| s-1
| S-a luat mama prin țară Cu desagii subsuoară Să ne strângă grămăjoară, Să ne ducă-n târg la școală, Nemțește să învățăm Şi la oaste să intrăm. |
| s-2
| Nemțește vom învăța, Când noi limba ne-om uita, Când vor ști nemții taman Câte pene-s pe curcan, Câtă iarbă-i pe-un tăpșan, Câte pene-s pe-o curcuță, Câtă frunză-i pe-o luncuță. |
| s-3
| Când a crește soc în tindă, Şi-a păli cu floarea-n grindă, Când a crește grâu în casă, Şi-a păli cu spicu-n masă, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci, Tocma atunci și nici atunci Vom fi noi nemților slugi. |
| s-4
| Un împărat avea trei fete, fata cea mare a trecut prin frig și sete și nu i-a putut aduce nimic. |
| s-5
| Într-o zi zice împăratul către fata cea mai mare: Ia-ți, draga mea, un cal și du-te-n lume și de unde s-a oprit calul să beaie și să mănânce, de-acolo să-mi aduci tu apă și mâncare. |
| s-6
| Fata nu așteaptă ca împăratul să mai spuie încă o dată, ci luându-și un cal, care a fost mai voinic și mai frumos, se porni în lume și se duse până ce a trecut de țara Frigului și a ajuns până la Sete, dar, neoprindu-se calul său nicăieri ca să mănânce și să beie, se întoarse iarăși la tatăl său fără să-i aducă ceva. |
| s-7
| Cea mai mică luă calul din holteie, paloșul de aur și calul cu luceafărul cel de ziuă în frunte. |
| s-8
| A trecut prin frig, căldură, sete, foame și s-a dus și a ajuns până la un loc, a luat apă și mâncare și s-a întors înapoi. |
| s-9
| Însă făcu ce făcu fata și căpătând calul din holteie al tatălui său, cel cu luceafărul de ziuă în frunte, precum și frâul și paloșul cel de aur se sui călare pre dânsul și pornindu-se, se duse, se duse și a trecut prin țara Frigului, Căldurii, Setei și Foamei și a ajuns până la un loc. |
| s-10
| Calul său se opri și începu a paște și a bea apă. |
| s-11
| Deci, luând ea apă și mâncare de acolo, se-ntoarse acuma cu acestea îndărăt spre casă. |
| s-12
| Ba noi pe unde am umblat, Am dat de-o curte de aur, Şi acolo se află un măr, Ce face mere de aur Şi un porc cu colțul ară, Cu urechea seamănă, Cu coada grapă, Şi după dânsul se face grâul Cu spicul de aur, Şi o cucoană Care are doisprezece feciori Toți cu părul de aur. |
| s-13
| Cântă cucu-n doi lăgani Că mi-o tuns pe doi ciobani, Oile zbiară prin munți, Ciobani-s în Cernăuți, Şi-o trimăs răvaș napoi, S-aleagă ciobani la oi. |
| s-14
| Oile nu-s învățate Cu ciobani din alte sate Şi ei pân-ce-or cătăni Oile s-or prăpădi Părinți or îmbătrâni, Plugurile or rugini. |
| s-15
| Mână, bade, boii bine, Nu ținea ochii la mine. |
| s-16
| Ochii mei sunt frumușei, Şi ți-or bea bouții tăi, Nici nu-i fi, bade, cu boi, Nici n-om fi noi amândoi. |
| s-17
| Prepelița pe răsteie, Tot striga la boi să steie, Ciocârlanul pe cotiungă, Tot striga la boi să fugă. |
| s-18
| Vine nuna de la grâu Cu rochița pusă-n brâu, Şede nunul și-o privește Şi mustața-și răsucește, Mustăcioara galbenă, Bate vântu-o leagănă. |
| s-19
