| s-1
| În pădurea de la strungă, Măi Bujoare, măi, Stau haiduci cu cușma lungă. |
| s-2
| Noi am venit pe stelele cerului, Pe semnele pământului, Pe aburii vântului, Așa am intrat la Dumneavoastră în casă, C-am văzut o stea verde unde se lasă, Ori steaua ne-o arătați, ori răspunsul ni-l dați. |
| s-3
| Ne-a trimis tânărul împărat pe lumina stelelor, S-o lăsat o stea luminoasă deasupra curților dumneavostră. |
| s-4
| Noi după steaua ceea ne-am ohotit, S-a auzit că aveți o zână Catarână. |
| s-5
| Ori steaua a căzut aici, Ori fata s-a ascuns în această casă? |
| s-6
| Ori floarea ne-o arătați, Ori răspunsul ni-l dați. |
| s-7
| Pe din jos de Ostrița, Paște boii bădița, Boii pasc și iarba crește, Mirele întinerește, Boii pasc la iarbă verde, Mirele-n zadar nu șede. |
| s-8
| El cu mâna flori adună, Ilenuții de cantină, Cantină de busuioc Să i-o punem în noroc, cantină de iasomie, S-o pornească-n cununie, Cantină de mirtă creață, Să i-o slobozim pe față, Cantină de brebenoc, în două cu busuioc, Să i-o punem de noroc. |
| s-9
| Mărioară, îți cântăm, Mândră cunună-ți gătăm, Şi pe cap că ți-o punem, Pe gene și pe sprâncene, Pe codița ochiului Să fie dragă mirelui, Mirelui și socrilor, Soacrei și cumnatelor, Cum ai fost părinților Cărora cu plecăciune Le ceri astăzi iertăciune Şi cu această cunună îți iei la ei ziua bună. |
| s-10
| Frunză verde de mătasă, Poftim, măicuță, la masă, Luați acul din perete C-un fir de mătasă verde, Luați acul din fereastră Și-ncepeți cununa-a coasă Cunună de brebenoc Ca să fie de noroc. |
| s-11
| Veniți, măicuță, spre noi, Că la noi aici e bine, La noi cântă ciorile, Şi încep a împleti cunună de aur, Din brebenoc verde, Fetei s-o poarte pe cap Sâmbătă o singură oră, Duminică ziua-ntreagă. |
| s-12
| Ia, mamă, acul Şi-un fir de mătase roșie, Două frunze de brebenoc Fetei pentru cunună. |
| s-13
| Copilă din doi părinți, La ce focul te măriți? |
| s-14
| Ştii că socrul nu ți-i nene Să gândești că-i este jele, Şi soacra ta nu ți-i mamă, Să-ți ție cuvăntu-n samă, Şi bărbatul nu ți-i frate Să gândești că nu te-a bate. |
| s-15
| Ai miluță de la nene, Făguraș dulce de miere Şi miluță de la mamă, Struțișor dulce de poamă, Şi milă de la surori, Struțișor verde de flori. |
| s-16
| Dar mila de la cumnați, Frunză de molizi uscați, Şi milă de bărbat Ca frunza de păr uscat, Când te bagi să te umbrești, Şi mai tare te-negrești. |
| s-17
| Copilă din doi părinți, La ce dracii te măriți, Că bărbatul nu ți-i frate, Nu gândi că nu te-a bate, Ştii că soacra nu ți-i mamă, Nu gândi că nu-l îndeamnă. |
| s-18
| Plângi, mireasă, și suspină, Că intri pe uși străine, Că bărbatul nu ți-i frate, Nu gândi că nu te-a bate. |
| s-19
| Frunză verde mărăcină, Ie-ți, mireasă, ziua bună De la frați, de la surori, De la grădina cu flori, De la strat cu busuioc, De la feciorii din joc, De la strat de floricele Şi neamuri și vericele, De la frunza cea de brad, De la puiul cel lăsat, De la soare, de la lună, De la frunza cea de nuc, Rămâi, maică, eu mă duc. |
| s-20
| Rămâneți cu bine, Voi praguri ale casei mele, Pe care au călcat, Picioarele mele albe, Rămâneți cu bine, Voi dealuri și văi, Căci eu plec de la casa părintească. |
| s-21
