| s-1
| NOUL TESTAMENT sau ÎMPĂCAREA AU LEAGEA NOAO a lui Iisus Hristos Domnului nostru. |
| s-2
| Izvodit cu mare socotință, den izvod grecescu și slovenescu, pre limbă rumânească cu îndemnaria și porunca denpreună cu toată cheltuiala a măriei sale GHEORGHE RACOȚI craiul Ardealului. |
| s-3
| Tipăritu -s -au întru a mării sale tipografie, dentâiu noauo în Ardeal, în cetatea BELGRADULUI. |
| s-4
| Anii de la întruparea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos 1648 luna lui ghenariu 20. |
| s-5
| PREDOSLOVIE CĂTRĂ MĂRIIA SA, CRAIUL ARDEALULUI, Cinstitului și luminatului și îmfrâmsățatului cu destoinicie și cu creștinătate, milostivului GHEORGHE RAKOCZI, cel mai mare, din mila lui Dumnezău, craiului Ardealului, domnului Părților Țăriei Ungurești și șpanului săcuilor. |
| s-6
| De la Tatăl Dumnezeu, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, milă, pace și domnie fericită, cu biruință înfrâmsățată, pohtescu Mării tale ca domnului mieu milostiv. |
| s-7
| Are domnu și pentru craii pământului milostivire, doamne, carii -s aleși de Dumnezău în chipul Sfinției sale pre pământ, cu carii numele încă și -au împreunat (psalom 81), zicând: Dumnezei sânteți, alesu -i -au Dumnezău pre oamenii săi păstori, ca să socotească și să -i păzească pre ei. |
| s-8
| Că n- au făcut Dumnezău oamenii pentru craiu, ce au ales Dumnezău și au rânduit craii și domnii pentru oameni, ca să socotească și să -i păzească, pre carii i- au dat Dumnezău supt biruința lor, cum păzescu și socotescu și păstorii turmele sale. |
| s-9
| Că aceasta iaste deregătoriia lor, nu numai să păzească și să apere oile sale de fieri și de lupi răpitori, cum păziia David, feciorul lui Iesei, de lei și de urși, omorând pre ei și scoțând oile din gură -le, cumu -i scris cartea dentâi a lui Samoil, 17, stih 35. |
| s-10
| Nece numai să le străjuiască și să le păzească zua și noaptea, cum păziia Iacov patriiarhul oile lui Lavan, 3l, stih 40; nece să le ție închise în staul; ce mai vîrtos să ducă la loc cu pășune bună și la izvoară cu apă sănătoasă și să le ferească de gălbează. |
| s-11
| Așia și crailor și domnilor, cându le porâncește Dumnezău să socotească și să păzească pre oamenii săi. |
| s-12
| Carii sînt supt biruința lor, nu numai aceasta le dă înainte să le facă leagea și dereptate și să -i apere de pizmașii lor și să socotească și să miluească săracii și văduole, și pre cei răi și nemilostivi să -i cearte, ce mai vârtos aceasta e deregătoriia lor: să poarte grije de aceasta cum să aibă oamenii de supt biruința lui mâncare și băutură sufletească. |
| s-13
| Cum zice la glava 8, stih 3 și Hristos la Matei 4, stih 4, că nu numai cu pâine viiază omul, ce cu tot cuvântul ce iase din gura lui Dumnezău, că omul creștin, din cuvântul lui Dumnezău, neputrezătoriu să naște din nou. Pătru, glava 1, stih 23. |
| s-14
| Că fără cuvântul lui Dumnezău neci pre Dumnezău nu -L cunoaștem, nece despre ispăsenia noastră nu știm, și fără de aciastia toate bunătățile lumiei sânt în deșărt. |
| s-15
| Bine au înțeles aceastea cei trei crai sfinți de demult, că nu -i numai aceasta deregătoriia lor, să poarte grije de oamenii ce sânt supt biruința lor numai trupeaște. |
| s-16
| Ce mai vârtos să aibă și să să vestească cuvîntul lui Dumnezău întru ei, din carele să știe voia lui Dumnezău și să înțeleagă lucrul spăseniei lor. |
| s-17
