Barbu Mititelu, Verginica; Irimia, Elena; Perez, Cenel-Augusto; Ion, Radu; Simionescu, Radu; Popel, Martin CC BY-SA 4.0 RRT Romanian Cu toată osteneala noastră, nu puturăm dormi de multele zgomote ale oamenilor. Pe cât poci să mă întinz cu mintea, socotesc că ar fi oarecare mijloc de ușurare. Deasupra tuturora se ridică cine poate. Așa bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Străinul parcă se gătea să plece, și-ar fi vrut să fugă dac-ar fi putut. Nu se putea hotărî să-i cumpere nimic. Se înfurie mai rău că nu-și putea aduce aminte. Nu-și puteau înăbuși pornirea care le punea pe buze cuvinte grele și fără sens. Clujenii aveau, despre artă, opinii prea rigide ca să poată privi cu îngăduință încercările tinerești. Nimeni nu putu să lămurească taina țipătului. Poți tu să-mi spui, Atâta frumusețe unde este? Contribuie cât poți la măreția omului. Acum nu mai putea gândi nimic. Să mi-l crești voinic, să se poată lua la trântă și cu un urs.