| s-101
| Ceea ce-l copleșea în clipa respectivă era admirația pentru gestul cu care fata își arunca hainele în lături. |
| s-102
| În grația și nevinovăția lui, acel gest părea să anihileze o întreagă civilizație, un întreg sistem de gândire, ca și cum Fratele cel Mare și Partidul și Poliția Gândirii ar fi putut fi proiectate în neființă printr-o singură și splendidă mișcare a brațului. |
| s-103
| Și acela era un gest care ținea de trecutul îndepărtat. |
| s-104
| Winston se trezi cu cuvântul Shakespeare pe buze. |
| s-105
| Tele-ecranul difuza un fluierat asurzitor care o ținu pe aceeași notă timp de treizeci de secunde. |
| s-106
| Era șapte și cinsprezece, ora de trezire pentru funcționari. |
| s-107
| își dădu seama, însă, că nici în starea de panică în care intrase nu voise să mânjească hârtia aceea minunată închizând cartea cât timp cerneala mai era încă udă. |
| s-108
| Winston se urni din pat gol, pentru că un membru al Partidului Exterior primea numai trei mii de bonuri pentru îmbrăcăminte pe an și o pijama costa șase sute, și puse mâna pe un maiou jerpelit și pe un șort care zăceau aruncate pe un scaun. |
| s-109
| În trei minute începeau Mișcările Fizice. |
| s-110
| În clipa următoare se îndoi din cauza unui acces violent de tuse care aproape întotdeauna îl apuca imediat după ce se scula din pat. |
| s-111
| Tusea îi goli plămânii atât de tare încât numai întins pe spate și trăgând o serie de respirații adânci izbuti să-și recapete suflul. |
| s-112
| I se umflaseră și venele de efortul tușitului, iar ulcerația varicoasă începuse din nou să-i dea mâncărimi. |
| s-113
| Treizeci la patruzeci, alinierea! lătră o voce ascuțită de femeie. |
| s-114
| Treizeci la patruzeci, alinierea! |
| s-115
| Luați poziția, vă rog, treizeci la patruzeci! |
| s-116
| Winston sări în poziție de drepți în fața tele-ecranului pe care apăruse deja imaginea unei femei destul de tinere, uscățivă dar musculoasă, îmbrăcată în tunică și în papuci de gimnastică. |
| s-117
| Îndoirea și-ntinderea brațelor! țipă femeia. |
| s-118
| Trase aer în piept și deschise ușa. |
| s-119
| Ritmul la mine! |
| s-120
| Unu, doi, trei, patru! |
| s-121
| Haideți, tovarăși, mai multă viață-n mișcare! |
| s-122
| Durerea provocată de accesul de tuse nu-i alungase cu totul din minte, lui Winston, impresia lăsată de vis, iar mișcările ritmice ale exercițiului nu făcură decât s-o aducă înapoi. |
| s-123
| Tot aruncându-și brațele mecanic înainte și înapoi, cu acea mină de neclintită satisfacție pe față care era considerată potrivită în timpul Mișcărilor Fizice, se strădui să parcurgă, în gând, drumul invers către perioada cea tulbure a primei lui copilării. |
| s-124
| Îi era extraordinar de greu. |
| s-125
| Dincolo de sfârșitul anilor cincizeci totul devenea confuz. |
| s-126
| În clipa următoare ușurarea îl năpădi ca un val cald. |
| s-127
| Neavând nimic palpabil de luat ca reper, până și propria ta viață își pierdea contururile clare. |
| s-128
| Îți aminteai detaliile unor întâmplări fără să le mai poți reconstitui atmosfera, și apoi mai erau și lungile perioade goale, albe, de care nu puteai lega nimic. |
| s-129
| Totul era altfel pe atunci. |
| s-130
| Până și numele țărilor, până și forma lor pe hartă erau altele. |
| s-131
| Aerobaza Unu, de exemplu, nu se numea așa în zilele acelea: se numea Anglia sau Marea Britanie, deși Londra, de asta era aproape sigur, s-a chemat dintotdeauna Londra. |
| s-132
| Nu-și amintea cu siguranță de nici o perioadă în care să nu fi fost război și, totuși, evident că în timpul copilăriei lui fusese o perioadă destul de lungă de pace, fiindcă una dintre primele lui amintiri era legată de un raid aerian care părea să fi luat pe toată lumea prin surprindere. |
| s-133
| Se întâmplase, poate, prin anii când pe Colchester căzuse bomba atomică. |
| s-134
