| s-202
| Cartea a cunoscut o rapidă răspândire, integrându-se fondului de cultură românească. |
| s-203
| Alături de acestea, circulau și multe copii manuscrise, de cele mai multe ori fragmentare. |
| s-204
| Aici, Nehtinav se îngrijește, împreună cu filosoful Aristotel, de educația lui Alexandru, moștenitorul regelui macedonean Filip. |
| s-205
| După moartea lui Filip, tânărul Alexandru urcă pe tron. |
| s-206
| Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. |
| s-207
| / Peste ape / Un flux de lumini plângând l-a țesut. |
| s-208
| Chiar dacă este sugerată ipoteza sinuciderii, misterul întreține atmosfera de anchetă existențială. |
| s-209
| O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. |
| s-210
| În 1922 este pensionat, de fapt înlăturat din învățământ, pentru convingerile sale social-democrate. |
| s-211
| redactorii și colaboratorii săi, respectând anumite principii, au poziții diverse, uneori divergente. |
| s-212
| Evoluția personajului este urmărită din anul 1918, când copilul de 11 ani muncea pe moșia unui arendaș. |
| s-213
| Adevărata vocație a personajului este imaginată a se împlini într-o valoroasă operă de dramaturg. |
| s-214
| Consistența analizei psihologice lipsește din roman, autorul limitându-se la o prezentare reportericească a evenimentelor. |
| s-215
| În temniță, a învățat mai multe limbi, între care și româna. |
| s-216
| A întocmit apoi lucrări de gramatică, precum și un manual de conversație maghiar-german-român-ceh-sârb. |
| s-217
| Traducerile, ajunse la Dimitrie Bolintineanu, s-au pierdut după moartea acestuia. |
| s-218
| Va face aici liceul, la „Notre-Dame ”, luându-și bacalaureatul în 1935. |
| s-219
| Se înscrie la Facultatea de Filosofie, absolvită în 1940, după care încep pentru ea greutățile. |
| s-220
| Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. |
| s-221
| Se apucă acum și să traducă texte dramatice, în vederea punerii lor în scenă. |
| s-222
| Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. |
| s-223
| Mama, Haiganuș (n. Benlian), venise în Dobrogea din Kayseri, localitate din Turcia. |
| s-224
| Dându-și bacalaureatul în 1929, se înscrie la Facultatea de Drept. |
| s-225
| Între 1946 și 1949, lucrează la un anticariat deschis împreună cu C. A. Donescu. |
| s-226
| Tot în 1992 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. |
| s-227
| Tot ce obține el este un „sens împăienjenit ”. |
| s-228
| Un relief de o cuceritoare expresivitate capătă textul în secvențele de portretistică. |
| s-229
| Când nu pricepe ceva, nu se sfiește s-o spună neted. |
| s-230
| Îl atrăgea actoria, dar și mai mult direcția de scenă. |
| s-231
| consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. |
| s-232
| În 1929 pleacă la studii, la Viena și Berlin. |
| s-233
| La începutul anului 1941 este arestat, judecat și condamnat de Tribunalul Militar la 12 ani închisoare corecțională. |
| s-234
| În pușcăria din Lugoj rămâne doi ani, timp în care redactează o monografie despre Molière. |
| s-235
| Trimis pe front, își pierde viața în timpul unui bombardament. |
| s-236
| ACȚIUNEA, cotidian apărut la București între 5 septembrie 1940 și septembrie 1944, ca publicație care exprimă politica guvernamentală. |
| s-237
| Publicația urmărește „dezvoltarea higienică și estetică a orașului, progresul cultural al întregului județ ”. |
| s-238
| românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină. |
| s-239
| Se reproduce din „Revista ilustrată ” un articol aparținând lui Valer Moldovan, Ciripituri. |
| s-240
| Începând cu 1 septembrie 1899, A. și-a modificat titlul în „Revista Actualitatea ”. |
| s-241
| Revista își propune să cultive sentimentul patriotic, în respectul monarhiei. |
| s-242
| Fiu de preot, A. studiază la Roma filosofia și teologia. |
| s-243
| Sub Căimăcămie, în 1858, e secretar de stat provizoriu la Postelnicie, în care calitate contribuie la adoptarea unor măsuri pentru asigurarea libertății presei. |
| s-244
| Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. |
| s-245
| Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. |
| s-246
| Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. |
| s-247
| A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. |
| s-248
| A transpus mai întâi în limba maghiară trei volume din nuvelele lui Liviu Rebreanu (1956, 1958, 1985). |
| s-249
| Împreună cu Jékely Zoltán, traducătorul a îngrijit tipărirea unei ediții selective din opera lui G. Coșbuc (1958). |
| s-250
| În iunie 2001, a fost ales printre membrii de onoare din străinătate Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. |
| s-251
| Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. |
| s-252
| Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni ” de dinaintea începerii războiului. |
| s-253
| După 1990, întreprinde, ca bursier, două lungi călătorii de studii în India (1992, 1996). |
| s-254
| În 1878, juriul felibrilor, de la Montpellier, îi decernează, la propunerea poetului Frédéric Mistral, un premiu pentru Cântecul gintei latine. |
