| s-1
| De când badea a plecat, Frunza-n codri s-a uscat, Florile s-au scuturat. |
| s-2
| Eu mă duc, drumul rămâne Plânge mândra după mine, Plânge mândra, plâng și eu, Plâng și pietrele-n pârău. |
| s-3
| Privighetoarea cântă cu glas subțire pentru a noastră despărțire. |
| s-4
| De când bădița s-a dus, Negură pe deal s-a pus. |
| s-5
| Pe cărarea mea cea dragă O crescut troscot și iarbă. |
| s-6
| Numai peste satul meu S-o ridicat un nor greu, Că te duci bade cu el. |
| s-7
| Am semănat trandafir, N-a răsărit nici un fir, Am semănat busuioc, N-a răsărit nici un smoc. |
| s-8
| Decât, mamă mă făceai, Mai bine un pom răsădeai. |
| s-9
| Cucul cânta de jele, Pică frunza-n păturele, Frunză verde de pelin, Am la inimă un schin, Şi-o băltiță de venin. |
| s-10
| Curge apă tulburată, Ce stai, fată, supărată? |
| s-11
| Părăuaș cu apă rece, Pe la poarta mândrei trece, Iese mama să se spele, Dă de lacrimile mele. |
| s-12
| Numai păsărica me Trece apa și nu be, Eu o dau la apă rece, Ea o tulbure și trece. |
| s-13
| Dintr-a mele lăcrimele Face-aș două izvorele Să te-neci, bădiță-n ele. |
| s-14
| Multe lacrimi am vărsat C-am făcut fântână-n sat. |
| s-15
| Câtă ploaie a plouat Din ochii mei o picat. |
| s-16
| Ba eu am zile destule Da-s negre ca niște mure. |
| s-17
| Mai sus de inimioară Am o petricea de moară. |
| s-18
| Negru-i, Negru pământul, Da-i mai negru urâtul. |
| s-19
| Cine are dor pe luncă Ştie luna când se culcă. |
| s-20
| Câtă boală-i pe sub soare Nu-i ca dorul arzătoare, Că dorul unde se pune, Face inima cărbune. |
| s-21
| Arde inima în mine, Se anină plugu-n dor, Boii trag de se omor. |
| s-22
| În vârful muntelui, la căsuța dorului, Şi la mine în grădină O prins dorul rădăcină. |
| s-23
| De când mândra mea s-a dus Negura pe deal s-a pus. |
| s-24
| Cucul cântă supărat Că mândruța m-o lăsat, Şi cânta cu glas subțire, Pentru a noastră despărțire. |
| s-25
| Florile s-au scuturat Tu pe mine m-ai lăsat. |
| s-26
| Neagră-i neagră pădurea, Da-i mai neagră inima. |
| s-27
| Pădurice mohorâtă, Văd, bade, că ți-s urâtă. |
| s-28
| De când puiul mi s-a dus, Floare verde în păr n-am pus, Chiar de-am pus, am pus uscată. |
| s-29
| Foaie verde, poamă neagră, Astă iarnă era iarnă Şi Gheorghiță tot vinea, Acum este vreme bună și el n-a venit de-o lună. |
| s-30
| Pe cărarea mea cea dragă, Să cosesc pelin și iarbă, Să-i dau murgului să roadă. |
| s-31
| Murgul roade și nechează, Puiculița suspinează, inima mea sângerează. |
| s-32
| Eu departe, tu departe Două dealuri ne desparte. |
| s-33
| Câte flori sunt pe vâlcea toate plâng de jalea mea, Câte petre-s pe pârău, Toate plâng de chinul meu. |
| s-34
| Să-mi zici busuioc plecat, Fața-i albă, sufletul e negru de amar. |
| s-35
| Dacă aș fi uscată, m-aș aprinde de dor. |
| s-36
| Urâtul are buze mai amare decât pelinul. |
| s-37
| Du-te, dor, în valea seacă, Spune-i cucului să tacă, Să nu cânte supărat, Că bădița m-a lăsat. |
| s-38
| Cucul cântă răgușit, Că mândra m-a părăsit. |
| s-39
