| s-1
| LEGIUIRE a prea Învăţatului și prea Pravoslavnicului Domn, și Oblăduitoriu a toată Ugrovlahia IO IOAN GHEORGHIE CARAGEA vv. |
| s-2
| Cu toată cheltuiala Dumnealor CONSTANDIN CARACAŞ, dohtor, și Dumnealui RĂDUCANUL CLINCEANUL, Biv~Vel~Stolnic, și Dumnealui DUMITRACHE TOPLICEANUL, Biv~Vel~Sluger, Tipărită în privileghiata Tipografie a Dumnealor ut Cișmeaua răposatului întru fericire Domn MAVROGHENI din București, 1818. |
| s-3
| Domneasca și părinteasca noastră dragoste și voire de bine judecînd ca o leage sfîntă obștescul folos al supușilor noștrii, și pururea îngrijind mainainte de bună petreacerea lor a fi statornică și neclintită, am binevoit în ceale după urmă a potoli de asupra dreptăţii războiul cel mult turburătoriu. |
| s-4
| Ţara rumânească avînd din vechime canoane pentru ceale în parte dreptăţi ale lăcuitorilor săi, ale sale nescrise și nedeslușite obiceaiuri, și ale condicii sale puţine, și nu desăvîrșit Pravile în scris, care și nefiind dăstoinice nu putea cumpăni, nici drept a îndrepta dreptatea fieștecăruia. |
| s-5
| De aceea și era silită a năzui la Pravile Împărătești ale Romanilor, și a să sluji cu toate aceste Pravili, fără de osebire, așadar uluindu-se în trei întocmiri de Pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii și a Romanilor, urma a nu avea nicio Pravilă căci obiceaiurile prefăcîndu-se în multe chipuri, adease să împotrivea Pravililor Romancești, și aceastea iarăși unele fiind pricinuitoare de doao tîlcuri, și altele cu totul înpotrivitoare surpa una pre alta. |
| s-6
| Încît dreptăţile tuturor mădulărilor politiceștii oblăduiri căzînd neîncetat în amestecături și învălueli de multe cuvîntări împotrivitoare, a pururea era în primejdie, ca cum ar înota în noianuri de ape tulbure ce să tălăzuesc de multe vînturi înpotrivitoare, și în ceale după urmă nici să îndrepta, ci să abătea după voinţa celor mai tari sau celor mai meșteșugareţi în vicleșuguri, carii tot la o pricină punea înainte când obiceaiul, când condica ţării, când Pravilile înpărătești după plăcerea lor. |
| s-7
| Aceste dar fără orînduială strămutări ale dreptăţii voind Domnia mea a le osteia, mai întăi cu adîncă chibzuire am socotit, ce feliu de întocmire de pravili să cuvine, și cîte sânt pre deplin îndestule la cea de acum politicească oblăduire a Ţării Rumînești, și așa primind apoi unele din cele vechi, iară altele îndreptînd, și ceale mai multe adăogînd, am întocmit aceaste Pravili ale Domnii meale cît s-au putut cu bună orînduială și foarte deslușite, încît și cei neînvăţaţi foarte lesne să le înţeleagă. |
| s-8
| Deci legiuind Domnia mea aceste Pravili cu sfat de obște al prea sfinţii sale Părintelui Mitropolitul, și al iubitorilor de Dumnezeu Părinţii Episcopii și tuturor Dumnealor Cinstiţilor și credincioși Boerii Veliţi ai Divanului Domnii meale, și cu dreapta Domnii meale făcându-le cunoscute cătră obștea prea iubiţilor noștrii supuși, am și dat această Domnească a noastră întocmire de pravili întărită cu Domneasca noastră Iscălitură și Pecete în leat 1818 de la nașterea Domnului, și al șaselea An al Domnii noastre. |
| s-9
| Pentru obraze. |
| s-10
| Împărţim obrazele: După fire în bărbaţi și fămei. |
| s-11
| După naștere în fii adevăraţi, din curvie, vitregi și buni. |
| s-12
| După vîrstă și după minte, în vîrsneci, nevîrsneci, răsipitori și fără minte. |
| s-13
| După noroc, în slobozi, robi și sloboziţi. |
