| s-101
| Dară El zise lui: Ce Mă grăești bun? |
| s-102
| Nime nu-i bun, fără numai unul Dumnedzău. |
| s-103
| Dară de vei să întri în viață, ține poruncile. |
| s-104
| Zise lui: carele? |
| s-105
| Dară Iisus zise: Nu omorî, nu curvi, nu fura, nu mărturisi strîmbu. |
| s-106
| Cinsteaște pre tatăl tău și pre muma și iubeaște pre priiainul tău, ca însuți pre tine. |
| s-107
| Zise lui tînărul: Toate aceastia le-am păzit din tinereațele meale. |
| s-108
| Dară încă ce n-am isprăvit? |
| s-109
| Zise Iisus lui: De vei să le împli toate, pasă, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceriu; și vino de îmblă după Mine. |
| s-110
| Dară auzind tinerul acel cuvînt, să duse întristat, că avea bunătate multă. |
| s-111
| Iară Iisus zise ucenicilor Săi: Adevăr zic voao, că anevoe va întra bogatul întru Împărățiia ceriurelor. |
| s-112
| Dară iară vă zic voao: mai lesni iaste cămilei pren uriachea acului a treace, decît bogatul întru Împărățiia lui Dumnedzău a întra. |
| s-113
| (Cămila să zice că-i funea corabii, iar în cest loc, să înțăleage cămila). |
| s-114
| Auzind aceasta, ucenicii lui să mirară, zicînd: Dară cine să va putea spăsi? |
| s-115
| Căutînd Iisus, zise lor: de la oameni aceasta nu poate fi, iară de la Dumnezău, toate să pot. |
| s-116
| Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Iaca noi am lăsat toate și am venit după Tine; dară ce ne va fi noao? |
| s-117
| Dară Iisus zise lor: Adevăr zic voao, că voi carii ați venit după Mine, în nașterea de nou, cînd va șădea Fiiul omenesc spre scaunul slavei Sale, șădea-veți și voi pre doaosprădzeace scaune, giudecînd ceale doaosprădzeace rude ale lui Izrail. |
| s-118
| Și fiecine carele va lăsa casa, au frații, au surorile, au pre tată-său, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au uricul lui, pentru numele Mieu, de o sută de ori atîta va lua, și viața veacilor va moșteni. |
| s-119
| Că mulți vor fi cei dintîi, apoi, și cei din apoi, întîi. |
| s-120
| Lucrătorii să duc în vie. |
| s-121
| Ochiul rău. |
| s-122
| Hristos proroceaște de chinul său. |
| s-123
| Feciorii lui Zevedei. |
| s-124
| De păharul. |
| s-125
| Hristos, sluga noastră. |
| s-126
| Doi orbi. |
| s-127
| Că aseamenea iaste Împărățiia ceriurelor omului căsătoriu, carele eși dinsdemineață, să tocmească lucrători în viia sa. |
| s-128
| Deci tocmindu-să cu lucrătorii, cîte un denar (denariul face zeace bani) pre zi, trimise pre ei în viia sa. |
| s-129
| Și eșind la al treilea ceas, văzu pre alții stînd în tîrg, fără lucru. |
| s-130
| Și acelora zise: Meargeți și voi în vie, și ce ară fi derept voiu da voao. |
| s-131
| Dară ei mearsără. |
| s-132
| Iară eși în al șasele și al noaole ceas, feace așijderea. |
| s-133
| Deci eșind în al unsprăzeacele ceas, află pre alții, stînd fără lucru, și zise lor: Ce stați acicea toată zuoa fără lucru? |
| s-134
| Zisără lui: că nime pre noi n-au tocmit. |
| s-135
| Zise lor: Meargeți și voi în vie și ce va fi derept, veți lua. |
| s-136
| Iară fiind sara, zise domnul viei viiașului său: Chiamă pre lucrători și le plăteaște lor plata, începînd dela cei de apoi, apoi pînă la cei dintîi. |
| s-137
| Și deaca veniră carii în al unsprăzeacele ceas și luară unu cîte un denariu. |
| s-138
| Iară viind și cei dentîi, le părea că vor lua mai mult; și luară și aceia cîte un denariu. |
| s-139
| Iară deaca-i luară, răpștiră spre domnul casei. |
| s-140
| Zicînd: Aceștea de apoi un ceas lucrară și i-ai făcut aseamenea cu noi, carii am purtat greutatea zilei și zăduhul. |
| s-141
| Iară el, răspunzînd, zise unuia de ei: Soațe, nu fac ție nedireptate. |
| s-142
| Au nu te-ai tocmit într-un dinar cu mine? |
| s-143
| Ia-ți al tău și pasă, că voiu să dau cestui de apoi ca și ție. |
| s-144
| Au nu să cade mie să fac ce voi vrea den al mieu? |
| s-145
| Au pentr-aceaia iaste ochiul tău rău, că eu bun sînt? |
| s-146
| Așia vor fi cei de apoi, întîi, și cei dintîi, mai apoi, că mulți sînt chemați, ce puțini aleși. |
| s-147
| Și suind Iisus în Erosalim luo pre cei doisprăzeace ucenici înșiși pre cale și zise lor: |
| s-148
| Iată că suim în Erosalim, și Fiiul omenesc îl vor da popilor celor mari și cărtularilor și-l vor giudeca spre moarte. |
| s-149
| Şi-l vor da pre El păgînilor să-l batgiocurească și să-l bată și să-l răstignească și a treia zi va înviia. |
| s-150
| Atunci să apropie de El muma feciorilor lui Zevedeiu cu feciorii săi, închinîndu-să și ceind oarece dela El. |
| s-151
| Dară El zise ei: Ce vrei? |
| s-152
| Zise lui: Zi să șază acești doi feciori ai miei, unul de-a direapta Ta și altul de-a stânga, întru Împărăția Ta. |
