| s-1
| DOSOFTEI, PSALTIREA ÎN VERSURI. |
| s-2
| PSăLTIRE a svîntului proroc David. |
| s-3
| Pre limbă rumânească, cu zîsa și cu toată cheltuiala prealuminatului întru Isus Hristos, Ioan Stefan Petră Voievoda, domnul Țărîi Moldovei. |
| s-4
| Din svintele scripturi a svinților părinț, dascalilor svintei biserici, cu lungă osteneală în mulț ai socotită și cercată prin svintele cărț, și de-acia pre verșuri tocmită în cinci ai foarte cu osîrdie mare, de smeritul Dosoftei, mitropolitul de Țara Moldovei. |
| s-5
| Stihuri la luminatul herb a Țărîi MOLDOVEI. |
| s-6
| Capul cel de buor, de fiară vestită, Sămnează putere țărîi nesmintită. |
| s-7
| Pre cîtu-i de mare fiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pămînt îș pleacă. |
| s-8
| De pre chip să vede buorul ce-i place, C-ar vrea toată vremea să stea țara-n pace. |
| s-9
| PREALUMINATULUI ȘI preacinstitului și milostivului nostru Domn, Măria sa Ioan Stefan Petru Voievoda, din mila lui Dumnezeu Domn a toată Țara Moldovei, de la atotputernicul Dumnezău poftim Măriii sale să petreci Măria ta de pururea, adevăr. |
| s-10
| Toate lucrurile acelea, milostive și prealuminate Doamne, carile fac rugii sminteală, ne-nvață Svînta Scriptură să ferim de dînse. |
| s-11
| De care lucru Eclisiastul așe scrie: „Nemică să nu vă smintească a vă rugarea pururea”. |
| s-12
| Și sîngur Domnul Dumnezău și mîntuitorul nostru Isus Hristos de multe ori aduce aminte ucinicilor, și sîngur cu sine le arăta chip să să roage pururea. |
| s-13
| Mai vîrtos ca și într-aceea noapte întru carea patima cea bună voaie au suferit pentru spăsenia noastră, de le-au zis: ”Privegheaț și vă rugaț, ca să nu cădeț în năpaste”. |
| s-14
| În ce chip și toț svinții patriarșii din legea veche, împărații și prorocii, ca și legea noauă svinții apostoli și următorii svințiilor sale, precum aflăm în svintele cărț că nepărăsît să ruga svințiile sale zua și noaptea, și-n toate greutățîle și nevoile sale cu ruga să mîngîia și cu dînsa toate războaiele a pizmașilor trupește și sufletește le-nfrîngea și le biruia. |
| s-15
| Precum zîce și svîntul Ioan Zlatoust: ”Cine cîndva din credincioș, rugîndu-să n-au biruit?” |
| s-16
| Și cine, rugîndu-să, pre pizmașii săi n-au înfrînt?. |
| s-17
| Că aceea este priimită lui Dumnezău și aceea place lui Dumnezău. |
| s-18
| Cum și svîntul apostol Pavel zîce: ”Nepărăsît vă rugaț, de toate mulțămiț, că aceea este voia lui Dumnezău de Hristos Isus întru voi”. |
| s-19
| Și iarăș zîce așe: ”Luaț sabia cea sufletească, carea este cuvîntul lui Dumnezău, cu de toată făgada și rugăciunea rugîndu-vă preste tot ceasul cu duhul”. |
| s-20
| Așe zîce svîntul Chiprian că mai tare platoșe decît ruga nemică altă n-avem, că cu dînsă toate războaiele cele tare putem să le frîngem, că ea este putere cea sufletească și pavăța lui Dumnezău, cu carea putem să ne sprejinim și să ne apărăm de toate greutățîle. |
| s-21
| Pentr-aceea ni s-au părut smereniii noastre a hi lucru de treabă și de folos de spăsenie tîlcovania aceștii svinte cărț a svîntului proroc David, carea este plină de rugă și plină de tainele cele mare a lui Dumnezău. |
| s-22
