| s-1
| Liubovul credincios, și cu bucurie, cu inemă curată, easte un lucru mare. |
| s-2
| Şi semnu întîiu a toate să vadză omul și să cunoască. |
| s-3
| Nimenea nu poate să cunoască vrun lucru sau vrun om, de nu va avea mainte cunoscută cu acela. |
| s-4
| Şi aceasta se face de cinci firi ale trupului, ce se cheamă: de vedearea ochilor și de audzul urechilor și de apuțitul narilor și gustarea gurei și pipăitul mînilor. |
| s-5
| Cu aceaste cinci lucrure se cunoaște liubovul: și mai multu e den ochi, ce se cheamă de vedeala ochilor. |
| s-6
| Întînia pohtă omenească se înceape dentr-aceasta, ce se dzice den cunoscută. |
| s-7
| Şi cu aceasta se schimbă pohta omenească și aduce de rîvneaște inima lui lucrul ce veade și-i place. |
| s-8
| Şi acesta e darul liubovului și rădăcina lui și easte temeiu mare întru toate darurele. |
| s-9
| Şi cine va să aleagă binele den rău, să vadză cumu se înceape den darul liubovului. |
| s-10
| Într-aceaea veri cunoaște adevărul. |
| s-11
| Şi dereptu aceaea să vadzî înțelepții și să înțeleagă carea e bunătatea și care e răul. |
| s-12
| Derept aceaea liubovul acesta poate să-lu închipuiască omul spre o pasăre ce se cheamă caladrinon. |
| s-13
| Ce acea pasăre are așa nărav și înțelepciune: cîndu-l duc înaintea omului bolnav și easte omul spre moarte a muri, el întoarce capul, să nu-l vadză pre om; iară de easte bolnavul de-a firea viu, elu-i caută asupră și toate boalele ies dentru omu atuncești. |
| s-14
| Așijderea face și darul liubovului, că nu poate să aibă mestecătură cu răul niceodată și totu se scîrbeaște de lucrul cela răul pre lume. |
| s-15
| Şi rămîne darul cu bunătățile și pururea află omului cela bunul întru inemă, ca și păsările în verdeața cîmpului. |
| s-16
| Şi-ș arată darul său liubovul, ca și lumina: cît o veri pune în loc întunecat, atîta-ș arată lumina mai mult. |
| s-17
| Cine va să fie îndereptat întru libov va să iubască întîiu pre Dumnedzău; a doua, pre sine; a treia să iubască pre părinții-ș și toți ai lui, care cumu se cade să-l iubească, mai multu bunii decît răii. |
| s-18
| Încă și răii se cade să-i iubim, ce nu reale-năravurile. |
| s-19
| Dereptu aceaea să grăim întîiu de liubovul lui Dumnedzău, că easte mai sus de toate. |
| s-20
| A doo easte păntru liubovul muierilor, că liubovul lui Dumnedzău vine den doao darure: den credință și razimul. |
| s-21
| Că nimenea nu poate să aibă liubov dumnedzeiescu, de nu va avea credință și nădeajde întru Dumnedzău, ca să priimească veciia veacului. |
| s-22
| Că și Solomon așa grăi: 'Eu, Solomon, împăratul Ierusalimului, puș întru sufletul mieu să cerc de toate lucrurele lumiei'. |
| s-23
| Şi într-aceasta, eu zidiiu case și polate și sădiiu vini și pomeate și de toată ruda plod ce era pre lume. |
| s-24
| Avuiu turme de dobitoace în tot chipul, multe fără număr. |
| s-25
| Avuiu și mulțime de toată avuțiia și avuiu nume mare, robi și roabe, giucători și cîntători și de toată ruda de oameni mulți; și-m făcea mai mare cinste de cîtă e pre lume. |
| s-26
| Avuiu și învățătură mai multă de toți oamenii în lume. |
| s-27
| Şi nu fu nemică în lume de ce pohtiiu și să nu mă sator. |
| s-28
| E deca mă întorșu întru căință de cîte făcuiu pre lume, de toate reale-patimele lumiei, folos nu vădzuiu, numai răutate sufletului; și nice într-un lucru razim și nădeajde nu aflaiu, numai întru liubovul lui Dumnedzău și întru lucrurele lui. |