| Pelin beau, pelin mănânc, Seara pe pelin mă culc, Frunză verde de pelin, Am la inimă un schin. |
| s-40
| Nu știu, bade, ce-ai băut De-așa tare m-ai urât, Pelinaș, pelin amar, mi-i iubirea în zadar. |
| s-41
| De când puii mi s-au dus, Negură pe deal s-a pus. |
| s-42
| Două neguri vin de sus, Nu știu, ploaie ori ninsoare, Ori mi-aduce o scrisoare, Cu o veste de cu seară Că badea mi se însoară. |
| s-43
| Eu de aceea-s supărată, Că m-a bătut maica odată, Şi-a spus c-o să mă mai bată Să nu iubesc niciodată. |
| s-44
| Şi m-a bate mama bine, Că și asară m-a bătut, C-am șezut cu badea mult, Bătaia nu m-a durut. |
| s-45
| Eu mă duc, satul rămâne, plânge mama, mândra, codrul, piatra, frunza după mine. |
| s-46
| Triști și negri rămân norii, Toamna când pleacă feciorii, Triști și negri rămân munții, Toamna când pleacă recruții. |
| s-47
| Lung îi drumul și bătut, Nu-i bătut de cai, de boi, Da-i bătut de recruți noi. |
| s-48
| Nistrule, răule, apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală Să te pun în călimară, Să scriu o carte poștală, S-o trimit la maica-n țară. |
| s-49
| De străini e plină lumea, Da măicuța-i numai una. |
| s-50
| Eu mă duc în țări străine, Unde nu cunosc pe nime, Numai arma lângă mine Şi batista de la tine, Numai calul de sub mine Şi pământul ce mă ține, Numai frunza și iarba Ce-i peste toată lumea. |
| s-51
| În cazarma cea de piatră, Sunt străin și făr-de tată, în cazarma de aramă Sunt străin și fără mamă, în cazarma cea de brazi Sunt străin și fără frați, în cazarma cea de flori, Sunt străin. făr-de surori. |
| s-52
| Străinel îs ca un cuc, Toate neamurile mele Se țin pe spatele grele, Pușculița-i mândrulița, Săbioara-i surioara, Revolveru-i frățiorul, Dar eu tot rămân cu dorul. |
| s-53
| Că de când m-au concentrat, Pe pernă nu m-am culcat, Nici pe pernă nici pe țol Numai pe pământul gol. |
| s-54
| Nu-i nici mamă, nici tată, nu-s nici frați, nici surori, Nu-i nici miresuica dragă, în străinătate. |
| s-55
| Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? |
| s-56
| Trenule mașină neagră, Toată lumea te blastamă, Şi te-am blestemat și eu Că mă duci din satul meu. |
| s-57
| Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Eu mă duc, mândro, mă duc, La armată, nu la plug. |
| s-58
| Vai săraca Bucovină, Eu din tine am ieșit, Cu mult dor și mult urât, Am ieșit din țara mea, Rău îmi plânge inima. |
| s-59
| Nu știu luna-i luminoasă Ori e puica mea frumoasă. |
| s-60
| Nu-i niciuna dintre stele Ca ochii mândruții mele. |
| s-61
| După ochi ca murele, Ocolii pădurile, După ochi ca mura coaptă, Ocolii pădurea toată. |
| s-62
| Gura-i dulce ca mălina, Ochii-s negri ca neghina. |
| s-63
| Așa-i mândra mea la față Ca rouă de iarbă creață, Așa-i mândra mea la ochi Ca rouă de busuioc, Așa-i mândra uneori Ca si rouă de pe flori. |
| s-64
| Fața ta-i hârtie albă, Ochii tăi-s cerneală neagră. |
| s-65
| Te-am văzut într-o grădină, Parcă ești o rujă plină. |
| s-66