| s-14
| Pentru bărbaţi și fămei. |
| s-15
| Numai bărbaţii să fac boeri, judecători și ocîrmuitori obștești. |
| s-16
| Numai bărbaţii să fac Arhierei, Preoţi, și Diaconi. |
| s-17
| Fămeile sânt depărtate de toate cinurile politicești, stăpîniri, și slujbe publice. |
| s-18
| Pentru fii adevăraţi, din curvie, buni și vitregi. |
| s-19
| Fii adevăraţi sânt cîţi să nasc, din cununie după lege. |
| s-20
| Din curvie sânt cîţi din împreunare fără de lege să nasc. |
| s-21
| Cîţi tot dintru același tată, și aceiași mumă să nasc sânt buni. |
| s-22
| Cîţi sau dintr-un tată și osebite mume să nasc, sânt vitregi, (carii să și zic buni de tată) sau din aceiași mumă și de osebiţi bărbaţi (cari să și zic buni de mumă). |
| s-23
| Pentru vîrsneci, și nevîrsneci. |
| s-24
| Vîrsneci să să socotească, atît bărbaţii, cît și fămeile, de la doaozeci și cinci de Ani a vîrstii lor, și nevîrsneci pînă la doaozeci și cinci de Ani. |
| s-25
| Cei în vârstă sânt stăpîni să-și chivernisească averea lor cum vor vrea și să facă orice vor vrea după pravilă. |
| s-26
| Iară cei nevîrsneci nu pot, ci și chivernisirea averii lor și faptele lor spînzură de puterea părinţilor lor, sau a epitropului lor. |
| s-27
| Cei nevîrsneci verice tocmeală, și dar vor face, fără adeverirea părintelui lor, sau a epitropului, este fără tărie, de le este spre stricăciune, iar de le e spre folos, este cu tărie. |
| s-28
| Cei nevîrsneci, de la doaozeci pînă la doaozeci și cinci de Ani ai vîrstei lor, au voe a cere de la Domnie ertarea vîrstei, ca să să socotească între vîrsneci. |
| s-29
| Cîţi nevîrsneci vor priimi ertarea vîrstii, sânt stăpîni pă cîte sânt și cei în vârstă însă fără a fi volnici să-și înstreineze vreun lucru nemișcătoriu pînă la doaozeci și cinci de Ani ai vîrstii lor. |
| s-30
| Cîţi nevîrsneci să vor cinsti de Domnie cu cin de Veliţi, să socotesc între vîrsneci. |
| s-31
| Pentru cei fără minte. |
| s-32
| Fără minte numim pă cei ce sânt întru adevăr nebuni, sau lipsiţi de minte, și zmintiţi. |
| s-33
| Cei fără de minte verice tocmeală, sau dar vor face, să socotește drept nimic și să strică. |
| s-34
| Cei fără minte, verice greșală vor face, nu să învinovăţesc. |
| s-35
| Pentru răsipitori. |
| s-36
| Răsipitori sânt cîţi își prăpădesc fără cuvînt averea lor. |
| s-37
| Răsipitorii să să tragă la judecată de rudele lor, sau de prieteni, și să să înfrîneze prin epitropi orînduiţi de judecată. |
| s-38
| Răsipitorii după înfrînarea ce li să va face de cătră judecată, verice tocmeală sau dar vor face de sineși fără adeverirea epitropilor lor, drept nimic să socotește, și să strică. |
| s-39
| Răsipitorii, verice stricăciune vor face, sau vină, să vinuesc. |
| s-40
| Pentru slobozi. |
| s-41
| Slobozi sânt aceia carii nu sânt dobîndă altuia. |
| s-42
| Cîţi să vor naște din părinţi slobozi, slobozi sânt. |
| s-43
| Slobozi sânt i cîţi să nasc din mumă slobodă. |
| s-44
| Pentru robi, și ţigani. |
| s-45
| Robi sânt cîţi sânt dobîndă altuia. |
| s-46
| Acest feliu sânt ţiganii în Ţara rumînească. |
| s-47
| Cîţi să vor naște din părinţi robi, sânt robi. |
| s-48
| Şi cîţi numai din mumă roabă să vor naște, sânt robi. |
| s-49
| Stăpînul ţiganului, nu arе putere asupra vieţii ţiganului. |
| s-50
| Stăpînul ţiganului e slobod să vînză, și să dăruiască pă ţigan. |
| s-51
| Cîţi ţigani în Ţara rumânească, nu vor avea stăpîni cu dovadă, sânt domnești. |