| Bine au știut aceasta David craiu, pentr- aceaia zice psalom 118, stih 103: 'Cuvintele tale mai dulci -s rostului mieu decît miiarea', Și iară stih 72; 'Mai bună mi- e mie leagea rostului tău decât mii de aur și argint'. |
| s-18
| Că fără cuvântul lui Dumnezău sântem fără lumină sufletească și îmblăm întru -ntunearec. |
| s-19
| Pentr- aceaia zice David într- același psalm, stih 105: 'Luminarea piciorului mieu iaste cuvîntul Tău și lumină cărăriei meale'. |
| s-20
| Cu faptele încă au arătat cumu -i de lipsă și de treabă în țară, între oameni, cuvîntul lui Dumnezău și slujbă dumnezăiască, cumu -i de treabă lumina în casă, în vreame de noapte. |
| s-21
| Că David, după moartea lui Saul, numaidecît fiind ales craiu izrailteanilor, după ce plecă supt biruința sa ceale limbi păgîne, pre filisteani, pre armoniteani, pre idumei, încă și pre alte limbi, numaicît gîndi să rădice în țara sa și să să vestiască cuvîntul lui Dumnezău. |
| s-22
| Pentr- aceaia să duse cu israilteanii să ducă lada Domnului din casa lui Ovededom, și o dusă cu laudă mare și cu jărtve multe, cu toți mai marii izrailteanilor. |
| s-23
| Și de bucurie mare giuca și săriia din toată vîrtutea lui, care lucru nu l- au făcut necedănăoară în viața lui, văzînd că slujba și lauda lui Dumnezău va avea sălaș în cetatea lui, în Sion, și să va vesti cuvîntul lui Dumnezău în țara lui, cum să arată la a doua carte a lui Samoil. |
| s-24
| Şi cu cîtă rîvnă mare au poftit să să vestească și să să sporească lauda și cuvîntul lui Dumnezău în țara lui, cum să arată din cuvîntul lui, psalom 131, stih 3. |
| s-25
| Zicînd: 'Să voiu mearge în casa mea, să voiu sui în șternutul mieu, să voiu da somnu ochilor miei, au durmitoare geanelor meale, pînă cînd voiu afla locul Domnului, măcar să pieiu'. |
| s-26
| Așijdere cu rîvnă ca aceasta au fost și alți crai sfinți de demult ai Iudeei, cum au fost Asa și Iosafat, Ezechie și Iosie, carii mai vîrtos de tot au purtat grije să curățască țărîle lor de idoli și să să vestească cuvîntul lui Dumnezău pretutindirile. |
| s-27
| Asa așa făcu numaidecît la începeniia crăirei lui, cum îi scris: Paralipomen 14, stih 34, 35. |
| s-28
| Așa și Ioasafat, 2 Paralipomen, 19, stih 4, 11. |
| s-29
| Ezichiil, la începeniia crăirei lui, numaidecît deșchise ușia besearecii și chemă popii și leviții să facă slujbă dumnezăiască oamenilor, cum să arată la 2 Paralipomen 29, stih 15, 16, 17 și în glava 30, stih 26. |
| s-30
| Iosie craiu, încă din porobocie (că de 8 ani era, cîndu- l aleasără craiu), începu a căuta și a sluji Dumnezăului lui David, a strămoșului său, și curăți Iudeia și Ierusalimul de toată spurcăciunea și zdrobi toate oltarele din locurile înalte și tăe pădurea lui Vel și arse și zdrobi idolii și chipurile lor și îndemnă pre toți pre ceia ce să afla în Iudeia și în Ierusalim să slujască lui Dumnezău, cumu -i scris 2 Paralipomen, glava 34, stih 32, 33. |
| s-31
| Măriia ta încă, în urma acestor crai sfinți, cu de- adinsu ai îmblat și te- ai purtat, în crăirea Mării tale, că n- ai silit numai pre- aceaia cum să ții țara Măriei tale, apărîndu -o de pizmași și giudecînd și bogații și sărumanii în dereptate, ce încă mai vîrtos pre aciastia a griji ca să să mărească slava lui Dumnezău și să să vestească cuvîntul lui Dumnezău în țara Măriei tale, întru toate limbile. |
| s-32
| Cum să arată aiave că Măriia ta, cu mult chelșug, în toți anii, trimiți cărtulari în țările streine, să înveațe cu de- adinsul cuvîntul lui Dumnezău, din scriptură jidovască și grecească, și venindu acasă să să vestească cu de- adinsu cuvîntul lui Dumnezău. |
