| s-1
| Durerea de la proiectilul praștiei îi trecuse. |
| s-2
| Își luă tocul fără tragere de inimă, întrebându-se dacă o mai găsi ceva de scris în jurnal. |
| s-3
| Deodată, începu să se gândească din nou la O'Brien. |
| s-4
| Cu ani în urmă - cât să fi trecut de atunci? |
| s-5
| Fata se opri și se întoarse. |
| s-6
| Șapte ani trebuie să fi fost - visase că mergea printr-o cameră, pe întuneric beznă. |
| s-7
| Și cineva, care stătea jos, într-o parte, îi spusese, pe când el trecea: |
| s-8
| Ne vom întâlni în locul unde nu există întuneric. |
| s-9
| Era spus foarte calm, aproape indiferent - o afirmație, nu un ordin. |
| s-10
| El continuase să meargă, fără să se oprească. |
| s-11
| Ce era curios era că pe-atunci, în vis, vorbele astea, nu-l impresionaseră cine știe ce. |
| s-12
| Mai târziu numai și încetul cu încetul începuseră parcă să capete o semnificație. |
| s-13
| Acum nu-și mai aducea aminte dacă înainte sau după ce avusese visul respectiv îl văzuse pentru prima oară pe O'Brien, sau când anume identificase vocea ca fiind a lui O'Brien. |
| s-14
| Dar, în orice caz, identificarea era certă: O'Brien și nu altcineva îi vorbise din întuneric. |
| s-15
| Winston nu putuse niciodată fi sigur - chiar și după licărirea din ochi din dimineața aceea era imposibil să fii sigur - dacă O'Brien îi era prieten sau dușman. |
| s-16
| Am ajuns, îi zise. |
| s-17
| De fapt, parcă nici nu prea avea importanță. |
| s-18
| Între ei se stabilise un canal de comunicare mai important decât sentimentele sau alianțele. |
| s-19
| Ne vom întâlni în locul unde nu există întuneric, îi spusese O'Brien. |
| s-20
| El, Winston, habar n-avea ce însemna asta, dar știa că, într-un fel sau altul, avea să se întâmple. |
| s-21
| Vocea de la tele-ecran se opri și un semnal de goarnă, frumos și limpede, se revărsă peste aerul stătut. |
| s-22
| Vocea continuă enervată: |
| s-23
| Atențiune! |
| s-24
| Atențiune, vă rog! |
| s-25
| În clipa asta a sosit o știre de pe Frontul Malabar. |
| s-26
| Forțele noastre din Sudul Indiei au cucerit o strălucită victorie! |
| s-27
| El stătea în fața ei, la câțiva pași. |
| s-28
| Sunt împuternicit să vă anunț că acțiunea pe care o relatăm azi va aduce probabil războiul la un stadiu de unde i se poate prevedea sfârșitul. |
| s-29
| Iată știrea ... |
| s-30
| Vești proaste la orizont, se gândi Winston. |
| s-31
| Și pe bună dreptate căci, după descrierea sângeroasă a anihilării unei armate eurasiene, cu niște cifre stupefiante de morți și de prizonieri, urmă anunțul că, începând cu săptămâna următoare, rația de ciocolată se reducea de la treizeci la douăzeci de grame. |