| Mărioara, păr galbân, Când te văd, eu mă legăn, Mă legăn ca ierbile, Mă scutur ca grâiele. |
| s-20
| Sculați, boieri mari, nu somniți, Că vă vin colindători. |
| s-21
| Scoală, scoală, ist domn bun, Că mi-au venit doi juni buni. |
| s-22
| Bună vremea-n astă casă La boieri ca dumneavoastră, că ne vin doi juni buni, junii buni colindători. |
| s-23
| Rămâi, gazdă, sănătoasă, O-nchinăm de sănătate, Şi pe voi blagoslovim, Să hiți, domni buni, sănătoși. |
| s-24
| Că-i vremea de colindat cu podoabe de argint, cu aur și cu argint. |
| s-25
| Şi sculați și slugile să măture curțile, să deschidă porțile. |
| s-26
| Noi demult că ne-am sculat, curțile am măturat, casă mândră am gătat, Cu dulceața grâului, Cu lacrima vinului, Cu-n colac de grâu curat. |
| s-27
| Și-am aprins făcliile prin toate ungherele, Pe fața colacului-i plata colindatului. |
| s-28
| Sculați, boieri, sculați, Sculați și aprindeți lumânările, Aprindeți lumânările, așterneți mesele, Așterneți mesele, măturați curțile, Măturați curțile, primiți oaspeții, Căci vă vin oaspeți tineri, Oaspeții tineri sunt colindătorii, Să vă fie de sănătate. |
| s-29
| Ia sculați, sculați, Voi, boieri bogați, De mi vă uitați. |
| s-30
| Pe-o gură de vale Vouă vi se pare, Tot soare răsare. |
| s-31
| Soare nu răsare, Ci vouă vă vine Tot turme de oi Cu copite aurite Cu codițe răsucite tot în aur poleite, Tot cirezi de vaci, Cu codițe răsucite, Herghelii de cai, Murgii-mpodobiți Cu șea de argint. |
| s-32
| A cui sunt aceste curți, Așa nante luminate, cu porțile ferecate, dinafară argintate, dinăuntru aurite? |
| s-33
| Dar la masă cine șade? |
| s-34
| Șade domnul și cu doamna, Șade Crăciun cel bătrân, Șade Ajun și Crăciun. |
| s-35
| Stă stăpânul ist de casă, De amar greu se jelește. |
| s-36
| Mă dor mânile. |
| s-37
| Mă dor spatele, De cai tineri hățuindu-i, De juncani tineri juguiți, De colaci mândri-mpletiți, Cei mai mari de botigiuni, Cei mai mici de cununii. |
| s-38
| Da-n mijlocul istor curți, Este-o masă măndră dreasă. |
| s-39
| Dară oare ce-i pe masă? |
| s-40
| E colac de grâu curat, colaci mândri-mpletiți, Vas cu vin vechi strecurat Cu păhare-mpăhărat. |
| s-41
| Şi cinstește și mărește Cu ploscă de vin în mână. |
| s-42
| Dinaintea cestor curți Sunt doi meri și doi peri Și doi brazi mândri rotați, La trupină-ndepărtați, La vârfuri împreunați. |
| s-43
| Sub cel măr, sub cel păr, la umbra brazilor, Este-un pat mândru rotat. |
| s-44
| Da în pat ce-i așternut: Covor verde de mătase. |
| s-45
| Ce îi pus la căpătâi: Perini moi și alomăi. |
| s-46
| Sus la ușă-s flori de rujă, Jos la prag îs flori de mac, Pe podele-s viorele, Pe afară-s flori de vară, La portiță-i hulubiță. |
| s-47
| Dar în pat cine-i culcat: Domnul nostru cel de casă Cu drăguța dalbă jupâneasă. |
| s-48
| Când mai bine-au adormit, Doi porumbi că mi-au venit Şi din somn mi i-au trezit. |
| s-49
| Hulubașii au zburat, Jos la mare s-au lăsat, Apă-n gușă au luat, Ploaie mare au vărsat, Mari boieri s-au deșteptat. |
| s-50