| s-52
| Cine prin știinţă va ţinea întru a sa stăpînire, ţigan strein, sau ţigancă, să-i dea înapoi stăpînului lor, (plătindu-i pentru ţiganul meșter tl 40 prе anu, iar pentru cel fără meșteșug tl doaozeci, și pentru ţigancă meșteră tl treizeci, și pentru cea fără meșteșug tl cincisprezece) iară cine va ţinea prin neștiinţă, numai să-l întoarcă înapoi. |
| s-53
| Cine-și va cununa ţiganul cu ţigancă streină știind, sau împotrivă, fără voia stăpînului lor, să piarză pă ţigan, sau pă ţiganca lui cu copii lor, și să-i stăpînească Stăpînul lor. |
| s-54
| Iară când neștiind îl va cununa, atunci să să facă schimbu, mergînd totdeauna ţiganca după bărbat. |
| s-55
| Cînd obrazul cel strein va avea meșteșug, să să schimbe iarăși cu meșter, iar de nu va fi asemenea să să preţuiască talantul meșteșugului său, și cu bani să să împlinească. |
| s-56
| Ţiganii ce să cunună prin neștiinţa stăpînului, de să va întîmpla să аibă și copii, atunci cel din parte bărbătească, sânt ai stăpînului bărbatului, iară partea fămeiască iaste a stăpînului fămei, carii și aceștia să să schimbe. |
| s-57
| Cîţi ţigani streini să vor socoti între cei domnești, aceștia întîmplîndu-să a să căsători după lege, de să vor cere prin judecată de stăpînii lor, să să schimbe mergînd nevasta după bărbat cum s-au zis mai sus. |
| s-58
| Care ţigan să va cununa cu slobodă, sau care slobod să va cununa cu ţigancă, fără știrea stăpînului lor, să să desparţă. |
| s-59
| Dar de să va dovedi că stăpînul lor au dat voe știind, atunci să nu să mai desparță, ci să rămîe amîndoi sloboziți, și să-i păgubească stăpînului lor. |
| s-60
| Pentru cei sloboziți. |
| s-61
| Sloboziți sînt, cîți din robi să slobozesc. |
| s-62
| Toți cei sloboziți țigani, sînt tot de o cinste, cu cei slobozi supuși, adecă cu birnicii domnești. |
| s-63
| Să nu poată neștine să slobozească țiganul său, înaintea vîrstei sale de doaozeci de ani. |
| s-64
| Nici unul din Egumeni să nu poată slobozi țigan mănăstiresc. |
| s-65
| Slobozenia să să facă totdeauna în scris. |
| s-66
| Pentru lucruri. |
| s-67
| Lucrurile sînt ori mișcătoare, sau nemișcătoare. |
| s-68
| Mișcătoare zicem acelea, cîte au suflet, sau și neavînd suflet, să mișcă, și să strămută, cum dobitocul, hainele, și cealelalte. |
| s-69
| Iară nemișcătoare zicem, precum, pămînt, copaci, zidirile, și cealelalte. |
| s-70
| Pentru stăpînirea lucrurilor. |
| s-71
| Orice lucru nu este al nimunui, acela să face al celui ce va apuca să-l ia înainte. |
| s-72
| Deci: Cîte pietre scumpe, sau altele, găsim prin locuri slobode, să fac lucruri ale noastre, bez comorile ceale îngropate, care sînt domnești. |
| s-73
| Cîte sălbatece vînăm în locuri slobode spre vînătoare, să fac ale noastre. |
| s-74
| Cîte sălbatece vînîndu-le alții, și lovindu-le, și pierzîndu-le din ochii lor, vor cădea în mîinele noastre, să fac ale noastre. |
| s-75
| Cîte sălbatece încuibînd aiurea, și apoi lăsînd acele locuri, vor veni la noi spre încuibare, sînt ale noastre, încît vor sta încuibînd. |
| s-76
| Cît pește vom vîna în locuri slobode de a vîna, este al nostru. |
| s-77
| Cîte lucruri mișcătoare pierdute vom găsi, de nu să va găsi stăpînul lor, pînă în trei Ani, ale noastre să fac. |
| s-78
| Verice să clădește pe pămîntul nostru fără știrea și voia noastră, să face al nostru. |
| s-79
| Orice să sădește fără voia și știrea noastră, în pămîntul nostru, al nostru să face. |