| s-33
| Şi cum făcu David cort lăziei Domnului și Solomon besearecă întru carea au slujit lui Dumnezău, așia și Măriia ta, în țara Măriei tale, ai zidit beseareci cu multă cheltuială, întru carele în toate zilele să laudă numele lui Dumnezău. |
| s-34
| Și, săva că au fost și lucrul Măriei tale uneori, cum era și în zilele lui Nehimie, carele zidind Ierusalimul, cu o mînă să apăra cu arma de pizmași, cu altă mînă zidiia zidul Ierusalimului, așia și Măriia ta, avînd mulți pizmași, cu o mînă ți- ai apărat țara de pizmași, iară cu altă mînă ai zidit Ierusalimul cerescu, neîncetîndu cum să cunoaște. |
| s-35
| Că, văzînd și înțelegînd Măriia ta că noi rumînii carii sîntem în țara Măriei tale nu avem neci Testamentul cel nou, neci cel vechiu, deplin întru limba noastră, Măriia ta te- ai milostivit ca un craiu milostiv și mi- ai poruncit să caut în popii miei preuți cărtulari și oameni înțelepți, carii să știe izvodi Testamentul cel nou, a Domnului nostru, a lui Iisus Hristos, din limbă grecească și slovenească și lătinească. |
| s-36
| Carea văzînd porunca Măriei tale am și făcut, și Măriia ta încă te- ai milostivit de ne- ai adus meșteri streini de ne- au făcut și tipografie și le- ai dat plată din vistiiariul Măriei tale. |
| s-37
| Şi pentru că acest lucru bun și sfînt iaste început din sfatul și din demnătura și chelciugul Măriei tale, pentr- aceaia să cuvine să iasă supt numele și suptu socotința și suptu destoiniciia Măriei tale, pentru carele să aibă numele Măriei tale pomană neuitată în veaci. |
| s-38
| Drept aceaia noi încă, pentru că ne- ai dat Testamentul cest nou tipărit în limba noastră, nu vom înceta a ruga pre Dumnezău, pre Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, să dăruiască pre Măriia ta cu de toate bunătățile, și trupești și sufletești, și să -ți înmulțască anii Măriei tale, cum mulți și anii lui Ezechiil craiu, și să -ți întărească Dumnezău biruința în dereptate și în giudecată și în destoinicie și în biruire spre toți pizmașii Măriei tale; Amin. |
| s-39
| Slugă mai mică și plecată a Mării tale, Simion Ştefan, arhiepiscop și mitropolit scaunului Belgradului și a Vadului și a Maramurășului și a toată țara Ardealului. |
| s-40
| Prealuminatul semnu al sfintei și nedespărțitei Troiți hramul Mitropoliei Belgradului din Ardeal. |
| s-41
| PREDOSLOVIE CĂTRĂ CETITORI. |
| s-42
| Cetitorilor într- această sfîntă carte, milă, pace și sănătate, de la Tatăl, Domnul nostru Iisus Hristos. |
| s-43
| În începeniia ceștii sfinte cărți trebuiaște să știți și să înțeleageți despre ceaste lucruri carele sînt scrise pre rîndu. |
| s-44
| Acest Testament l- au început a -l izvodi ermonah Selivestru, din porunca și chelșugul Măriei sale și el s -au ustenit cît s -au putut și curînd i s -au tîmplat lui moarte, iară noi socotind și luînd aminte, găsit -am multă lipsă și greșiale în scriptura lui, pentru neînțelesul limbei și cărții grecești. |
| s-45
| Pentr- aceaia noi am început dintîiu a -l posledui și unde n- au fost bine, am isprăvit și am împlut și am tocmit din cît am putut. |
| s-46
| Ce numai aceasta să știți că noi n- am socotit numai pre un izvod, ce toate cîte am putut afla, grecești și sîrbești și lătinești, carele au fost izvodite de cărtulari și înțelegători la carte grecească, le- am cetit și le- am socotit; ce mai vîrtos ne- am ținut de izvodul grecescu și am socotit și pre izvodul lui Eronim, carele au izvodit dintîiu din limbă grecească, lătineaște, și am socotit și izvodul slovenescu carele -i izvodit sloveneaște din grecească și e tipărit în Țara Moscului. |