| Raidul în sine nu și-l amintea, dar își amintea mâna tatălui său care o ținea strâns pe-a lui în timp ce coborau în jos, în jos, tot mai jos, către un loc oarecare aflat adânc în pământ; coborau pe o scară în spirală care zăngănea sub pașii lui și care până la urmă într-atât i-a obosit picioarele, încât el a început să bâzâie și au trebuit să se oprească și să-și tragă sufletul. |
| s-135
| Mama lui, în felul ei lent și visător, venea după ei, mult mai în spate. |
| s-136
| Ea o ducea pe sora lui mai mică - sau poate nu ducea decât o legătură de pături; nu știa sigur dacă sora lui se născuse deja pe-atunci. |
| s-137
| În pragul ușii stătea o femeie palidă care arăta epuizată, cu părul ca un snop de paie și cu o față fără contur. |
| s-138
| Până la urmă ajunseseră într-un loc zgomotos și aglomerat, iar el văzuse că era o stație de metrou. |
| s-139
| Erau acolo unii care stăteau pe dalele de piatră de pe jos; alții, strânși compact la un loc, stăteau pe paturi de fier așezate unul peste altul. |
| s-140
| Winston și mama lui și tatăl lui își găsiseră un loc pe jos, iar alături de ei, pe un pat de fier, stăteau doi bătrâni, un bărbat și o femeie, unul lângă altul. |
| s-141
| Bătrânul avea un costum închis la culoare, modest, și o șapcă de stofă neagră dată pe spate de părul foarte alb; avea fața roșie și ochii albaștri și plini de lacrimi. |
| s-142
| Duhnea a gin. |
| s-143
| Parcă i se evapora gin din piele în loc de transpirație și-ai fi putut crede că și lacrimile care i se revărsau din ochi erau gin curat. |
| s-144
| Dar, deși relativ beat, suferea și de o durere oarecare, autentică și insuportabilă. |
| s-145
| În felul lui copilăresc, Winston își dăduse seama că tocmai se întâmplase cine știe ce lucru cumplit, ceva ce nu se putea nici uita nici repara vreodată. |
| s-146
| Și chiar i se păruse că știa despre ce era vorba. |
| s-147
| Cineva fusese ucis, poate vreo nepoțică pe care bătrânul o iubea. |
| s-148
| Ăăăă, tovarășe, începu ea cu o voce deznădăjduită, ca un fel de scâncet. |
| s-149
| La fiecare câteva minute o dată spunea: |
| s-150
| Nu trebuia s-avem noi încredere-n ăștia. |
| s-151
| Am spus eu, mamă, sau n-am spus? |
| s-152
| Uite ce iese cân' te-ncrezi-n ăștia. |
| s-153
| Eu așa am spus to' timpu'. |
| s-154
| Nu trebuia s-avem noi încredere-n nenorociții ăștia. |
| s-155
| Dar cine erau nenorociții în care nu trebuia să fi avut încredere, asta Winston nu-și mai amintea. |
| s-156
| Cam din vremea respectivă, războiul fusese literalmente neîntrerupt deși, formal vorbind, nu fusese mereu același război. |
| s-157
| Timp de câteva luni, când era el copil, avuseseră loc lupte de stradă confuze chiar în Londra, dintre care pe unele și le amintea foarte limpede. |
| s-158
| Dar să contureze istoria întregii perioade, să spună cine se lupta cu cine în fiecare moment i-ar fi fost cu totul imposibil, fiindcă nici un document scris și nici un cuvânt spus nu vorbea de vreo grupare a forțelor alta decât cea existentă. |
| s-159
| Mi s-a părut mie că v-am auzit intrând. |
| s-160
| În momentul de față, de exemplu, în 1984 - dacă era, într-adevăr anul 1984 - Oceania se afla în război cu Eurasia și în alianță cu Estasia. |
| s-161
| În nici o situație publică sau particulară nu se recunoștea că ar fi existat vreun moment în care cele trei puteri să fi fost altfel grupate. |
| s-162
| În realitate, după cum Winston știa foarte bine, nu trecuseră decât patru ani de când Oceania fusese în război cu Estasia și în alianță cu Eurasia. |
| s-163
| Dar acesta nu era decât un amănunt pe care, din întâmplare, el îl știa pe ascuns, fiindcă memoria lui nu era suficient de bine sub control. |
| s-164
| Oficial, schimbarea alianțelor nu avusese loc niciodată. |
| s-165
| Oceania era în război cu Eurasia: de aceea, Oceania fusese întotdeauna în război cu Eurasia. |
| s-166
| Dușmanul din fiecare moment reprezenta răul absolut și, în consecință, orice înțelegere cu el, trecută sau viitoare, era imposibilă. |
| s-167
| Chestia cea mai îngrozitoare, se gândi el pentru a zece-mia oară în timp ce-și trăgea umerii înapoi atât de tare încât îl dureau (cu mâinile pe șolduri, își roteau corpul din mijloc, exercițiu, cică, bun pentru mușchii spatelui), chestia cea mai îngrozitoare era că s-ar fi putut să fie adevărat. |