| s-80
| Cînd gîrla prăvălindu-să, cîte puțintel va adăoga pămînt la pămîntul nostru, adaosul este al nostru. |
| s-81
| Iară cînd va rupe o parte de pămînt, și o va lipi lîngă al nostru, aceaia este a cui au fost pămîntul de la care s-au rupt. |
| s-82
| Cînd gîrla să află între doi, sau mai mulți stăpîni, atunci fieșcare dintre dînșii, stăpînește partea gîrlii cît ține de la mal pînă în mijlocul ei. |
| s-83
| Pentru robirea lucrurilor. |
| s-84
| Robire de lucru numim, dreptul care robește la oarece un lucru spre folosul altuia, precum o casă cînd supune pe alta ca să dea loc de drum, adecă să treacă prin curtea sa, sau făreastră să vază și altele. |
| s-85
| De multe feliuri sînt robirile, adecă pentru trecere, lumină, vedere, sprijinire, vărsătură, picătură de Apă, și altele. |
| s-86
| Verice lucru este robit la altul, pentru vreun sfîrșit, negreșit acest lucru este supus și la mijlocul ce privește spre acel sfîrșit, de este adecă o țarină îndatorată a da Apă altia, este datoare a-i da și trecere la Apă și altele. |
| s-87
| Cel ce fără tocmeală dobîndește robire de zeace Ani, fără împotrivirea stăpînului lucrului, acela are să o dobîndească, totdeauna, după împlinirea de zece Ani. |
| s-88
| De să va slobozi lucru robit, și stăpînul robirii, nu va preînnoi robirea ani zeace, iarăși rămîne acel lucru slobod de robire. |
| s-89
| Pentru vecinătatea lucrurilor. |
| s-90
| Care vecin fără știrea stăpînirii va strămuta semnul de hotar, să plătească drept pedeapsă păgubașului vecin, atît, cît să prețuește locul care au însușit cu strămutarea semnului. |
| s-91
| Ale cîtor vecini hotară să vor amesteca, să să aleagă și să să descopere cu cărțile lor de hotărnicii, cu măsurătoarea moșiilor de cîți stînjăni sînt, cu semnele ce sînt puse drept hotară, și cu cîte mărturii dovedesc ceilalți răzași, și sătenii, și lăcuitorii celorlalte sate de prinpregiur. |
| s-92
| Cînd să întocmesc hotarăle vecinilor ce au prigoniri, sînt datori să fie față cu cărțile lor, și vecinii ce nu au prigonire. |
| s-93
| Cînd să măsoară o moșie, să să facă măsurătoarea cu stînjănul ce anume să coprinde în seneturile sale. |
| s-94
| Adecă de să coprinde stînjănul lui Costandin Vodă Brîncoveanul, cu acela să să măsoare, iară de să coprinde al lui Şărban Vodă, cu al lui Şărban Vodă să să măsoare. |
| s-95
| Iară cînd în scrisori nu să coprinde anume ce stînjăn, atunci să să facă măsurătoare, cu stînjănul lui Şărban Vodă. |
| s-96
| Cînd moșia ce să măsoară avînd seneturi cu stînjăni, nu va avea și semne netăgăduite, atunci să să înceapă sforîrea din semnile răzașilor ceale netăgăduite, sau dintr-ale alăturașilor cu acealea, și celorlanți. |
| s-97
| Iară cînd să sforăsc la doi, ori ale mai multor răzași moșii, și nu au nici scrisori de stînjăni prinzătoare, nici semne netăgăduite, atunci sforîrea să să înceapă din semnele vechii stăpîniri. |
| s-98
| Pentru mai multă a hotarălor deslușire, de acum înainte să să măsoare și lungul moșiilor, și să să treacă în cartea de hotărnicie. |
| s-99
| De acum înainte în cărțile de hotărnicii, și în zapisele de vînzarea moșiilor, să să scrie stînjănul lui Şărban Vodă. |
| s-100
| Cînd să trage moșie de vecini, și unul dintr-înșii va arăta carte de hotărnicie cu sumă de stînjăni, iară altul zapis de vînzare, iarăși cu sumă de stînjăni, atunci cel ce arată cartea de hotărnicie, să-și ia mai întăi stînjănii deplin. |