| s-47
| Şi socotind aceastia toate, varecarea au îmblat mai apoape de cartea greciască, de pre aceaia am socotit. |
| s-48
| Însă de cea greciască nu ne- am depărtat, știind că Duhul Sfînt au îndemnat Evangheliștii și apostolii a scrie în limbă grecească Testamentul cel nou, și cartea grecească iaste izvorul celorlalte. |
| s-49
| Aceasta încă vom să știți că noi în cest Testamînt întîiu am pus șuma la toate capetele și în șumă sîntu stihuri, carele arată mai pre scurtu lucrurile ce sînt scrise într- acel cap, pentru să să afle mai îndegrabă ce va vrea să caute; și în toate capetele, toate soroacele le- am pus cu număr, carele să chiamă sloveneaște stih, pentru că mai în toate limbile vedem că au acest izvod, de scriu cu stihuri, pentru că foarte -i lesne a găsi îndegrabă ce veri vrea să cauți, în numărul soroacelor. |
| s-50
| De aceasta încă vom să știți că vedem că unele cuvinte unii le- au izvodit într- un chip, alții într- alt, iară noi le- am lăsat cum au fost în izvodul grecescu, văzînd că alte limbi încă le țin așia, cumu -i cu sinagoga și poblican și gangrena și pietri scumpe, carele nu să știu rumînește ce sînt, nume de oameni și de leamne și de veșmente și altele multele carele nu să știu rumîneaște ce sînt, noi încă le- am lăsat greciaște, pentru că alte limbi încă le- au lăsat așia. |
| s-51
| Aceasta încă vă rugăm să luați aminte că rumînii nu grăescu în toate țărîle într- un chip, încă neci într- o țară într- un chip. |
| s-52
| Pentr- aceaia cu nevoe să poate să scrie cineva să înțeleagă toți, grăind un lucru unii într- un chip, alții într- alt chip, au veșmînt, au vase, au altele multe nu le numesc într- un chip. |
| s-53
| Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărîle, așia și cuvintele acealea sînt bune carele le înțeleg toți; noi derept aceaia ne- am silit den cît am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți, iară să nu vor înțeleage toți, nu -i de vina noastră, ce -i de vina celuia ce- au răsfirat rumînii printr- alte țări, de și -au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu grăescu toți într- un chip. |
| s-54
| Mai apoi de toate, rugăm pre cetitorii ceștii cărți să nu ne giudece numaidecît, pînă nu vor socoti izvoadele și vor afla pre ce cale am îmblat. |
| s-55
| Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși, săva că am silit, den cît am putut, să nu greșim. |
| s-56
| Mai vîrtos de toate pre aceasta ne- am silit să ținem înțelesul Duhului Sfînt, că scriptura fără înțeles iaste ca și trupul fără suflet. |
| s-57
| Aceasta poftim de la Tatăl Dumnezău și de la Domnul nostru Iisus Hristos, cum să vă înțelepțească Duhul Sfînt ca să înțeleageți voia sfinției Sale și să faceți care sînt scrise într- această carte, spre slavă lui Dumnezău și spre spăseniia voastră; Amin. |
| s-58
| PREDOSLOVIIA EVANGHELII LUI SVÎNT MATTEI. |
| s-59
| Întîi ni să dă a ști trei lucruri: Întîi, ce iaste Evanghelia; a doao, cine au fost Mattei, scrietoriul aceștii Evanghelii; a treia, despre ce au scris. |
| s-60
| Întîi acest cuvînt Evanghelion iaste cuvînt grecesc și în firea lui face veaste bună sau dar pentru veaste bună; în limba jidovească încă samnă veaste bună, au darul veștii bune. |
| s-61
