| s-1
| Într-o zi senină și friguroasă de aprilie, pe când ceasurile băteau ora treisprezece, Winston Smith, cu bărbia înfundată în piept pentru a scăpa de vântul care-l lua pe sus, se strecură iute prin ușile de sticlă ale Blocului Victoria, deși nu destul de repede pentru a împiedica un vârtej de praf și nisip să pătrundă o dată cu el. |
| s-2
| Textul de dedesubt suna: FRATELE CEL MARE ESTE CU OCHII PE TINE. |
| s-3
| Mintea i se mai învârti o clipă în jurul datei nesigure de pe pagină și apoi făcu un salt, izbindu-se de cuvântul din Nouvorbă dublugândi. |
| s-4
| Pentru prima oară își dădea seama de grozăvia lucrului de care se apucase. |
| s-5
| Cum puteai să comunici cu viitorul? |
| s-6
| Prin însăși natura lucrurilor era imposibil. |
| s-7
| Din două una: ori viitorul avea să fie la fel cu prezentul, în care caz nu l-ar mai fi ascultat nimeni pe el, ori avea să fie altfel decât prezentul, așa că demersul lui n-ar mai fi avut nici un sens. |
| s-8
| Un timp stătu uitându-se prostește la hârtie. |
| s-9
| Tele-ecranul dădea acum o muzică stridentă, militărească. |
| s-10
| I se întâmpla ceva curios: nu numai că părea să-și fi pierdut capacitatea de a se exprima, dar parcă uitase și ce voise de la bun început să spună. |
| s-11
| Se pregătea pentru momentul ăsta de săptămâni întregi și nu-i trecuse niciodată prin cap că i-ar mai fi trebuit și altceva afară de curaj. |
| s-12
| Scrisul în sine era o treabă ușoară. |
| s-13
| Înăuntru, în apartament, o voce melodioasă citea o listă de cifre legate de producția de fontă. |
| s-14
| Tot ce avea de făcut era să transcrie pe hârtie interminabilul monolog pe care și-l tot repeta în gând de ani de zile. |
| s-15
| Și totuși, iată că, în clipa asta, până și monologul îi amuțise. |
| s-16
| Pe deasupra, ulcerația varicoasă începuse să-i dea niște mâncărimi insuportabile. |
| s-17
| Nu îndrăznea să se scarpine, pentru că ori de câte ori făcea lucrul ăsta i se inflama și mai tare. |
| s-18
| Secundele treceau una după alta. |
| s-19
| Nu era conștient decât de albeața paginii din fața lui, de mâncărimea pielii de deasupra gleznei, de zbierătele muzicii și de o oarecare amețeală din cauza ginului. |
| s-20
| Deodată, începu să scrie așa, pur și simplu, ca un nebun, numai parțial conștient de ce așternea pe hârtie. |
| s-21
| Avea un scris mic, dar ca de copil, care se ridica și cobora pe pagină, mâncând mai întâi literele mari și până la urmă și punctuația. |
| s-22
| 4 aprilie 1984, Aseară la cinema, Numai filme de război. |
| s-23
| Unul foarte bun cu un vapor plin de refugiați, bombardat undeva în Mediterana. |
| s-24
| Vocea venea dintr-o placă de metal dreptunghiulară, ca o oglindă estompată, care făcea corp comun cu suprafața peretelui din dreapta. |
| s-25
| Publicul distrat de imaginile cu un grăsan care încerca să scape înot, cu un elicopter pe urmele lui, mai întâi ți-l arăta plescăind prin apă ca un porc de mare, pe urmă îl vedeai prin luneta de la mitraliera elicopterului și pe urmă era făcut ciur și marea devenea roz în jurul lui și se scufunda atât de brusc, parcă găurile ar fi lăsat apa să intre în el. |