| s-201
| E-așa de îndemânatic, Tom ăsta ... |
| s-202
| Parsons era colegul lui Winston, funcționar și el la Ministerul Adevărului. |
| s-203
| Era un grăsan activ, de o prostie paralizantă, o masă de entuziasm imbecil, unul dintre acei sclavi devotați care nu puneau absolut nici o întrebare și de care depindea stabilitatea Partidului mai mult decât de Poliția Gândirii însăși. |
| s-204
| Aerul înmiresmat și frunzele verzi îl descurajau. |
| s-205
| La treizeci și cinci de ani fusese scos, împotriva voinței lui, din Liga Tineretului, iar înainte de a promova în Liga Tineretului, reușise să stea la Spioni un an peste vârsta maximă prevăzută de statut. |
| s-206
| La Minister avea o slujbă oarecare de rutină, pentru care nu-i trebuia inteligență, dar, pe de altă parte, era o persoană de bază în Comisia Sportivă și în toate celelalte comisii care se ocupau cu organizarea excursiilor în grup, a demonstrațiilor spontane, a campaniilor de economisire și a celorlalte activități voluntare în general. |
| s-207
| Îți aducea la cunoștință cu o mândrie liniștită, pufăind din pipă, că în ultimii patru ani fusese pontat prezent la Centrul Comunitar în fiecare seară. |
| s-208
| Oriunde mergea, lăsa în urmă un miros covârșitor de transpirație, care persista și după ce el plecase, ca un fel de mărturie inconștientă a greutăților pe care viața i le făcea lui Tom Parsons. |
| s-209
| Aveți o cheie? |
| s-210
| zise Winston care se moșmondea cu piulița de la sifon. |
| s-211
| O cheie? |
| s-212
| repetă doamna Parsons, devenind brusc nevertebrată. |
| s-213
| Nu știu, zău că nu știu. |
| s-214
| Poate copiii ... |
| s-215
| Încă de pe drumul de la gară încoace soarele de mai îl făcuse să se simtă murdar și ofilit, o ființă care stătea numai înăuntru și care avea praful și funinginea Londrei până și în porii pielii. |
| s-216
| Se auzi o tropăială de cizme și din nou suflatul în pieptene și în clipa următoare copiii dădură buzna în salon. |
| s-217
| Doamna Parsons veni cu cheia. |
| s-218
| Winston dădu drumul la apă și scoase de acolo cu scârbă un smoc de păr care înfundase țeava de scurgere. |
| s-219
| Își curăță degetele cât putu mai bine cu apa rece de la robinet și veni înapoi în cameră. |
| s-220
| Sus mâinile! răcni o voce sălbatică. |
| s-221
| Un băiat frumușel și bine făcut, de vreo nouă ani, răsărise din spatele mesei și-l amenința cu un pistol automat de jucărie, în timp ce sora lui, cu vreo doi ani mai mică, făcea același gest cu o bucățică de lemn. |
| s-222
| Amândoi erau îmbrăcați în uniforma Spionilor, cu pantaloni scurți, albaștri, cămăși gri și eșarfe roșii la gât. |
| s-223
| Winston își ridică mâinile deasupra capului, dar cu un vag sentiment, la cât de brutal se comportau, că nu era numai joacă. |
| s-224
| Ești un trădător! urlă băiatul. |
| s-225
| Un criminal în gândire! |
| s-226
| își dădu seama că, până astăzi, ea nu-l văzuse, probabil, niciodată în aer liber, la lumina zilei. |
| s-227
| Ești un spion eurasian! |
| s-228
| Te-mpușc, te vaporizez, te bag la ocnă! |
| s-229
| Deodată, începură amândoi să țopăie în jurul lui, strigând Tră-dă-tor! și Cri-mi-nal!, fetița imitându-și fratele în fiecare amănunt. |
| s-230
| Jocul era oarecum înfricoșător - nu-și dădea nici el seama de ce - așa cum sunt giumbușlucurile tigrișorilor care, într-o bună zi, ajung mâncători de oameni. |
| s-231
| În ochii băiatului se citea o anume sălbăticie calculată, dorința vizibilă de a da în Winston sau de a-l lovi cu piciorul și conștiința că era aproape destul de mare pentru treaba asta. |
| s-232
| Bine că pistolul ăla pe care-l are în mână nu-i adevărat, se gândi Winston. |
| s-233
| Ochii doamnei Parsons trecură nervos de la Winston la copii și înapoi. |
| s-234
| La lumina mai tare din salon, Winston observă că într-adevăr avea praf în ridurile obrajilor. |
| s-235
| Nu știu, zău, se fac atât de zgomotoși, zise ea. |
| s-236
| Sunt supărați că nu pot merge să vadă cum îi spânzură pe prizonierii aceia, de-asta. |
| s-237
| Ajunseră la capătul potecii, la copacul doborât de care fusese vorba. |
| s-238
| Eu am prea multă treabă să-i duc, iar Tom, când vine de la slujbă, e prea târziu. |
| s-239
| De ce să nu mergem să vedem cum îi spânzură? |
| s-240
| tună băiatul cu vocea lui sonoră. |
| s-241
| Vrem să vedem cum îi spânzură! |
| s-242
| Vrem să vedem cum îi spânzură! repetă și sora lui cea mică tot țopăind de jur-împrejur. |
| s-243
| Niște prizonieri eurasieni vinovați de crime de război urmau să fie spânzurați în seara respectivă în Parc, își aminti Winston. |
| s-244
| Treaba asta se întâmpla cam o dată pe lună și devenea un spectacol popular. |
| s-245
| Copiii întotdeauna făceau scandal să fie duși să vadă. |
| s-246
| Îi spuse bună ziua doamnei Parsons și se îndreptă spre ușă. |
| s-247
| Dar nu apucase să facă nici șase pași pe coridor și ceva îl izbi în ceafă cumplit de dureros. |