Universal Dependencies - Romanian - RRT

s-1

train-259

Coada se târa încet înainte până când Winston ajunse aproape la ghișeu, pe urmă se opri vreo două minute fiindcă un individ din față se plângea că nu i se dăduse tableta de zaharină.

s-2

train-260

Fata rămăsese singură atunci când Winston, ținându-și tava strâns, o luă în direcția mesei ei.

s-3

train-261

Ideea de a merge mai departe decât acel contact de moment nu-i trecuse prin minte.

s-4

train-262

Mergea indiferent către ea, căutând cu ochii un loc la o masă din spatele ei.

s-5

train-263

Mai avea de mers vreo trei metri și nu i-ar fi trebuit mai mult de două secunde, când o voce îl strigă din spate:

s-6

train-264

Smith!

s-7

train-265

Se făcu că nu aude.

s-8

train-266

Smith! strigă din nou vocea, mai tare.

s-9

train-267

Nu avea nici un rost, așa că se întoarse.

s-10

train-268

Era un tânăr cu un cap prelung, ca de cal, și cu expresie stupidă pe față, care se numea Wilsher și pe care Winston abia dacă-l cunoștea.

s-11

train-269

Îl invita pe Winston zâmbind la masa lui, unde era un loc liber.

s-12

train-270

Nu era bine să refuzi.

s-13

train-271

Odată recunoscut, nu mai putea merge să se așeze la o masă unde stătea deja o fată singură.

s-14

train-272

Riscul ar fi fost neînchipuit de mare chiar și dacă ar fi știut ce trebuia să facă pentru asta.

s-15

train-273

Ar fi fost mult prea vizibil.

s-16

train-274

Așa încât se așeză pe scaun zâmbind prietenos.

s-17

train-275

Chipul cel decolorat și stupid se lumină tot la zâmbetul lui.

s-18

train-276

Winston avu pentru o clipă o halucinație: se văzu pe el însuși izbind cu o secure exact în moalele capului din față.

s-19

train-277

După câteva minute se umplu și masa fetei.

s-20

train-278

Însă precis îl văzuse venind spre ea și poate că-i înțelesese intenția.

s-21

train-279

A doua zi avu grijă să sosească printre primii.

s-22

train-280

Și iată că ea stătea la o masă cam în același loc și tot singură.

s-23

train-281

În fața lui la coadă era un individ scund, cu mișcări iuți ca de gândac și cu o față plată în jurul unor ochi mici și suspecți.

s-24

train-282

Când porni de la ghișeu cu tava, Winston văzu că omul cel mărunțel se ducea drept spre masa fetei.

s-25

train-283

Timp de o clipă sau două schimbaseră o privire echivocă și asta era toată povestea.

s-26

train-284

Toate speranțele lui se prăbușiră din nou.

s-27

train-285

Mai era un loc liber la o masă mai departe dar, din felul cum arăta omulețul, ceva îi spunea lui Winston că acesta era destul de atent cu propriu-i confort pentru a alege masa cea mai liberă.

s-28

train-286

Totuși, îl urmă, cu inima de gheață.

s-29

train-287

Nu putea face nimic dacă n-o prindea pe fată singură.

s-30

train-288

În clipa aceea, se auzi o bufnitură înspăimântătoare.

s-31

train-289

Omul cel scund căzuse în patru labe, tava îi zburase din mâini, iar pe podea se scurgeau două pârâiașe, unul de supă, celălalt de cafea.

s-32

train-290

Se ridică în picioare brusc, privindu-l cu dușmănie pe Winston și bănuind, era și clar, că-i pusese piedică.

s-33

train-291

Dar totul se sfârși cu bine.

s-34

train-292

După câteva clipe, cu inima tunându-i în piept, Winston se așeză la masa fetei.

s-35

train-293

Nu se uită la ea.

s-36

train-294

Dar până și ăsta era un eveniment memorabil în singurătatea claustrată în care erai obligat să trăiești.

s-37

train-295

Își puse tava jos și începu să mănânce.

s-38

train-296

Era foarte important să-i spună imediat ce avea de spus, până nu venea altcineva, dar acum îl cuprinsese o frică teribilă.

s-39

train-297

Trecuse o săptămână de când ea se apropiase de el.

s-40

train-298

Probabil că se răzgândise, precis se răzgândise!

s-41

train-299

Era imposibil ca o asemenea aventură să se termine cu bine; în viața de zi cu zi nu se putea întâmpla așa ceva.

s-42

train-300

Și probabil că ar fi renunțat cu totul să mai vorbească dacă, în clipa aceea, nu l-ar fi zărit pe Ampleforth, poetul cu urechile păroase, cum umbla de colo-colo prin sală cu o tavă, căutând un loc liber.

s-43

train-301

În felul lui absent, Ampleforth se simțea legat de Winston și, dacă apuca să-l vadă, precis se așeza cu el la masă.

s-44

train-302

Avea, deci, cam un minut la dispoziție.

s-45

train-303

Și el și fata mâncau fără întrerupere.

s-46

train-304

Ceea ce mâncau era o tocană subțire, de fapt o ciorbă de fasole boabe.

s-47

train-305

Winston se dezmetici și se îndreptă pe scaun.

s-48

train-306

Winston începu să vorbească abia șoptit.

s-49

train-307

Nici unul, nici celălalt nu ridică ochii; amândoi își înfundau în gură lingurile cu zeama cea lungă și, între o lingură și alta schimbau cuvintele necesare cu voce joasă și fără nici un fel de expresie:

s-50

train-308

La cât ieși de la slujbă?