| Bună vremea, cinstiți gospodari, Bine v-am găsit sănătoși Şi voioși Ca niște trandafiri faimoși. |
| s-22
| Bună vremea și dumitale, mireasă, Ce șezi în capul de masă, Drumul pe care te-ai pornit Să-ți fie în veci fericit. |
| s-23
| Să nu vă fie cu bănat, Că pe la dumneavoastră am intrat, Că noi de trei zile îmblăm Şi pe dumneavoastră vă căutăm. |
| s-24
| Mireasă oacheșă și frumoasă, Frumoasă și plăcută Ca prin inel trecută, Cu sprâncene subțirele, Ochi albaștri viorele, Buze rumenele Să se dezmierde mirele cu ele. |
| s-25
| Noi suntem de departe, De peste orașe și sate, Munți și mări am trecut, Multe drumuri am bătut, Drumuri mari și drumuri mici Până ce am ajuns aici, La a dumneavoastră casă Mare și luminoasă. |
| s-26
| Şi acuma ascultați Şi vă minunați. |
| s-27
| Tânărul nostru împărat Dimineața s-a sculat, Pe ochi negri s-a spălat, Părul și l-a pieptănat, Straie noi a îmbrăcat, Şi apoi Ne-a chemat pe noi Şi pe la răsărit de soare Am plecat la vânătoare. |
| s-28
| Tot am îmbiat Şi am tot vânat Cerul cu stelele, Şesul cu vâlcelele, Brădetul cu cetina Tufișul cu cătina Codrii cu fiarele Dumbrăvile cu izvoarele Munții cu pietrele Satele cu fetele. |
| s-29
| Şi-am dat de o urmă de zână, Să-i fie mirelui nostru cunună, Şi-am dat peste o floare aleasă, Să-i fie mirelui nostru mireasă, Și-am dat de o urmă de căprioară Să-i fie mirelui nostru soțioară, Și-am dat de-o pasăre măiastră, Să-i fie mirelui nostru nevastă. |
| s-30
| Bună dimineața, cinstiți socri mari, C-al nostru tânăr împărat Pe aici a mai îmblat, Bine sama că și-o dat O floricea și-a-nsemnat. |
| s-31
| Tânărul nostru-mpărat Grea oaste și-a ridicat. |
| s-32
| Oastea cum și-a ridicat și poruncă că i-a dat Ca să plece la vânat, și nimica n-au aflat. |
| s-33
| Şi-au vânat Țara de sus Până colo spre apus. |
| s-34
| Ajungând într-o poiană A dat de-o urmă de fiară. |
| s-35
| Să fie urmă de fiară Sau poate de zânișoară? |
| s-36
| Din oști că ne-au ales Și-nainte ne-au trimes, Pe lumina stelelor, Pe mireasma florilor, Pe crângul cerului, Pe arborele vântului, Pe fața pământului Căprioara să-i prindem. |
| s-37
| La această casă Mândră și frumoasă Steaua ni se lasă, Urma fiarei intră-n casă, Nouă răspuns să ne iasă. |
| s-38
| Noi avem firman de la împărăție cu peceție C-a nostru răspuns este așa: Cine dorește a-l afla, Un colac de grâu dospit în șase împletit. |
| s-39
| Bună dimineața, socru mare, Jupânul nostru mire, Sosindu-i vremea de-nsurat, în zori de zi s-au sculat, Apoi flintă-au încărcat, Din bucium au buciumat, Mulți voinici au adunat Și spre răsărit de soare Au plecat la vânătoare. |
| s-40
| Şi-au vânat Țara de jos Fără de nici un folos. |
| s-41
| Au văzut lângă o floare O urmă de căprioară. |
| s-42
| Pe cai au încălecat Şi pe drum au plecat, Pe vârtejul vântului, Pe fața pământului. |
| s-43
| La această casă când am ajuns, Am văzut floricica pe fereastră Unde s-a ascuns. |
| s-44
| Acum ori floricica ne dați, Ori de noi nu scăpați. |
| s-45
| Noi avem și întărire De la jupânul nostru mire cu pecete împărătească, Că avem un colac de schimbat. |
| s-46
| Bună seara, gospodari, Noi suntem doi frați, Feciori de împărați, Am venit de la jupanul mire. |