| Arborele-i cu tulpina groasă și rămuroasă, Cu ramuri până-n cer Şi cu rădăcini în fundul pământului, Crengile-s nurorile dragi, Rădăcinile-s feciorii, Vârfurile-s nepoții dragi. |
| s-51
| Ista domn bun, El s-o lăudat Cum că n-a aflat Sus colea în munți Ca și a lui curți Cu turn păn-la soare Şi vârf de cicoare. |
| s-52
| Las-să-i fie bine Că i se cuvine Arătura-n câmp Suflă ca și-un vânt, Şi brazda o-ntoarce Grâul de mi-l coace. |
| s-53
| Boii surișori Ca cerbi sprinteiori Duc grâul acasă, Stăpânii fac colaci pe masă. |
| s-54
| Turma-i pe câmpie Numără ș-o mie Berbecii îi zburdă, Oile-i dau urdă. |
| s-55
| Are atâtea căsuri Că stau ca și stoguri. |
| s-56
| A săi călușei Sunt ca niște zmei, Ai săi mânzelei Îs ca niște lei. |
| s-57
| Roii în stupină De-atâta albină Nori au ridicat, Soare-au întunecat. |
| s-58
| Boierul ședea Cu domnița sa Şi cu feciorele Ca și niște stele, Cu-ai săi feciorei Ca luceferei. |
| s-59
| La mese întinse, La lumini aprinse, închin de sănătate. |
| s-60
| Ferice de-această casă Mult cinstită, mult aleasă Că are o fată mare, Ține casa ca o floare! |
| s-61
| Cuconița frumoasă, șede la gherghef și coasă Tot cu fire de mătasă Năframe frățâne-său, Brânețe tătâne-său. |
| s-62
| Nu știu, coasă ori discoasă, Ştiu că lacrimile varsă Lacrimile le vărsa Şi din gură cuvânta. |
| s-63
| Spune-mi, mamă, draga mea, Cum de bate vântul lin Când e cerul mai senin? |
| s-64
| Fata mea, nu-i vântul lin Ce șișie prin senin, Ci sunt tineri frumușei Nu mai pot scăpa de ei Că tot vin, te cer pe tine. |
| s-65
| Dar cer prea mult de la mine, îmi cer turma cea de oi, Şi ciobanii amândoi, Cireada de vaci, cu boi Şi văcarii amândoi, Herghelia cea de cai Şi cu dânsa doi locai, Casele cu curțile, Grădina cu florile. |
| s-66
| Dragii mei, părinții mei, Voi deloc nu vă-ntristați Și-ndărăt să-i înturnați, Că deloc nu-mbătrânesc Şi mi-i drag să mai fetesc Până-n dalba primăvară, Când florile-s mai în pară. |
| s-67
| Că mi-oi face-o grădiniță Colo-n sus lângă portiță, Flori frumoase-oi semăna, Cu ele m-oi împreuna Pe la ochi, pe la sprâncene, Pe la buze, pe la sân Să-mi fie voia deplin. |
| s-68
| Şi la jocuri mă voi duce Şi-or sta juniii să m-apuce, Să mă joace, învârtească Şi-or da ca să mă iubească. |
| s-69
| Şi-or vedea ochiții mei, Şi-or uita de boii tăi, Şi-or vedea buzele mele Şi-or uita oile tale: Şi-or vedea bujorii mei, Si-or uita de caii tăi, Și-or vedea florile mele Şi-or uita curțile tale. |
| s-70
| Iar noi în acea grădină Am dat peste o fântână, în făntână-i busuioc Ce-alină boala pe loc. |
| s-71
| Busuiocul l-am luat, Dumneavoastră v-am urat, o-nchinăm de sănătate, Că-i mai bună decât toate. |
| s-72
| Leul când s-a lăudat Către Aliman împârat Că i-a paște țarinile, Aliman s-a-nspăimântat, În gura mare a strigat. |
| s-73
| Ce voinic se află-n lume Capul Leului să-l taie, Oi da fiica după dânsul. |
| s-74
| Pe sub soare, pe sub lună, Vine-un șoim cu șarpe-n gură, și nu-i șoim cu șarpe-n gură, Ci-i bădița Ionel Care m-am iubit cu el. |