| Pentr-aceea cu multă trudă și vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos, am tîlcuit ș-am scris precum au vrut Dumnezău, să poată trage hirea omului cătră cetitul ei, și supt cinstitul și de mare cuviință și blagoslovit numele Măriii tale o am arătat pre lume, ca să poată hi mai mare-ndemnare cătră rugă și cătră nevoință svintei beserici, că acesta obicei este din bătrîni, scoțînd vrun izvod den svînta carte, a-l scrie supt numele a de mare cinste scaun. |
| s-23
| Ca și cum au făcut svîntul apostol Evanghelist Luca, scriindu-ș svînta Evanghelie și deaaniile svinților apostoli, la mare și cinstit domn Teofili le-au scris, așe și smerenia noastră svînta cartea aceasta slăvitului și preacinstitului și blagoslovitului numelui Măriii tale supt apărătură o am scris, rugîndu-ne Măriii tale, ca domnului nostru milostiv, să o primești Măriia ta ca snopul cel dentăi de grîu, și pre noi rugătorii Măriii tale a hi milostiv. |
| s-24
| Într-aceea dăruiască Domnul Dumnezău îndelungată și nărocită domniia Măriii tale, întru mila svințiii sale, cătră cinstea și lauda svînt numelui său, adevăr. |
| s-25
| Rugătoriul Măriii tale, smeritul Dosoftei, mitropolit Suceavschii, cu toată inema. |
| s-26
| Patru înțălesuri are Svînta Sriptură; Pre istorie; pre obiciai, pre altă plăznuitură; pre mutare. |
| s-27
| Pre istorie iaste cuvîntul cela ce nu te lasă să-l zîci într-alt chip de cum este scris, ca și unde zîce Domnul Hristos:, eu voi trimite-vă mîngîietoriul de la Părintele, Duhul cel adevărat, care de la Părintele purcede. |
| s-28
| Acesta cuvînt cine-l va socoti într-alt chip, acela-i strein cu totul de svînta beserică. |
| s-29
| Pre obiciai iaste nărav în svînta carte, ca și cînd zâce: n-am venit să răsîpăsc legea, ce să o împlu. |
| s-30
| N-am venit pace să arunc pre pămînt, ce sabie. |
| s-31
| Ce cuvîntul cel dintăi Domnul Hristos face îndemnoși pre jidovi cătră ascultarea svintei Evangheliei, iară cu cel al doile le dă groază pentru cei îndărăpnici. |
| s-32
| Pre altă plăznuitură iaste ca și ciumiliturile, cînd altă grăiești și altă să-nțălege, ca și: că stearpa născu șepte, și cea cu cuconii mulț au slăbit. |
| s-33
| Va să zîcă că beserica cea din limbi, carea era stearpă de darul lui Dumnezău, au născut cuconi de la Hristos, mirele său, cele taine și șepte daruri a Svîntului Duh, iară cea cu cuconii mulț, adecă beserica legii vechi( carea să zîce umbră legii adevărate), au slăbit ș-au sterpit de tot darul lui Dumnezău, pentru neascultarea cuconilor ei, carea mainte era plină de darul lui Dumnezău cu proroci și apostoli. |
| s-34
| Pre mutare iaste ca neștine ce va să-i să-nțeleagă cuvîntul dintr-altă sămnătură de poveste, într-acest chip: piatra ce nu o socotiră ziditorii, acea fu în capul unghiului. |
| s-35
| Acesta cuvînt să mută la Domnul Hristos, că nu-l băgară-n samă jidovii, călcătorii legii, ce svinția sa stătu cap unghiului legii vechi și legii noauă, de le împreună îmbe, că svinția sa este cap svintei beserici, miresii sale. |
| s-36
| Aceste patru înțălesuri le-am scris pentru cetitoriul iubit ce va avea osîrdie a cerca să-nțeleagă într-adîncul aceștii svinte cărț. |
| s-37
| De-aceasta m-am rugat svinția sale părintelui și preafericitului patriarhul de mi-au scris aceste patru înțălesuri încă atunce cînd venisă svinția sa de era arhidiacon la părintele Nectarie, patriarhul de Ierusalim. |
| s-38
