s-1
| Și grăi zicînd: Doamne, fie-ți milă de fiiul mieu că e lunatec și rău pate. |
s-2
| Că de multe ori cade în foc și de multe ori, în apă. |
s-3
| Și aduș pre el ucenicilor Tăi și nu-l putură vindeca. |
s-4
| Dară Iisus, răspunzînd, zise: O, rudă necredincioasă și îndărătnică, pînă când voiu fi cu voi? |
s-5
| Pînă când voiu răbda pre voi? |
s-6
| Aduceți-mi pre el încoace. |
s-7
| Și certă Iisus pre el (pre dracul) și eși dentr-însul dracul și să vindecă coconul den acela ceas. |
s-8
| Atunce să apropiiară ucenicii de Iisus, de eiși, și zisără: Pentru ce noi nu putum scoate pre el? |
s-9
| Iară Iisus zise lor: Pentru necredința voastră, că adevăr zic voao, să ați avea credință cît un grăunțu de muștariu, gicere-ați măgurii aceștiia, treci de acicea colo, și va treace și nemică n-ară fi să nu să poată voao. |
s-10
| Că acest feal de draci nu ias, ce numai cu rugăciunea și cu postul. |
s-11
| Iară întorcîndu-să ei în Galileiu, zise lor Iisus: Da-să-va Fiiul omenesc în mînile oamenilor. |
s-12
| Şi-l vor omorî pre El și a treia zi va învie. |
s-13
| Și să întristară foarte. |
s-14
| Dară venind ei în Capernaum, să apropiară cei ce lua dridrahmă cătră Pătru și-i zisără: Învățătoriul vostru n-are didrahmă. |
s-15
| Grăi așia și cînd întră în casă mai nainte întrebă pre el Iisus, zicînd: Ce ți să pare, Simone? |
s-16
| Crai pămentești de la carii iau dajde sau biru, de la feciorii lor, au de la streini? |
s-17
| Zise Pătru lui: De la streini. |
s-18
| Grăi lui Iisus: Dară, feciorii slobozi sînt. |
s-19
| Ce ca să nu-i smintim pre ei, pasă la mare, aruncă undița și care peaște vei scoate întîi, adu-l și deschide gura lui; vei afla un statir (ban sau aspru). |
s-20
| Acela ia și-l dă lor derept Mine și derept tine. |
s-21
| Mai mare întru Împărățiia lui Dumnezeu. |
s-22
| Luarea porobocului. |
s-23
| Sminteala. |
s-24
| Smintitura. |
s-25
| Scoaterea ochiului. |
s-26
| Îngerii. |
s-27
| Oaia pierdută. |
s-28
| Înfruntarea. |
s-29
| Să fie ție ca un păgîn. |
s-30
| Ertăciunea fratelui. |
s-31
| Pilda craiului luînd samă de la slugile sale. |
s-32
| Într-acel ceas să apropiară ucenicii cătră Iisus, zicînd: Oare cine-i mai mare întru Împărățiia ceriurelor? |
s-33
| Și chemă Iisus un poroboc și-l puse în mijlocul lor. |
s-34
| Și zise: Adevăr grăesc voao, să nu vă veți întoarce și să fiți ca porobocii, nu veți întra întru Împărățiia ceriurelor. |
s-35
| Că varecine să va smeri în sine ca acest poroboc, acela iaste mai mare întru Împărățiia ceriurelor. |
s-36
| Și au cine ară priimi pre un poroboc ca acesta, în numele Mieu, pre Mine mă priimeaște. |
s-37
| Dară cine ară zminti pre unul de acești mici, carii cred întru Mine, mai bine i-ară fi lui să-i leage piatra morii de grumazii lui și să să îneace într-adîncul mării. |
s-38
| Vai lumii de zminteale, că trebuiaște să vie smintealele, însă vai de omul acela pentru carele vine zminteala. |
s-39
| Iară de te va zminti mîna ta sau piciorul tău, tae-o și o lapădă de la tine. |
s-40
| Mai bine iaste ție ciung sau șchiop să întri în viață, decît doao mîni sau doao picioare avînd, aruncat în focul de veaci. |
s-41
| Și ochiul tău, să te va sminti, scoate-l și-l leapădă de la tine. |
s-42
| Mai bine iaste ție un ochiu avînd, decât doi ochi având, aruncat în matca focului. |
s-43
| Socotiți să nu obidiți pre vrunul din acești mici, că vă grăesc voao, că îngerii lor în ceriu pururea văd fața Tatălui Mieu cel den ceriuri. |
s-44
| Că au venit Fiiul omenesc și să mîntuiască ce еrа perit. |
s-45
| Dară ce să pare voao? |
s-46
| Să va avea un om o sută de oi și va rătăci una dentr-înse, au nu va lăsa noaozeci și noao în munți și va mearge de va căuta pre cea rătăcită? |
s-47
| Și de să va tămpla să o afle, adevărat grăesc voao, că să va bucura de aceia mai vîrtos decît de ceale noaozeci și noao nerătăcite. |
s-48
| Așia nu-i voia Tatălui vostru den ceriuri, ca să piiae unul de cești mici. |
s-49
| Iară să greși fratele tău ție, pasă și ceartă pre el între tine și între el sîngur. |
s-50
| Să te va asculta, ai dobîndit pre fratele tău. |
s-51
| Iară să nu va asculta pre tine, mai ia lîngă tine încă unul sau doi: că den gura a doi au a trei mărturii să întăreaște tot cuvîntul. |
s-52
| Iară să nu va asculta și pe ei, spune săborului. |
s-53
| Iară de nu va asculta nece săborul, fie ție ca un păgîn și publican. |