| s-75
| Ia fata vadră-n mână, Cunună cu vinețele, Şi apucară prin grădină, Prin grădină, la fântână, La fântâna stoborâtă De trei meșteri mari lucrată. |
| s-76
| Îs trei meșteri, ca trei păuni, Unul sulița strujește, Unul șoimul netezește, Unul cărți dalbe citește. |
| s-77
| Cel de sulița strujește îi cerură ineluș, Ineluș din degetuș. |
| s-78
| Cel de șoiman netezește îi cerură merișorul, Merișor din sănișor, Ştiu bine că-i coptișor. |
| s-79
| Cel de cărți dalbe citește îi cerură cununia. |
| s-80
| Ea o da și blestema De la ușă pân-la masă Numai valuri de mătasă, dar în valuri cine-mi coasă: tot fata cea frumoasă. |
| s-81
| Scoală, dragă, nu dormi, Şi deschide porțile, Că îți vin colenzile, Şi-aprinde făcliile, Şi așterne mescioarele, Și-așează obloanele. |
| s-82
| Scoală, dragă, nu dormi, Că nu-i vremea de dormit, Da-i vremea de-mpodobit, Cu podoaba târgului, Cu florile câmpului, Cu roadele pomilor, Cu mireasma florilor. |
| s-83
| La Tighina a plecat Şi oțel a cumpărat Ca să facă seceri mari Pentru secerători tari, Şi să facă seceri mici Pentru copilași voinici, Și-altele mai mărunțele Ca mănunchi de floricele Pentru fete tinerele. |
| s-84
| A strâns fine și vecine Şi vro trei babe bătrâne Care știu rândul la pâne. |
| s-85
| Snopuri nalte aduna, Şi clăi mândre ridica, Apoi carele-ncărca Și pe toate le căra. |
| s-86
| Iară hoața cea de moară, când văzu atâtea cară încărcate cu povară, A pus coada pe spinare Şi-a tulit-o-n lunca mare. |
| s-87
| La o margine de sat A ieșit badea Vasile la arat, Brazdă neagră-a răsturnat, și apoi a semănat Grâu de vară revărsat, Grâu de vară cu secară, Până-n sară să răsară. |
| s-88
| Grâul cel negrăpat Era mândru și curat, Nici prea mare, nici prea mic, Cum îi mai frumos la spic. |
| s-89
| Era-n pai ca trestia, în spic ca vrabia, în grăunte ca mazărea. |
| s-90
| Alegea un cal tretin, Care știe drumul la Hotin, Şi făcea seceri mărunțele Pentru fete tinerele, Şi făcea seceri mai zimțoase Pentru babe mai vânjoase. |
| s-91
| Au stat snopii ca și dropii, Clăile ca stelele. |
| s-92
| Împlea pumnii, împlea poale și turna în harabale, Şi găti 12 care. |
| s-93
| Iar morișca când A văzut venind Carele scârțâind, A pus coada pe spinare Şi porni în lunca mare. |
| s-94
| Tânără pădure, Ce ți-ai aplecat frunza verde, Că Bujor e blestemat și la moarte condamnat. |
| s-95
| Măi Bujore eu cânt, Bujore, Bujore, Despre dragostea mea, Despre soarta ta vitregă, Despre despărțirea noastră. |
| s-96
| Cui îi lași tu codrii Şi-ai tăi haiduci? |
| s-97
| Ştii ceva, căpitane, îți dau o pungă cu poli, Pe Bujor să-l dezlegați Şi din lanțuri să-l scăpați. |
| s-98
| Lasă-mă să-l văd pe Bujor, că voi muri mai ușor. |
| s-99
| Aduceți-l aici pe Bujor, Pe-o singură clipă, Las-să-și vadă iubita, O singură clipă. |
| s-100
| Am o singură dorință, Să-mi dezlegați mâna, Aduceți-mi o pană, Să scriu o scrisoare, Să-i scriu mamei Să nu mă aștepte, Să doarmă noaptea în liniște. |