| Atunce mi-au scris svinția sa tisul mieu, carele acmu este în locul părintelui Nectarie, chir Dosoftei, și de pre izvodul svinția sale am scris precum să vede. |
| s-39
| A lui David svînt proroc și împărat Psăltire, tîlcuită rumânește pre stihuri cu număr tocma în slovenit, adecă în coadele stihurilor pre o glasnică într-un chip tocmite. |
| s-40
| Această svîntă carte au făcutu-o svîntul proroc David de ne arată într-însă dumnezăirea și omenirea Domnului Hristos, și muncile, și de moartea, și de învierea și suirea svinția sale în ceri, și de toate ce au socotit a face svinția sa pentru spăsenia noastră, și de svînta Precistă, și de svinții apostoli, și de toată svînta beserică, de războiul și izbînda ei, și de giudețul ce vine, de muncile păcătoșilor și de binele direpților, și de bunătățîle lui Dumnezău. |
| s-41
| Și de laudele lui are în sine psalom. |
| s-42
| CATÎSMA: PSALOMUL lui David 1, nescris deasupra lui titlu de la evrei: |
| s-43
| Arată-ntr-acesta psalom cale cătră feicința lui cea vecinică, În zece slovenituri. |
| s-44
| Ferice de omul ce n-a merge În sfatul celor fără de lege Și cu răii nu va sta-n cărare, Nici a ședea-n scaun de pierzare. |
| s-45
| Ce voia lui va fi tot cu Domnul Și-n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile toate. |
| s-46
| Și va fi ca pomul lîngă apă, Carele de roadă nu să scapă. |
| s-47
| Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde. |
| s-48
| Și de cîte lucrează i-sporește, Și agonisita lui va crește. |
| s-49
| Iară voi, necurațîi, ca pleava, De sîrg veț cunaște-vă isprava. |
| s-50
| Cînd s-a vîntura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul. |
| s-51
| Și cu grîul n-iț cădea-n fățare, Că veț fi suflaț cu spulbărare. |
| s-52
| Și la giudeț nu vă s-afla locul Să vă sculaț, ce-ț peri cu totul. |
| s-53
| Nice păcătoșii din direapta Vor fi cu direpții să-ș ia plata, Că celor direpț Domnul le vede Toată calea din scaun ce șede. |
| s-54
| Și calea păgînilor cea strîmbă Va peri, și vor cădea-n grea scîrbă. |
| s-55
| Psalomul lui David al doile, în opt slovenituri: |
| s-56
| Aicea spune prorocul de ceia ce făcea legătură împrotiva împărățîiei Domnului Hristos și a slăvii svinția sale. |
| s-57
| Ce poate fi de poveste, Ca aceasta, și de veste, De să zborîră păgînii, Gloate, tineri și bătrînii, De să vorovăsc cu svaturi În deșert din toate laturi! |
| s-58
| Și sfătuiesc necurațîi, Cu craii și cu-mpărațîi, Și cu toțîi să-nvitează Spre Domnul, de vor să piarză Pre alesul lui și svîntul Iubit fiiul și cuvîntul. |
| s-59
| Iară noi, svînta sămînță, Să nu dăm cu dînș în sîlță. |
| s-60
| Legătura să le spargem, În giugul lor să nu tragem. |
| s-61
| Că Dumnezău toate vede Din scaunul său ce șede În ceri, unde odihnește, De-acolo pre toț prăvește. |
| s-62
| Pre pizmașii și pîrîșii Domnul va rîde de înșii Și-i va mustra de ocară Pentru carea-l supărară. |
| s-63
| Cu mînie le va zîce A ce stătură cu price. |
| s-64
| Și-i va turbura-n urgie De muncile cu vecie. |
| s-65
| Iară eu-s pus de Domnul Crai pre muntele Sionul, Ca să spui de-nvățătură Ce poroncește-n scriptură. |
| s-66
| Cătră mine Domnul zîce: ”Fiiul mieu ești din mătrice, Eu astăz te nasc pre tine. |
| s-67