| s-168
| Dacă Partidul putea să-și bage mâinile în trecut și să afirme despre cutare sau cutare eveniment: nu a avut loc niciodată - nu era chestia asta mai înfiorătoare și decât tortura și chiar decât moartea? |
| s-169
| Partidul afirma că Oceania nu fusese niciodată în alianță cu Eurasia. |
| s-170
| Winston o urmă, ținând însă strâns în mână buchetul de flori. |
| s-171
| Credeți c-ați putea veni până la noi să vă uitați puțin la chiuveta din bucătărie? |
| s-172
| El, Winston Smith, știa că Oceania fusese în alianță cu Eurasia nu mai departe decât cu patru ani în urmă. |
| s-173
| S-a-nfundat și ... |
| s-174
| Era doamna Parsons, soția unui vecin de palier. |
| s-175
| (Doamnă era un termen destul de prost văzut de Partid - trebuia să spui la toată lumea tovarășe - dar cu unele femei îl foloseai instinctiv). |
| s-176
| Era o femeie de vreo treizeci de ani care, însă, arăta mult mai în vârstă. |
| s-177
| Îți dădea impresia că avea praf în ridurile de pe obraz. |
| s-178
| Winston o urmă pe coridor. |
| s-179
| Asemenea reparații de amator erau pentru el un motiv de enervare aproape zilnică. |
| s-180
| Blocul Victoria era vechi, construit prin 1930 sau așa ceva, și se dărăpăna din ce în ce mai mult. |
| s-181
| Tencuiala plesnea tot timpul pe pereți și pe tavan, țevăria crăpa la fiecare ger mai tăios, acoperișul lăsa apă să se scurgă ori de câte ori ploua sau ningea, instalația de încălzire funcționa, de obicei, la jumătate din capacitate, când nu era închisă de tot din motive de economie. |
| s-182
| Acum se liniștise, dar, uitându-se la trupul puternic și zvelt care sălta în fața lui, cu eșarfa stacojie destul de strânsă ca să-i scoată în evidență curbura șoldurilor, îl duru sentimentul propriei lui inferiorități. |
| s-183
| Reparațiile, afară de cele pe care le puteai face singur, trebuiau aprobate de niște comisii unde ajungeai cu greu și care puteau amâna cu un an sau doi chiar și înlocuirea unui geam spart. |
| s-184
| Știți, asta fiindcă nu-i Tom acasă, zise doamna Parsons. |
| s-185
| Apartamentul Parsons-ilor era mai mare decât al lui Winston și tot dezordonat, dar din alte motive. |
| s-186
| Totul părea dărâmat și călcat în picioare, ca și cum tocmai ar fi trecut pe-acolo vreun animal mare și violent. |
| s-187
| Pe jos, peste tot, zăceau accesorii de sport - crose de hochei, mănuși de box, o minge de fotbal spartă, o pereche de pantaloni scurți, transpirați și întorși pe dos, iar pe masă tronau un teanc de farfurii murdare și niște caiete soioase. |
| s-188
| Pe pereți atârnau steaguri roșii, al Ligii Tineretului și al Spionilor, și un portret al Fratelui cel Mare, în mărime naturală. |
| s-189
| Mirosea a varză călită, așa cum mirosea în tot blocul de obicei, dar duhnea și mai acru a transpirație, un miros care - fără să știi cum, îți dădeai seama de asta de la primul iz - venea de la transpirația cuiva absent în clipa respectivă. |
| s-190
| În camera de alături, cineva se străduia, cu un pieptene și o bucată de hârtie igienică, să țină isonul muzicii militărești care încă se mai difuza la tele-ecran. |
| s-191
| Știți, copiii, zise doamna Parsons, aruncând o privire oarecum temătoare spre ușă. |
| s-192
| N-au fost afară azi, așa că sigur că ... |
| s-193
| Chiar și acum se putea foarte bine ca, atunci când avea să se întoarcă la el cu fața să-i piară cheful de el. |
| s-194
| Avea obiceiul să se oprească brusc în mijlocul propoziției. |
| s-195
| Chiuveta din bucătărie era plină aproape până sus cu o apă împuțită verzuie care mirosea a varză mai tare ca orice. |
| s-196
| Winston se lăsă în genunchi și se uită la sifon. |
| s-197
| Îi era silă să pună mâna pe așa ceva, și avea groază de aplecat, fiindcă oricând putea începe să tușească. |
| s-198
| Doamna Parsons se uita la el neajutorată. |
| s-199
| Sigur că, dacă era Tom acasă, o repara el cât ai bate din palme, zise ea. |
| s-200
| Lui îi plac treburile-astea. |