| Ceru-i mare, stele-s multe Şi mai mari și mai mărunte, Dar ca luna nu-i nici una, Ca luna de videroasă, Nici ca mândra mea frumoasă. |
| s-67
| Sunt la mama numai una Ca și soarele și luna. |
| s-68
| Nu știu ruja să o ciunt, Ori cucoana s-o sărut. |
| s-69
| Eu sunt floare din grădină, Cine miroase suspină. |
| s-70
| Place-mi-ar cu cine joc Că miroase a busuioc. |
| s-71
| Se revărsa o auroră, Nu era aurora, ci era mândra cea frumoasă. |
| s-72
| Trece mândra Murășu, și mă uscă cu doru, ca și soarele fânu. |
| s-73
| Cât e muntele de nalt, Tot omâtu s-a luat, Dar de la inima mea, Ce s-o pus nu se mai ia. |
| s-74
| Câte flori pe râu în sus, Toate cu badea le-am pus, De când badea a plecat, Ele toate s-o uscat. |
| s-75
| Dorule, pârli-te-ar para, M-ai îngălbenit ca ceara. |
| s-76
| Bate vântul și nu-nceată, Dorul mândrii mă săgeată. |
| s-77
| Și-am zis verde poamă neagră, Dorul nu-i lucru de șagă. |
| s-78
| Dușmanii se sfătuiară, Podul nostru ni-l tăiară. |
| s-79
| De urât mă duc de-acasă, Dar urâtul nu mă lasă. |
| s-80
| Dorule, ardă-te-ar para, Mi-ai făcut fața ca ceara, Dorule, ardă-te-ar focul, Mi-ai uscat trupul ca socul. |
| s-81
| Nici pădurea, nici izvorul, n-a putut să-mi stingă dorul. |
| s-82
| Dorul meu hodină n-are, Nici la umbră, nici la soare. |
| s-83
| Firicel de iarbă neagră, Dorul de cine se leagă, Nu-l lasă cu mintea-ntreagă. |
| s-84
| Du-te, dor, în Valea Seacă, Spune-i cucului să tacă, Să nu cânte supărat, Că mândruța m-a lăsat. |
| s-85
| Galbenă-i fruza-n pelin, Vremea-i să ne despărțim, Zarzării s-au veștejit, Și tu, puică, m-ai urât. |
| s-86
| A-nflorit un măr în poartă, Dar dușmaii au aflat și s-au dus și l-au tăiat. |
| s-87
| Mărul sta și nu-nflorea, Am știut că nu-i fi a mea. |
| s-88
| Plină-i inima de-amar, Ca Nistrul din mal în mal, Plină-i inima de jele, Ca Nistrul de pietricele. |
| s-89
| Pentru tine, fa Ileană, s-a uscat iarba-n poiană, S-a uscat, s-a vestejât, Că pe mine m-ai urât. |
| s-90
| Băsmăluța mea cea nouă, Am visat-o ruptă-n două. |
| s-91
| Decât roaba turcilor, Şi slugă cadânelor, Mai bine pradă morunilor, Cină bună peștilor. |
| s-92
| Măi ciobane, ciobănaș, Oițele tale, Cin-le-a scoate pe imaș, Când mi te vei însura Cu lutul și cu iarba. |
| s-93
| Iar ciobanul îi zicea: Nu-i nimic, mioara mea, Eu oi pune fluierul, în vârful crângului în bătaia vântului Şi când vântul a sufla, Fluierul a cânta, Oile s-or aduna, Pe mine m-or căuta. |
| s-94
| Eu n-oi fi-n bătaia vântului, Eu oi fi în fundul pământului. |
| s-95
| Brazdele s-or răsturna și pe mine m-or îngropa, Sub cel munte, sub cel deal, Să nu fie în zadar. |
| s-96
| Pe pământ vor crește flori Pentru ale mele oițe surori. |
| s-97
| Frunză verde de trei flori, Ciobănaș de la miori, Moartea unde ți-a fost să mori? |
| s-98
| Sus în vârful muntelui, Une-i drag voinicului. |
| s-99
| Frunză verde mărăcine, Când oare ne vom căsători: La primăvară, când se vor coace cireșele. |
| s-100
| Cine-n miez de noapte colindă pădurile? Acolo Alexa Dubuș își adună haiducii, După haiduci Plânge Bucovina. |