| s-201
| Rămâi în picioare unde te afli, zise vocea. |
| s-202
| Fața la ușă! |
| s-203
| Nici o mișcare! |
| s-204
| Omul fără bărbie se conformă. |
| s-205
| Fălcile enorme și fleșcăite îi tremurau necontrolat. |
| s-206
| Ușa se deschise făcând clang. |
| s-207
| Ofițerul cel tânăr intră și făcu un pas într-o parte, lăsând să intre, din spatele lui, un gardian scund și butucănos, cu brațele și umerii enorme. |
| s-208
| Se opri în fața omului fără bărbie și, la un semn al ofițerului, îi slobozi un pumn înspăimântător, ajutat de toată greutatea corpului, exact în gură, atât de violent încât parcă îl săltă de la pământ. |
| s-209
| Omul fu proiectat de-a curmezișul celulei și se propti la baza latrinei. |
| s-210
| Asemenea incidente nu aveau niciodată nici cea mai mică urmare. |
| s-211
| În prima clipă, rămase acolo, buimăcit, iar din gură și din nas îi țâșni un sânge negru. |
| s-212
| Se auzi și ceva ca un geamăt foarte slab, sau un scheunat, în tot cazul era involuntar. |
| s-213
| Pe urmă, se întoarse și se ridică nesigur în patru labe. |
| s-214
| O dată cu șuvoiul de sânge și salivă, din gură îi căzură cele două jumătăți ale unei proteze dentare. |
| s-215
| Prizonierii rămăseseră nemișcați, cu mâinile încrucișate pe genunchi. |
| s-216
| Omul fără bărbie se târî la locul lui pe bancă. |
| s-217
| Pe o parte a feței, carnea i se înnegrea. |
| s-218
| Gura i se umflase și se transformase într-o masă informă de culoarea cireșei, cu o gaură neagră în mijloc. |
| s-219
| Din când în când, i se scurgeau câteva picături de sânge pe pieptul salopetei. |
| s-220
| Ochii cenușii tot îi mai navigau de la unul la altul, mai vinovați ca niciodată, ca și cum ar fi vrut să afle cât de mult îl disprețuiau ceilalți pentru umilința îndurată. |
| s-221
| Tot ce făceau era să mențină vie în el credința - sau speranța, mai degrabă - că și alții, afară de el, erau dușmanii Partidului. |
| s-222
| Ușa se deschise din nou. |
| s-223
| Ofițerul făcu un gest scurt spre omul cu fața de schelet și zise: |
| s-224
| Camera o sută unu! |
| s-225
| Winston simți lângă el un icnet și agitație. |
| s-226
| Omul, care se aruncase de-a dreptul în genunchi, pe jos, cu mâinile încleștate, strigă: |
| s-227
| Tovarășe! |
| s-228
| Locotenente! |
| s-229
| N-aveți nevoie să mă duceți acolo! |
| s-230
| Nu v-am spus deja totu'? |
| s-231
| Ce mai vreți să știți? |
| s-232
| Poate că totuși zvonurile despre marile comploturi ilegale erau adevărate - poate că Frăția chiar exista! |
| s-233
| Mărturisesc orice, indiferent ce. |
| s-234
| Spuneți-mi numai ce anume și mărturisesc pe loc, aici. |
| s-235
| Puneți pe hârtie și semnez - absolut orice. |
| s-236
| Da' nu Camera o sută unu! |
| s-237
| Fața omului, care și așa era foarte palidă, căpătă o culoare pe care Winston nu ar fi crezut-o posibilă: în mod cert și inconfundabil, era o nuanță de verde. |
| s-238
| Făceți-mi orice! răcni el. |
| s-239
| De săptămâni întregi nu mi-ați dat nimic de mâncare. |
| s-240
| Mergeți până la capăt și lăsați-mă să mor. |
| s-241
| Împușcați-mă, spânzurați-mă, dați-mi douăș'cinci de ani. |
| s-242
| Era imposibil, în ciuda nenumăratelor arestări, mărturisiri și execuții, să fii sigur că Frăția nu era numai un mit. |
| s-243
| Vreți să mai înfund pe cineva? |
| s-244
| Arătați-mi numai pe cine și vă spun orice vreți despre el. |
| s-245
| Nu-mi pasă nici cine e și nici ce-i faceți. |
| s-246
| Am o nevastă și trei copii. |
| s-247
| Cel mai mare nici nu are șase ani. |
| s-248
| Luați-i pe toți și spintecați-i în fața mea și promit că stau și mă uit. |
| s-249
| Omul își roti privirile, turbat, către ceilalți prizonieri, probabil cu ideea că ar fi putut pune o altă victimă în locul lui. |
| s-250
| Ochii i se opriră pe fața zdrobită a omului fără bărbie; întinse un braț slăbănog, arătând spre el, urlă: |