| s-29
| Şi mă rugaiu cătră Dumnedzău să-m dăruiască moarte. |
| s-30
| Învățătura lumiei aceștiia înaintea lu Dumnedzău întru nemică easte. |
| s-31
| Gol am născut pre această lume. |
| s-32
| Şi vădzuiu și bine și rău și apoi vădzuiu că nu-s nemică. |
| s-33
| Cine va să aibă liubov, el să aibă și frică lui Dumnedzău cu liubovul. |
| s-34
| Că realele lumiei aceștiia potu-le vedea toț. |
| s-35
| Căce nimenea nu poate să fie mare de nu va fi altul mic, nice cinstit de nu va fi altul fără cinste, nice bogat de nu va fi altul sărac. |
| s-36
| Derept aceaea lume toată stă ca o masă mare, cu un licinic mic prejuru ea. |
| s-37
| Şi trage unul să se acopere, el descopere soțu-luiș genuchele. |
| s-38
| Derept aceaea, cine-ș pune liubovul spre lumea aceasta, de multe ori pate rău. |
| s-39
| Căce întru lume easte răul, iară întru Dumnedzău pururea easte bucurie și veselie. |
| s-40
| A doo easte liubovul rudelor și naște den sufletu. |
| s-41
| Şi sufletul se cade să iubească oamenii ruda ei. |
| s-42
| Nu te bucura celuia ce nu-ș iubeaște ruda lui. |
| s-43
| Căce cela ce nu iubeaște ai lui, dară pre alalții cum va iubi, deca ale lui lucrure nu iubeaște? |
| s-44
| Solomon grăi că toate apele vin den mare și iară în mare se întorcu. |
| s-45
| Şi toate trupurele den pămîntu născură și iară în pămîntu se vor întoarce. |
| s-46
| Şi înțeleg reale-patime ale lumiei, mai mult laud morții decît viii. |
| s-47
| Al treile liubov se cheamă priiatniciia și soțiia. |
| s-48
| Şi easte un lucru dăstoinic și cinstit. |
| s-49
| Şi fac unii priiatniciia și se împreuneadză dempreună și sînt soți. |
| s-50
| Şi acest liubov vine den trei lucrure. |
| s-51
| Şi întîiu easte că omul acela adastă oarece lucru bun ca să aibă de la priiatnicul lui. |
| s-52
| Şi dereptu aceaea iubeaște pre el, nu dereptu altceva. |
| s-53
| Şi acesta liubov easte strîmbu și nu se cade să se cheamă liubov. |
| s-54
| A doua easte să cauți binele soțu-tău și priiatnicului tău. |
| s-55
| A treia easte să aibi jale și obida priiatnicului tău ca și a ta. |
| s-56
| Aceaste doao darure ale liubovului bune sîntu și bucurate. |
| s-57
| Acest liubov, cum spune Frat Tomas întră în patru lucrure: să iubești priiatnicul tău cu inemă curată și să te nevoiești cumu-i place lui. |
| s-58
| Şi să te ferești să nu faci ce lui nu-i e voia. |
| s-59
| Să-l cinstești înaintea feaței și să-l slăvești el în dos și să-i lucredzi lui la nevoie. |
| s-60
| Întru bucuriia ta mulți priiatnici veri afla; e întru grijile tale te veri afla însuți. |
| s-61
| De se va omul sui în ceriu și va vedea slava și obrazul lui Dumnedzău și lumina soarelui și a luniei și a stealelor și toate bunătățile ceriului, și, cîndu se va întoarce, priiatnic să n-aibă să-i povestească, ca și cum n-ară fi vădzut nemică. |
| s-62
| Cîndu veri să iubești pre omul, întîiu-l ispiteaște. |
| s-63
| Şi deca-l veri ispiti, atunce-l iubeaște cu inemă curată. |
| s-64
| Liubovul ce e de pohtă se află în trei rîndure. |
| s-65
| Şi întîiu se cheamă hitlean, căce cîndu iubeaște bărbatul pre muiare, iubeaște-o păntru pohtă ce va să aibă cu nunsa, e nu păntru altă. |
| s-66
| Şi aceasta mai multu luptă pre oameni. |
| s-67
| Şi pohta liubovului acestuia easte pohtă trupească că nimenea nu va iubi pre vrun om sau altceva, de nu are vreo treabă d-însul. |
| s-68
| Și a mulți lă e întrebarea ce vor, iar lor lă pare că e bună. |