s-51

train-309

Opșpe-treizeci.

s-52

train-310

Unde ne putem vedea?

s-53

train-311

Piața Victoriei, lângă monument.

s-54

train-312

E plin de tele-ecrane.

s-55

train-313

Nu contează, dacă-i lume-n jur.

s-56

train-314

Care-i semnul?

s-57

train-315

Nu, nu, să nu te-apropii de mine până nu mă vezi cu multă lume-n jur.

s-58

train-316

Scoase o râgâială: ginul i se ridica din stomac.

s-59

train-317

Și nu te uita la mine.

s-60

train-318

Țin-te pe undeva pe-aproape.

s-61

train-319

La ce oră?

s-62

train-320

La nouășpe.

s-63

train-321

Foarte bine.

s-64

train-322

Ampleforth nu-l zări pe Winston.

s-65

train-323

Se așeză la altă masă.

s-66

train-324

Nu mai schimbară nici o vorbă și, în măsura în care doi oameni stând la aceeași masă, față în față, pot să nu se uite unul la celălalt, își evitară și privirile.

s-67

train-325

Fata își termină masa mai repede și plecă, iar Winston rămase să fumeze o țigară.

s-68

train-326

Ajunse în Piața Victoriei înainte de ora stabilită.

s-69

train-327

Știu precis ce gândești, știu totul despre disprețul tău, despre ura ta, despre scârba ta.

s-70

train-328

Ochii i se lăsară din nou pe pagină.

s-71

train-329

Se învârti în jurul soclului imensei columne în vârful căreia se înălța statuia Fratelui cel Mare, cu ochii la cer, către sud, unde înfrânsese avioanele eurasiene - în urmă cu câțiva ani erau avioanele estasiene - în Bătălia pentru Aerobaza Unu.

s-72

train-330

Pe strada din fața monumentului se afla o statuie a unui om călare, despre care se presupunea că-l reprezintă pe Oliver Cromwell.

s-73

train-331

La cinci minute după ora stabilită, fata încă nu apăruse.

s-74

train-332

Pe Winston îl năpădi iarăși teama aceea cumplită.

s-75

train-333

Nu mai vine, s-a răzgândit!

s-76

train-334

Se îndreptă cu pași rari spre partea de nord a pieței și simți un fel de plăcere sumbră când recunoscu biserica Sfântul Martin ale cărei clopote, pe vremea când mai avea așa ceva.

s-77

train-335

Băteau zicând: Ai să-mi dai trei gologani.

s-78

train-336

Atunci o zări și pe fată, stând la picioarele monumentului și citind, sau prefăcându-se a citi, un afiș care se întindea în spirală, pe columnă în sus.

s-79

train-337

Nu era indicat să se apropie de ea până nu se mai aduna niște lume.

s-80

train-338

De jur împrejurul postamentului se găseau tele-ecrane.

s-81

train-339

Își dădu seama că, în timpul cât stătuse plonjat în meditații, mai scrisese ceva, printr-un fel de act automat.

s-82

train-340

Însă, în clipa aceea, se auzi un vacarm de strigăte și huruitul unor vehicule grele, de undeva din stânga.

s-83

train-341

Deodată, toată lumea o luă la fugă prin mijlocul Pieții.

s-84

train-342

Fata se strecură agilă printre leii de la baza monumentului și se alătură valului.

s-85

train-343

Winston se luă după ea.

s-86

train-344

În timp ce fugea, pricepu din câteva remarci spuse cu voce tare că trecea un convoi de prizonieri eurasieni.

s-87

train-345

Latura de sud a Pieții era deja blocată de o masă densă de oameni.

s-88

train-346

Winston care, de felul lui, gravita de obicei către exteriorul gloatelor, acum se împinse, se îmbrânci, își foră drumul până în mijlocul mulțimii.

s-89

train-347

În curând ajunse la o întinsoare de braț de fată, dar drumul îi era blocat de un prol uriaș și de o femeie aproape la fel de uriașă, probabil nevasta lui, care formau un fel de zid de carne imposibil de trecut.

s-90

train-348

Winston se răsuci cu umărul înainte și, zvâcnind cât putu de tare, reuși să și-l bage între ei.

s-91

train-349

Timp de câteva clipe i se păru că mațele îi erau măcinate între cele două șolduri musculoase, dar, în cele din urmă, răzbi, nu fără oarecare nădușeală.

s-92

train-350

Dar nu mai era același scris neîndemânatic și crispat dinainte.

s-93

train-351

Acum se afla alături de fată, umăr la umăr cu ea, amândoi holbându-se înainte.

s-94

train-352

Pe stradă trecea lent un lung șir de camioane, cu câte patru santinele cu fețe împietrite, înarmați cu pistoale-mitralieră și stând în poziția de drepți în fiecare colț.

s-95

train-353

În camioane se aflau înghesuiți claie peste grămadă o mulțime de omuleți galbeni, îmbrăcați în uniforme verzui zdrențuite.

s-96

train-354

Fețele lor mongoloide, triste, priveau fix peste obloanele camioanelor, fără să arate nici o curiozitate.

s-97

train-355

Din când în când, câte un camion se hurduca și atunci se auzea câte un clang-clang de metale: toți prizonierii aveau cătușe de fier la picioare.

s-98

train-356

Camion după camion de fețe triste se scurgeau prin fața mulțimii.

s-99

train-357

Winston știa că trec, dar numai din când în când îi mai și vedea.

s-100

train-358

Umărul fetei și brațul ei, până la cot, erau lipite de ale lui.