| Care veaste -i aduse lui David, Husi, când era în pribegie, că -s tăiați carii să rădicase pre el, cumu -i scris în a 2a carte a lui Samuil cap. 18, stih 28, aune ori darul vestii bune carele aștepta de la David, pentru că vestui că au omorît pre Saul, cum scrie în a doao carte a lui Samuil, cap. 4, stih 10. |
| s-62
| Iară noao creștinilor, Evangheliia ni e veaste bună care- au prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, vestit lumii. |
| s-63
| Şi iaste a doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos. |
| s-64
| Că Sfînta Scriptură în multe chipuri grăiaște de Evanghelie: (Uneori să zice 'Evangheliia de vecie', vestită de proroci: la Isaiia glava 52, stih 7 și la Apocalips 14, stih 6; uneori să zice că au fost 'ascunsă din vecie' și de apostolii i- arătată, 16, stih 25). |
| s-65
| Uneori să chiamă Evangheliia una sîngură și așa să înțeleage cartea celor patru Evanghelești, la galateani 1, stih 6. |
| s-66
| Derept aceaia să cade cu usebitură să grăim de Evanghelie, că uneori samnă Evangheliia de Iași, iară alteori propovedaniia încă să zice Evanghelie. |
| s-67
| Tocma în firea ei, Evangheliia iaste învățătură, au făgăduința milei de ertăciunea păcatelor, și de ispăsenie e dată credincioșilor în dar, pentru împăcătoriul Hristos. |
| s-68
| Şi așia Evangheliia -i una den veac, nu -i de deunăzi izvodită, ce -i de demult, den proroci și den apostoli propoveduită și așia depreună -i a Legii vechi și a ceștii noao. |
| s-69
| Iară mai vîrtos anume în Leagea noao iaste învățătura milei lui Dumnedzeu, de împlearea făgăduitelor pentru Hristos venit în trup. |
| s-70
| Şi așia Evangheliia numai ce -i a Legiei noao, părinților și prorocilor demult, ascuns, iară în Leagea noao din Hristos și din apostoli s -au arătat. |
| s-71
| Auneori Evangheliia să zice pentru propovedaniia, Evanghelie; așia o cheamă apostolul, zicînd: 'Eu- s ales cătră propovedaniia Evangheliei' la, stih al 2-lea și într- alte locuri în multe: 1 Corinteani 9, 12, 14, în 1. |
| s-72
| Pre scurt, Evangheliia iaste învățătura acelora lucruri ce- au învățat și au făcut Hristos. |
| s-73
| Auneori să zice povestea Evangheliei de nașterea lui Hristos, de minunile Lui, chinuri, moartea, scularea, înălțarea și așia sînt patru Evanghelii, carele au scris cei patru Evanghelisti, din carii doi: Matei și Ion sînt din numărul a 12 apostoli, previtori cu ochii, faptelor și învățăturilor lui Hristos, carele le- au și scris cu adevărat dintru îndemnarea Duhului Sfînt. |
| s-74
| Iară ceialalți doi: Marcu și Luca n- au fost apostoli, ce numai ucenici credincioși apostolilor, din cei 70 de ucenici, și fiind și ei înluminați den Duhul Sfînt, scrisără și ei Evanghelii, săva că au fost și alții mulți carii au scris Evanghelii, cumu -i la Luca 1, stih 1, cum să arată și din scripturile lui Evsevie și Eronim, în a treia carte a Istorii, în cap. 25, în predoslovie lui Mateiu. |
| s-75
| Ce pentr- aceaia mai mult de a cestor patru nu s -au aflat, cărora să le crează beseareca credincioșilor și să -i numere între cărțile sfinte, că cuvintele acelora și scriptura nu să asamănă cu scrisoarea apostolilor și Evanghelistilor, cum scrie Evsevie. |
| s-76
| Cine au fost Mateiu? |
| s-77
| Aici trei lucruri ni să dau înainte: întîi cine au fost Mateiu, a 2-a, când au scris Evangheliia, a treia, în ce limbă. |
| s-78
| Întîi lui Mateiu i- au fost porecla Levi, fiiul lui Alfeiu, și era vameș, pre care îi chema jidovii publicani (pentru că era oameni răi și răpitori) și cu chemarea lui Hristos, den publican să făcu apostol, scrietoriul Evanghelii; de chemătura lui iaste scris Mattei, cap. 9, stih 9. |