| s-69
| Derept aceaea tot liubovul easte trupesc sau și den minte, și den trup. |
| s-70
| Ştiți că e mai mare cu multu pohta de minte decît a trupului, cum spune și Frat Tomas. |
| s-71
| Ce pohta trupului nu purceade mai multu într-altă ceva, numai spre pohta muierească. |
| s-72
| Ce iubeaște omul numai să-și împle jelaniia lui, cum se luptă și vitele; derept aceaea nu poate să se cheamă acesta liubov. |
| s-73
| Aristotel dzise: 'Liubovul se cuvine să fie așa, ome; omul ce iubeaști să-i veri bine pururea'. |
| s-74
| Iară liubovul ce iubeaște omul dereptu vreo treabă ce ceare de la el, acesta liubov nu e derept binele priiatnicului tău, ce derept al tău bine. |
| s-75
| Socrat dzise: 'Nice un lucrătoriu nu e mai mare de robul liubovului'. |
| s-76
| Platon dzisă: 'Liubovul ochi n-are, derept aceaea cei ce iubescu reale-pohte mai bine să lă dzică lor orbi și nebuni lucrători, că pururea sînt în frică și în grijă mare'. |
| s-77
| Şi derept easte că liubovul hitlean să n-aibă darul liubovului, ce să fie urît hitlenșugul. |
| s-78
| Alt liubov easte de firea omului: nu easte în putearea omenească, ce easte o fire oarecum și trage omul supt fire. |
| s-79
| Oamenii ce născură în lume supt o stea de planite, aceia au fire și se iubescu unii cu alalți. |
| s-80
| Iară alții ce-au născut suptu alte planite, ei iubescu lucrure închipuite menților sale. |
| s-81
| Se arată și întru meșteri, că se iubescu toți pentru meșterșugul lor. |
| s-82
| Iară ei mai mulți grăiescu rău unul de alt, căce au pizmă păntru dobînda, și păntru acest lucru ce se cheamă pizmă învrajbescu-se unul cu alalt. |
| s-83
| Liubovul curat cade-se să iubești pre toți, nu de vro nevoie, nice de vro frică, nice derept vrum bine ce-ți trebuiaște să aibi de la cel ce iubești, numai cu minte și cu inemă curată. |
| s-84
| Veri să știi cine e închipuit ție? |
| s-85
| Vedzi cine iubești fără de nice un lucru parte. |
| s-86
| Înțeleageți că dentru muieri se cunoaște începutul liubovului. |
| s-87
| Şi să știți că eu voiu arăta rîndul loru și vă voiu grăi dereptatea lor, de toț cine grăiescu rău d-însele. |
| s-88
| Şi să căutăm faptele și scripturile înțelepților cu învățături și cu mărturiile, să scriem pre măruntu cine grăiră bine și cine grăiră rău, cu adeverite răspunse. |
| s-89
| Să-ș oprească limba cine grăi rău de muieri. |
| s-90
| Iară ceia ce grăiră bine d-însele, ceștea sînt: Solomon dzise: 'Cine află muierea ceaea buna bună bucurie află”. |
| s-91
| Iară cine goneaște muierea ceaea bună goneaște-ș și binele de la el. |
| s-92
| Iară grăiaște de muiarea ceaea buna, că easte cununa bărbatului ei și-i derepteadză casa lui. |
| s-93
| Şi derept aceaea o au trimes Dumnădzău întru agiutoriul lui. |
| s-94
| Iarăș, muiarea ceaea buna rădică casa ei. |
| s-95
| Şi ceaea neînțeleapta o pusteiaște. |
| s-96
| Cum nu poate omul trăi fără de muierea, dereptu aceaea cade-se să o cheame a cincea coastă a trupului. |
| s-97
| Încă muiarea, cînd are învățătură, se lumineadză de mente supțire ce are. |
| s-98
| E ceia ce grăiescu rău de muieri, aceștea sîntu: Solomon dzise că: 'Nu e nice un rău mai de veninul șarpelui; așijdere easte și mîniia muieriei”. |
| s-99
| Şi mai bine e să stea înaintea leilor și înaintea zmeilor, decît unii muieri mînioasă. |
| s-100
| Şi iară, dentru muiare veniră păcatele dentîiu și dentr-aceaea toț murim. |