vindecară bolnavii cu atingerea veșmîntului lui Hristos. |
| s-87
| Și eși de acolo și veni întru moșiia Sa și mergea după El ucenicii lui. |
| s-88
| Și fiind sîmbătă, începu în sinagoga a învăța. |
| s-89
| Și mulți auzind să mira, zicînd: De unde-s acestuia aceastea? |
| s-90
| Și ce înțelepciune-i aceasta ce e dată lui, că puteri ca aceastea de mînile lui să facu? |
| s-91
| Au nu iaste acel rotariu (Cioplitor), fiiul Marii și fratele lui Iacov și a lui Iosie și a lui Iuda și a lui Simon? |
| s-92
| Și au nu sînt surorile lui acicea între noi? |
| s-93
| Și să smintiia întru El. |
| s-94
| Și grăiia lor Iisus că nu iaste prorocul fără cinste, fără numai în moșiia lui și în frăție și în casa lui. |
| s-95
| Și nu putu acolo necio puteare să facă, ce numai pre puținei beteagi puse mânile și-i vindecă. |
| s-96
| Și Să mira pentru necredința lor și îmbla satele împrejur, învățînd. |
| s-97
| Atunci chemă pre cei doisprăzeace și începu pre ei a-i trimite cîte doi și deade lor puteare spre duhurele ceale necurate. |
| s-98
| Și porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag; nece traistă, nece pîine, nece bani în pungă. |
| s-99
| Ce numai încălțați în colțuni și să nu să îmbrace în doao veșmînte. |
| s-100
| Și zicea lor: Vareunde veți întra în casă, acolea rămîneți pînă veți eși de acolo. |