s-54
| Adevăr grăesc voao, că varece veți lega pre pămînt fi-vor legate în ceriu și varece veți dezlega pre pămînt fi-vor dezlegate în ceriu. |
s-55
| Iarăși zic voao că de vor fi doi den voi într-un înțeles pre pămînt, de tot lucrul carele ară ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel din ceriure. |
s-56
| Că unde sînt doi sau trei adunați întru numele Mieu, acolo sînt în mijlocul lor. |
s-57
| Atunci să apropie de El Pătru, zise: Doamne, de câte ori va greși fratele mieu mie, erta voiu lui pîn în șapte ori? |
s-58
| Zise Iisus lui: Nu zic ție numai pînă la șapte ori, ce pînă de șapte ori cîte șaptezeci. |
s-59
| Derept aceaia, asamănă-să Împărăția ceriului omului craiu, carele vru să bage (să le ia) samă cu slugile lui. |
s-60
| Deci, începînd el a băga samă, adusără lui pre un deatornic, cu zeace mie de talanți. |
s-61
| Și cînd n-are avea de unde plăti, porunci domnul lui să-l vînză, și muiarea lui și feciorii și toate ce avea, și să-i plătească. |
s-62
| Iară sluga aceaia plecîndu-să, ruga pre el, zicînd: Doamne, opreaște-ți mîniia și toate-ți voiu plăti. |
s-63
| Feace-i-să milă domnului de sluga aceaia, de-l slobozi pre el și-i ertă datoria. |
s-64
| Dară eșind sluga aceaia, află pre unul din soții săi, carele-i era lui deatoriu cu o sută de bani. |
s-65
| Şi-l prinse pre el de-l sugruma, grăind: Plăteaște-mi cu ce-mi ești deatoriu. |
s-66
| Căzu adecă soțul lui, la picioarele lui, ruga pre el, grăind: Opreaște-ți mîniia și voiu plăti ție toate. |
s-67
| Iară el nu vru, ce-l duse de-l băgă în temniță, pînă n-are plăti datoriia. |
s-68
| Iară văzînd soții lui aceastea ce fură, foarte să întristară și veniră de spusără domnului său toate carele fură. |
s-69
| Atunci chemă pre el domnu-său, zise lui: Slugă hicleană, toată datoriia ertaiu ție, pentru ce mă rugași. |
s-70
| Au nu ți să cădea și ție să-ți fie milă de soțul tău, cum și mie mi-au fost milă de tine? |
s-71
| Și să mînie domnul lui și-l deade pre el muncitorilor, pînă nu va plăti toată deatoriia. |
s-72
| Așa și Tatăl Mieu cel din ceriu va face voao, să nu veți erta fietecarele fratelui său, de la inimile voastre, greșalele lor. |
s-73
| Bolnavi să vindecă. |
s-74
| Carte de slobozie. |
s-75
| De famăni. |
s-76
| Porobocii aduși. |
s-77
| Bunu-i Dumnedzeu, ținerea poruncii. |
s-78
| Derept. |
s-79
| Bogatul. |
s-80
| Ispăseniia de la Dumnedzeu. |
s-81
| A lăsa toate și a merge după Hristos. |
s-82
| Și fu cînd sfîrși Iisus cuvintele aceastea, eși din Galileiu și veni în hotarăle Iudei, de ceaia parte de Iordan. |
s-83
| Și mearsără după El mulțime multă și vindecă pre ei acolo. |
s-84
| Atunci să apropiiară cătră El fariseii, ispitindu-l pre El și zicînd: Cade-să a lăsa omul pre muiarea lui pentru fiecare vină? |
s-85
| El răspunzînd, zisă lor: Au n-ați cetit că Făcătoriul au făcut dintîi bărbatu și muiarea? |
s-86
| Şi au zis: derept aceaia va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să lipeaște cătră muiara sa și vor fi amîndoi un trup. |
s-87
| Derept aceaia de acii nu mai sînt doi, ce un trup. |
s-88
| Ce împreună Dumnedzeu, omul să nu desparță. |
s-89
| Zisără Lui: Dară că ce au poruncit Moisi să dea carte de lăsare și să o lase pe ia? |
s-90
| Zise lor că Moisi, pentru întărimea inimii voastre, au lăsat voao să vă lăsați muerile voastre; iară dentîi n-au fost așia. |
s-91
| Iară zic voao, că au cine-și va lăsa muiarea lui, fără de vină dе curvie și va luа alta, curveaște. |
s-92
| Și cine va lua lăsată de altul, curvie face. |
s-93
| Zisără Lui ucenicii lui: De iaste așia rîndul omului cu muiarea, nu-i bine să să însoare. |
s-94
| Iară El zise lor: Nu-l cuprind toți cuvîntul acesta, ce cărora li-e dată. |
s-95
| Că sînt fameni carii den trupul mumei lor au născut așia și sînt fameni carii-s giugăniți de oameni și sînt fameni carii să giugănesc înșiși pre sine, pentru Împărățiia ceriurilor. |
s-96
| Cela ce poate cuprinde, cuprinză. |
s-97
| Atuncea adusără cătră El porobocii, să-și pue mînile spre ei și să Să roage, iară ucenicii certa pre ei. |
s-98
| Iară Iisus zise: Lăsați porobocii și nu-i oprireți pre ei a veni cătră mine, că-i Împărățiia ceriurelor ca a cestora. |
s-99
| Și puindu-și spre ei mînile și Să duse de acolea. |
s-100
| Și iaca varecine, apropindu-să, zise lui: Învățătoare bune, ce bine voiu face, ca să aibu viața veacilor? |