| s-79
| În ce vreame au scris; el a scris întîi? |
| s-80
| De aceasta adevărat nu să ști. |
| s-81
| De să creade lui Evsevie și lui Teofilact, Matei, în iudei, între jidovi, au scris întîi Evanghelia, în al treilea an al Calugălii, împăratul rimleanilor, carele era după înalțarea lui Hristos al 8-lea an, după nașterea lui Hristos leat 41. |
| s-82
| Părinții și cărtularii cei mari cred că așia sînt scrise Evangheliile cumu- s la noi: Matei, Marcu, Luca, Ion. |
| s-83
| Matei în al 8-lea an după înălțare, Marcu, cu doi ai după aceaia, după înălțare leat 10, Luca 15 ani după înălțare, iară Ion la 32 de ani, cum scrie Teofilact. |
| s-84
| În ce limbă o au scris? |
| s-85
| Mulți zic că n- au scris greceaște, ce jidoveaște. |
| s-86
| Ereneiu, Tertulian, Orighen, Atanasie și alți mulți zic că, fiind Matei jidov, au scris jidoveaște. |
| s-87
| Ieronim zice că, în zilele lui, au aflat Evanghelia lui Mattei, scrisă jidoveaște. |
| s-88
| Săva că mulți cărtulari țin așea, că -i scrisă jidoveaște, iară mai mulți să îndoiesc și zic că au fost greceaște. |
| s-89
| Și nu e în deșărt. |
| s-90
| Că de- are fi fost jidoveaște scrisă, dară cine o are fi întors greceaște, cu adevărat nime nu ști. |
| s-91
| Teofilact zice că o au întors Ioan apostol, Atanasie zice că o au întors Iacov apostol. |
| s-92
| Ce credința creștinească trebue să știe cu adevărat că nu scrisă de la altul, fără numai de un apostol iaste scrisă greceaște. |
| s-93
| A 2-a: că alalți apostoli și Evanghelisti toți au scris ale lor în limbă grecească; derept aceia nu să creade că Matei are fi scris într- altă limbă, nice -i destul aceasta c- au fost jidov și să fie scris jidoveaște, că ceialalți apostoli încă au fost jidovi, ce au scris și au propoveduit în limbă grecească. |
| s-94
| A 3-a: de- are fi fost scrisă jidoveaște, n- ară fi Evangheliia lui Matei fîntînă, ca alte cărți, a Legii noao, ce ară fi izvor curînd den limbă jidovească, carea nu o avem necăiri. |
| s-95
| A patra; de -aici încă să arată că -i scrisă greceaște, că săva au scris în Evangheliia sa multe cuvinte jidovești, încă toate le- au tîlcuit greceaște, cumu -i 'Emanuil', ce să zice 'Dumnedzeu cu noi', și 'Eli, Eli, lima savatani', ce să zice 'Dumnedzeul, Dumnedzeul Mieu, că ce Mă lăsași'. |
| s-96
| A treia; despre ce au scris? |
| s-97
| Sfînt Mattei înceape Evangheliia lui despre nașterea lui Hristos trupeaște, ce den vergură, după Scripturi, și rudeniia Lui o duce la David și la Avraam și aduce înainte mărturiile îngerilor den ceriu și a filosofilor (vălsvilor) despre răsărit, de porobocul născut Hristos, de unde să -L cunoască credința noastră că -i craiu și Mesiia făgăduit părinților, în Leagea veache. |
| s-98
| De- aicea treace la deregătoriia prorocestvii Lui, în carea în multe chipuri să arată că -i proroc, cu propovedaniia lui Ioan, cu botezul în Iordan, cu pogorîrea porîmbului spre El și cu biruința spre Satana. |
| s-99
| Şi scrie faptele și minunile Lui pre rînd, mai apoi deregătoriia popii Lui spre pămînt, chinul și moartea de pre cruce, pentru păcatele noastre, și scularea den morți, pentru îndereptarea noastră a cărora a tuturora folosul iaste acesta carea au scris Ioan în cap. 20, stih 31. |
| s-100
| Să creadem pre Iisus că -i Hristos, Fiiul lui Dumnedzău și, crezînd, să avem viiață pentru numele lui. |