| s-47
| El a adunat o armată mare, A pornit peste trei mări, S-a oprit la Țarigrad, A cumpărat totul ce-a văzut: Prosoape, cămăși, diamante Şi o oglindă Să se vadă-n ea. |
| s-48
| Noi suntem doi fii firești, De la jupânul mire trimiși, Că jupânul mire dimineața s-a sculat, Din bucium a bucimat, Multă oaste a adunat Ș-a plecat Peste trei mări și trei țări în negre depărtări, Prin Țarigrad s-a plimbat, Haine scumpe a cumpărat, Şi-a ales ce-a fost mai frumos Ca să fie de folos. |
| s-49
| Bradul se clatină, Fata se desparte de familie, Rămâi cu bine, familie dragă, Rămâneți cu bine, mamă și tată. |
| s-50
| Priviți la acești copii Ce și-au aplecat capetele Şi așteaptă să-i blagosloviți. |
| s-51
| Nu-ți cer, părinte dragă, care m-ai crescut, nici aur și nici argint. |
| s-52
| Îți cer, părinte, care m-ai crescut, Marea ta blagoslovire, Blagoslovește, părinte, care m-ai crescut, Să pot pleca pe drumul ales. |
| s-53
| Ascultați aceste cuvinte, Căci unde s-a pomenit, așa mari fii să crească, Şi înaintea părinților să nu greșească: Fiii dumneavoastră așteaptă Iertarea noastră. |
| s-54
| Bucură-te, soacră mare, Ai o noră ca o floare, Cea mai harnică din sat La dormit și la mâncat. |
| s-55
| Soacră mare, ieși în prag, Ți-am adus ce ți-a fost drag. |
| s-56
| Ieși, măicuță, la căruță Şi ia nora de mânuță. |
| s-57
| Ieși afară, soacră mare, Că-ți aduc pieptănătoare. |
| s-58
| Ți-am adus o noră tare, Să-ți ajute la căldare, Să-ți ajute la ciubăr, Şi la scărmănat de păr. |
| s-59
| Când grăiește, miorlăiește, Când bea apă se stropește, Asta-i mică și blajină, Şi-ar fi bună gospodină. |
| s-60
| Fața-i albă ca păharul, Gura dulce ca zâharul, Ochii negri ca neghina, Gura dulce ca smochina. |
| s-61
| Frunză verde clocotici, Ian ghiciți ce am aici: Ori găină, ori cucoș Pentru acești părinți frumoși. |
| s-62
| Săraca găină sură, Cum îmbla pe după șură, Cum îmbla pe după casă, Dar acum doarme pe masă. |
| s-63
| Faceți-mi locul mai larg, Să mă cobor de pe prag, Să mă duc la nănașa Ca să dau găinușa. |
| s-64
| Găinușa porumbacă N-aș schimba-o nici pe-o vacă, Vaca trebuiește mulsă, Găina la masă dusă, Moșia trebe lucrată, Găina la masă dată, Moșia trebe cosită, Găina trebe-mpărțită. |
| s-65
| Nuna noastră-i sprâncenată, Iar cocoșul cu pene sure, Ieri scurma pe-afară, Iar în noaptea asta-i în oală, Şi în farfuria dinaintea nunei mari. |
| s-66
| Nuntă-n casă de trei zile, Mirele nu-i nicăierea, Mireasa șade la masă, Mirele nu intră-n casă. |
| s-67
| Cum de nu ți-i cu bănat Că departe le-ai măritat, La căsuța mirelui, În fundul pământului, Unde vântul nu bate, Nici soarele nu arde Nici pasărea nu cântă. |
| s-68
| Surioară, dragă surioară, Ce frumos te-ai îmbrăcat, Parcă te-au înveșmântat de nuntă. |
| s-69
| Scoală și te uită Cum te-am împodobit, Surioara mea, surioară, Cât de întuneric și urât ți-a fi într-o căsuță atât de mică, Acolo nu-s nici uși, nici ferești, Nici vânt, nici soare. |
| s-70
| Te duci, porumbița noastră, la pieptul negrului pământ, La casa fără ferești, Unde nu se uită soarele, Unde nu pătrund niciodată razele lui. |
| s-71