| Și vei cere de la mine De-ț voi da limbile toate, Ce ți-s ocină de soarte, Că-ț voi asculta cuvîntul Și vei domni-n tot pămîntul. |
| s-68
| Și-i vei paște cu toiagul Cel de fier în tot șireagul, De vei face-ntr-înșii cîrduri Și-i zdrobi ca nește hîrburi. |
| s-69
| Iar acmu voi, împărațîi, Sama vă luaț, și alțîi, De vă certaț cu cuvîntul Toț ce giudecaț pămîntul. |
| s-70
| Slujiț Domnului cu teamă Și vă bucuraț cu samă, Să suferiț și certare De la fiu-său ce are, Să nu să cumva mînie Spre voi Domnul cu urgie. |
| s-71
| Și veț scăpa de la ceata Celora ce-s de-a direapta, Cînd urgia lui cea mare Va arde fără-ncetare. |
| s-72
| Atunce va fi ferice De ceia ce nu pun price, Ce cu inemă direaptă Nedejdiuiesc să ia plată. |
| s-73
| Psalomul lui David 3: Cînd fugiia de Avesalom, fiiul său. |
| s-74
| Doamne, ce să înmulțîră Ceia ce mă trag cu pîră! |
| s-75
| Asupră-mi mulț să sculară, Cuvînt mare cuvîntară, Dîndu-ș inemii credință Cum să fiu în oceință, Să n-aib agiutori de tine, Dumnezău, ce-m ești cu bine, La nevoaie sprejineală, Și la voaie îm ești fală. |
| s-76
| Că mi-ai împletit cunună, Cu podoabă depreună, De m-ai pus cap preste alțîi, Să bat pre toț necurațîi. |
| s-77
| Am strigat cu glasul mare Cătră Dumnezău cel tare, Că m-aude de mi-i vîntă Dintr-a sa măgură svîntă. |
| s-78
| Am dormit somn cu odihnă Pănă-n zuă de la cină. |
| s-79
| Și m-am sculat demineață, Că mi-i Dumnezău povață. |
| s-80
| De-ntunerece de gloate Teamă n-am, nice mă poate Veste rea să mă mîhnească, Dimpregiur ce-să-m grăbască. |
| s-81
| Scoală, Doamne, de mă scoate De la scîrbe de la toate, Și le dă bătaia-n gîrbă, A pizmaș ce-m cearcă scîrbă. |
| s-82
| Și scîrșcînd să-ș frîngă dinții În durerea sa greșiții. |
| s-83
| Că Dumnezău cu izbîndă Va da celor buni dobîndă. |
| s-84
| În sfîrșit în cîntări Psalomul lui David 4: |
| s-85
| Cînd îț strig cu mare jele Dintr-adîncul de greșele, Dumnezăul bunătățîi, Mi-ai ascultat direptățîi, Și-n vreme de greutate Mi-ai lărgitu-mi pre departe. |
| s-86
| Te-ndură și miluiește Pre mișel ce te dorește Și mi-ascultă mișea rugă, Ce ți-s adevară slugă. |
| s-87
| Răilor, să nu vă paie Dumnezău mila să-ș taie! |
| s-88
| Ce căce iubiț deșerte, Dumnezău va să vă certe. |
| s-89
| Să vă părăsîț minciuna, Să nu o cercaț deauna, Ce să cunoașteț pre omul Ce și l-au minunat Domnul. |
| s-90
| Că Dumnezău mă ascultă, Cînd îl strig din grije multă. |
| s-91
| Și cînd te mînii, nu face Rău altuia, ce nu-ț place. |
| s-92
| Inema ce te sfădește La culcuș o umilește. |
| s-93
| Și fă jărtva cea direaptă, De la Domnul să iei plată. |
| s-94
| Mulț giuruiesc daruri bune Binele cine le-ar spune. |
| s-95
| Iară spre noi, Doamne svinte, Ț-ai însămnat de mainte Strălucoarea svintei fețe, De ne-ntoarce la blîndețe. |
| s-96
| De-aceasta m-dai bucurie Inemii și veselie, Ca de casă cu strînsoare, Cu haine tinse la soare. |
| s-97
| Vin și grîu să prisosască, Oloiul să nu lipsască. |
| s-98
| Iară eu cu pace bună Voi adormi depreună, Și cînd din lume m-ii duce, Mă vei odihni cu dulce, În casa ta cea senină, Cu bucurie deplină. |
| s-99
| Psalomul lui David 5: Pentru ocinătoarea. |
| s-100
| Sloboz, Doamne,-n urechi svinte Grai cu de jele cuvinte Și mi-ascultă mișea rugă La greu, ce-ț sînt a ta slugă, Dumnezău și împărate, Că mă rog cu dereptate. |