| s-255
| Fără a se rupe de matca spirituală românească, în 1999 se stabilește la Wellington și primește rezidență permanentă în Noua Zeelandă. |
| s-256
| A. este un autor inclasabil, rezistând tipologizării sau operațiilor de afiliere comparativă la formule, generații sau coterii literare. |
| s-257
| Absolvind liceul în 1896, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care nu o termină. |
| s-258
| Mai toate cronicile rimate din „Țara ” și din „Patriotul ” sunt facile, însă A. dispunea de unele resurse poetice. |
| s-259
| Autorul se oprește frecvent asupra dramelor trăite de cei umili, dar, treptat, alunecă spre literatura de magazin, accentuând melodramaticul și senzaționalul. |
| s-260
| „O asemenea revistă, distinctă de « Analele Academiei Române », va reflecta într-un mod mult mai operativ viața academică românească. |
| s-261
| O oarecare originalitate este atinsă atunci când recurge la propria experiență de viață, precum în nuveletele Fericirea, Prietenul meu, Succesul meu, Revederea. |
| s-262
| Disociind între cronica dramatică și critica teatrală, A. optează pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-și informeze cititorul. |
| s-263
| În volumul Portretul literar (1985), care pornește de la teza de doctorat și a fost distins cu Premiul „G. |
| s-264
| Care ideologie s-a întâmplat să coincidă cu cea oficială, și se poate spune chiar că a alimentat-o. |
| s-265
| Acasă, în schimb, evenimentul declanșează un mare entuziasm, A. fiind copleșit de onoruri, ceea ce provoacă, firesc, invidii și cârteli. |
| s-266
| Citatele din cronici, numeroase, fac corp comun cu expunerea, fără mare diferență de ton, B. adaptându-se cu suplețe stilului cronicăresc. |
| s-267
| Ca și în articolele scrise în zilele revoluției, B. posedă arta de a transmite cu forța elocinței convingerile sale. |
| s-268
| Rolul istoriei este de a dezvălui și a demonstra această mișcare, a cărei țintă finală ar fi contopirea esenței umane cu esența divină. |
| s-269
| Cu numărul 2, în casetă apare ca fondator Țețe D. Remus și e menționat comitetul de redacție, format din Dan Dem. Lungescu, Mihnea D. Marmeliuc, Alex. |
| s-270
| ALERGĂTORUL DE LA MARATHON, revistă care a apărut din 1985 până în 1989, la Aarhus, în Danemarca, având format de carte, ca publicație a Editurii Nord. |
| s-271
| Ecouri adunate din haosul astral Mai gem și-acum în asprul meu suflet mineral. |
| s-272
| Cel dintâi este urmarea cugetărilor sale asupra limbii tipărite în România literară și întrerupte la suspendarea acestei nenorocite publicări. |
| s-273
| Cel de al doilea este un tablou foarte interesant al Iașilor și al societății sale la anul 1840. |
| s-274
| Cinci sate ard în flăcări pe câmp, și fumul lor Se-ntinde ca o apă, plutește ca un nor. |
| s-275
| Să fiu oare-nșelată? |
| s-276
| Acest străin să fie oare fecior, sau fată? |
| s-277
| El are glasul dulce, prea dulce, prea duios De când au dat cu ochii de fiul meu frumos. |
| s-278
| Știm puțin despre anii copilăriei. |
| s-279
| Al toamnei dulce soare se pleacă la apus. |
| s-280
| Galbenele frunze, pe dealuri semănate Simțiri deosebite în suflet mi-au adus. |
| s-281
| Cât sânge aste locuri setoase înghițiră! |
| s-282
| Câte oase războiul aici a semănat! |
| s-283
| Ianoș rău să mânia. |
| s-284
| Și pă Mihu mi-l lua. |
| s-285
| Până-n brâu în pământ mi-l băga. |
| s-286
| Elementele sau obiectele din care se pot face grupele se pot nota cu termenii șirului natural al numerelor. |
| s-287
| Analiza combinatorie este un capitol din algebra superioară. |
| s-288
| Relația aceasta poate constitui o formulă pentru înmulțirea a două binoame. |
| s-289
| Teodosiu era de față. |
| s-290
| Am asistat atunci, timp de trei ore, la cel mai fierbinte dialog pe care mi-l pot imagina între un medic și un pacient. |
| s-291
| Conversația s-a răsucit prin toate ariile culturii, de la teatru la astronomie, de la muzică la reflexul condiționat. |
| s-292
| Aș vrea să transcriu o pagină de jurnal. |
| s-293
| Tot cerul era plin de stele. |
| s-294
| Pământul trona limpede și verde spre apus, lucirea lui contrastând mult cu ebenul cerului venusian. |
| s-295
| Procese drepte poate să câștige orice dobitoc. |
| s-296
| Departe deci de a fi un simplu corpus juridic, Îndreptarea legii era menită să aducă ordine în toate domeniile, începând cu cel spiritual și etic. |
| s-297
| Ea era o carte de învățătură al cărei scop este bine formulat de Ștefan. |
| s-298
| Cu sânge de iepure, amestecat cu rachiu de drojdii, se unge pe locul bolnav cel ce pătimește de brâncă. |
| s-299
| Tot sângele de iepure se întrebuințează pentru vindecarea brâncii în diferite regiuni ale Germaniei. |
| s-300
| Pentru înnădușeală (emfizem pulmonar) se recomandă la noi să se bea sângele cald din inima unui iepure împușcat. |
| s-301
| Eu nu sunt înșălătoare, precum tu mă ocărăști, ce sunt dreaptă și toate pe dreptate fac. |