| Bună casă ai avut, Şi ea nici că ți-a plăcut, Acum alta ți-ai făcut, Fără uși, fără ferești, în ea ca să viețuiești, Fără pari, fără nuiele, Plină toată tot de jele, Nu are uși de ieșit, Nici fereastră de privit, Nu-s nici flori de înflorit, Nici boboci de-mbobocit, Numai loc de veștezit. |
| s-72
| Dragele mamei sprâncene, Cum s-or face buruiene, Dragii mamei ochișori, Cum or crește bozișori, Dragele mamei mânuțe, Că n-or mai face trebuțe. |
| s-73
| Draga noastră ca o floare, Ți-ai pus trupul la răcoare. |
| s-74
| Când ți-a fi cămașa neagră, S-o trimiți ca să ți-o spăl, Nici cu spumă de săpun, Nici cu apă de izvor, Cu lăcrimioare de-ale mele, Care le-oi umplea de jele, Şi oi pune-o la uscat, Pe-o creangă de liliac, Şi le-oi strânge-n păturele Să ai tu noroc de ele. |
| s-75
| Florile or înflori, Codrii toți or înverzi, Numai tu n-o să-nflorești, Ci mergi ca să putrezești. |
| s-76
| Că mămuca când ar ști C-acest loc l-ai părăsi, Și-napoi iar ai veni, Cărărușa ți-ar plivi De iarbă și de mohor Să știi că-i e tare dor. |
| s-77
| Țintirime, țintirime, Frumoasă gospodină-ți vine, Dar nu vine să-nflorească, Că vine să putrezească. |
| s-78
| Moarte, moarte, rea mai ești, Tu acolo năzuiești, Unde nu mai trebuiești, Că ne-ai pus mâna pe grindă Şi ne-ai făcut larg în tindă, Că ne-ai pus mâna pe scară Şi ne-ai făcut larg pe-afară, Și-ai pus picioarele prag Şi-ai luat ce ne-a fost drag Şi-ai pus coatele-n fereastră Şi-ai luat mila din casă. |
| s-79
| Nu mi te lua după ape, că apele-s ducătoare, Și-napoi nentorcătoare. |
| s-80
| Mai ia-mi-te după soare, Că soarele-i ducător Și-napoi întorcător. |
| s-81
| Sub o țărnă de pământ este un bujor înflorit Toată lumea l-a urât Dumneata l-ai îndrăgit. |
| s-82
| Mare negură s-a lăsat, Şi la noi în casă a intrat Pe tăicuța l-a luat. |
| s-83
| Toată vara mi-ai lucrat Pentru trei scânduri de brad Şi tu mult mi-ai muncit Pentru trei coți de pământ. |
| s-84
| Câte dealuri ai suit, Pe toate le-ai coborât, Da pe ist care îl sui înapoi n-ai să-l cobori. |
| s-85
| Sunt stele tare multe Mari și mici și mai mărunte, Dar ca luna nu-i niciuna, Mare, una între stele mândră, luminoasă, Ca mândra mea de frumoasă. |
| s-86
| La portița dragei mele, Răsărit-au două stele: Una-i ea și una-s eu, Dorul meu și dorul tău. |
| s-87
| Nu e niciuna dintre stele ca ochii mândruții mele, Parcă-ar fi ruptă din soare. |
| s-88
| Cu ochi albaștri ca seninul, Așa e mândra mea la față ca soarele dimineața. |
| s-89
| După ochi ca murele, Ocolii pădurile. |
| s-90
| Sprâncenele tale Pene-s de privighetoare. |
| s-91
| Așa-i mândra mea la față, ca rouă de dimineață (ori de iarbă creață). |
| s-92
| Așa-i mândra mea la ochi, ca roua pe busuioc, Așa-i mândra uneori Ca și roua de pe flori. |
| s-93
| Așa-s ei la ochișori, ca roua de pe bujori, Şi la ochi și la sprâncene ca roua pe viorele, ca doi hulubași la pene. |
| s-94
| Câtă boală-i pe sub lună, nu-i ca dorul de nebună. |
| s-95
| Că dorul unde se pune, Face inima cărbune. |
| s-96
| Că dorul unde se lasă, Face lacrimelor casă. |
| s-97
| Dorul ista-i mare câne, rău te mușcă și te țâne. |
| s-98
| Numai luna și o stea, Ştie de patima mea. |
| s-99
| De-ar fi dorul ca pădurea, Eu l-aș tăia cu securea. |
| s-100
| Bate vântul, iarba culcă Dorul mândrei mă usucă. |