| s-153
| Iară răspunzînd, Iisus zise: Nu știți ce ceareți; putea-veți bea păharul carele Eu am a-l bea? |
| s-154
| Și cu botezul carele Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veți? |
| s-155
| Zisără lui: Putea-vom. |
| s-156
| Atunci zise lor: Iată păharul Mieu veți bea și cu botezul cu carele Eu Mă voiu boteza, vă veți boteza. |
| s-157
| Dară a șădea de-a dereapta Mea și de-a stînga Mea nu iaste Mie să dau, ce să va da cărora li-e gătită dela Tatăl Mieu. |
| s-158
| Și auzind aceastea, cei zeace să mîniară pre cei doi frați. |
| s-159
| Iară Iisus, chemînd pre ei, zise: Ştiți că domnii păgînilor domnesc spre ei și putearnicii au puteare spre ei. |
| s-160
| Iară între voi nu va fi așia, ce carele are vrea întru voi să fie mai mare să fie voao slugă. |
| s-161
| Și cine are vrea întru voi a fi cel dentîi să fie voao slugă. |
| s-162
| Cum și Fiiul omenesc n-au venit să-i slujască lui, ce să slujască El și să dea viiața lui, izbăvire pentru mulți. |
| s-163
| Și eșind ei den Erihon, mearse după El mulțime multă. |
| s-164
| Și iaca doi orbi șezînd lîngă cale, auziră Iisus treace și strigară zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ți milă de noi! |
| s-165
| Iară mulțimea certa ei să tacă, iară ei mai vrătos striga, zicînd: Doamne, fiiul lui David, fie-Ți milă de noi. |
| s-166
| Și stătu Iisus, chemă pre ei și zise: ce vreți să fac voao? |
| s-167
| Zisără Lui: Doamne, ca să deșchizi ochii noștri. |
| s-168
| Deci făcîndu-i-să milă lui Iisus, atinse ochii lor și numaidecît văzură și mearsără după El. |
| s-169
| Şăzînd pre asin, în Erosalim întră și tărgoveții îi scoate afară. |
| s-170
| Casa rugăciunii. |
| s-171
| Secă smochinul. |
| s-172
| Botegiunea lui Ioan. |
| s-173
| Carii fac voia lui Dumnedzău. |
| s-174
| Publicanii și curvarii. |
| s-175
| Viia lui Dumnedzeu jidovii. |
| s-176
| Omorîră fiiul stăpînului de lucrători. |
| s-177
| Piatra unghiului. |
| s-178
| Și cînd să apropiiară cătră Erosalim și veniră în Betfaghiia (Ce se zice Casa Izvorului), cătră muntele maslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici, zicînd lor: |
| s-179
| Duceți-vă în cel sătcel carele iaste înaintea voastră și numai cît veți afla o asină legată și mînzul cu ia. |
| s-180
| Dezlegați-o și o aduceți. |
| s-181
| Și să are zice voao cineva, ziceți că aceaste Domnului trebuescu și numaidecît le va iară tremite iale. |
| s-182
| Aceasta pentr-aceaia fu cum să să împle ce iaste zis pre proroc zicînd: |
| s-183
| Ziceți featei Sionului, iaca împăratul tău vine ție blînd și șăzînd spre asin și desupra mînzului a asiniei învățată supt tărhat. |
| s-184
| Și mearseră ucenicii și făcură cum le porunci lor Iisus. și adusără asina. |
| s-185
| Tîlc: Hristos n-au șezut pre amîndoao, numai pre mînzu, cum arată ceialalți Evangheliști. |
| s-186
| Că face pomeană Sfînta Evanghelie de amîndoao, iară într-un loc au fost și mînzul și pusără deasupra lor veșmintele sale, și-L pusără spre iale. |
| s-187
| Iară mulțimea de oameni așternea veșmintele lor pre cale, iară alții frîngea stîlpări de leamne și așternea pre cale. |
| s-188
| Iară mulțimea carea mergea înainte-i și carii mergea dinapoi striga zicînd: Osanna, fiiul lui David, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului, Osanna, întru înălție. |
| s-189
| Și întrînd El în Erosalim să încîștigă tot orașul, zicînd: Cine iaste Acesta? |
| s-190
| Iară mulțimea zise: Acesta iaste Iisus prorocul, cel den Nazaretul Galileii. |
| s-191
| Și întră Iisus în beseareca lui Dumnezău și scoase pre toți carii vindea și cumpăra în besearecă și measele a tîrgarilor și scaunele a vînzătorilor de porumbi le răsturnă. |
| s-192
| Și zise lor: Scris iaste casa mea casa rugăciunii să va chiema, iară voi o ați făcut peștere tîlharilor. |
| s-193
| Atunci veniră la El orbi și șchiopi în besearecă și-i vindeca pre ei. |
| s-194
| Iară văzînd popii cei mai mari și cărtularii ciudele carele făcea și porobocii strigînd în besearecă și zicînd: Osanna, fiiul lui David, mîniiară-să. |
| s-195
| Și zisără Lui: Oare auzi ce zic aceștea? |
| s-196
| Dară Iisus zise lor: Auz. |
| s-197
| Au nu ați cetit necidinioară că din gura porobocilor și sugătorilor săvîrșit-ai lauda? |
| s-198
| Și lăsa pre ei, mearse afară den oraș în Vitaniia și Să sălășlui acolo. |
| s-199
| Iară demineață turnînd în oraș, flămînzi. |
| s-200
| Și văzînd un smochin lîngă cale, mearse la el, și nemică nu află întru el, fără numai frunzele, și zise lui: De acum să nu mai fie întru tine rod în veaci, și secă smochinul numaidecît. |