| s-105
| De asemenea, în 2007, orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii împreună cu Luxemburg. |
| s-106
| Pe timp de război, Președintele României este comandantul suprem al Forțelor Armatei. |
| s-107
| Ministerul Apărării Naționale are prevăzute, potrivit proiectului pe 2009, cheltuieli în valoare de 7,65 miliarde de lei, respectiv 1,3 % din PIB, Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007. |
| s-108
| Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de oameni. |
| s-109
| În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. |
| s-110
| Primul stagiu va fi completat în 2007. |
| s-111
| Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. |
| s-112
| Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. |
| s-113
| Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO. |
| s-114
| La 12 / 24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General. |
| s-115
| Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910. |
| s-116
| După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. |
| s-117
| Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. |
| s-118
| Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. |
| s-119
| În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale. |
| s-120
| Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. |
| s-121
| Una din primele s-a numit „Societatea de dare la semn ” (înființată în timpul domniei lui Al.I.Cuza. |
| s-122
| Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu, Institutul Național de Educație Fizică, și-a deschis porțile în 1923. |
| s-123
| Oina, sau hoina cum i se mai spunea, este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. |
| s-124
| În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. |
| s-125
| A „oina ” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. |
| s-126
| Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad, contra Iugoslaviei, scorul fiindu-ne favorabil cu 2 - 1. |
| s-127
| La 20 mai 1923 Comisia de Fotbal a FSSR (Federația Societăților Sportive din România) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. |
| s-128
| În această calitate de membră a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris. |
| s-129
| Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954. |
| s-130
| Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea Sandu. |
| s-131
| La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de Fotbal. |
| s-132
| Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90. |
| s-133
| În 1994, la Campionatul Mondial din Statele Unite, echipa României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în clasamentul FIFA. |
| s-134
| Liderul generației de aur În prezent, dintre fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Cristian Chivu. |
| s-135
| Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București, care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni. |
| s-136
| Alte cluburi importante de fotbal sunt Rapid București, Poli Timișoara, FC Universitatea Craiova, FC Unirea Urziceni și CFR Cluj-Napoca. |
| s-137
| Prima participare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv. |
| s-138
| Mai apoi, delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vară, cele din 1932 și 1948 și una de iarnă, cea din 1960. |
| s-139
| La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva „Tenis Club Roman ” (TCR). |
| s-140
| Culorile noului club erau alb și verde, iar numărul membrilor se apropia de 350. |
| s-141
| Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani, printre promotorii acestei discipline numărându-se Grigore Caracostea și Mircea Iconomu. |
| s-142
| Jocul de baschet se răspândește în Europa la începutul secolului al XX-lea, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904, de la St.Louis. |
| s-143
| În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (FIBA). |
| s-144
| România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elvetia și Portugalia. |
| s-145
| Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și o echipă din această țară). |
| s-146
| În România, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. |
| s-147
| Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții interșcolare. |
| s-148
| Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. |
| s-149
| Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la campionatele feminine europene (1964, 1966, 1968) și de 2 ori pe locul V la cele masculine (1957, 1967). |
| s-150
| În 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV. |
| s-151
| Cu Ion țiriac și Ilie Năstase (ultimul fiind câștigătorul marelui premiu FILT în 1972 și 1973) România a fost de trei ori finalistă în Cupa Davis, fără însă a o câștiga vreodată. |
| s-152
| În România, scrima este rezultatul împletirii mânuirii armelor și activităților militare organizate cu influența străină pătrunsă prin intermediul războaielor și schimburilor economice și culturale, fiecare epoca aducându-și contribuția la scrima sportivă de astăzi. |
| s-153
| Prima participare românească la un concurs intenațional de scrimă are loc în 1910, în Franța, Mihai Savu ocupând locul I. |
| s-154
| În 1911, la Paris, românul Dinu Cesianu cucerește primul loc la un concurs internațional de spadă. |
| s-155
| FSR recunoște oficial Federația Română de Scrimă în 1932. |
| s-156
| În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. |
| s-157
| Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. |
| s-158
| Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. |
| s-159
| Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf Sava și Matei Basarab. |
| s-160
| La atletism, Gabriela Szabó a fost, de asemenea, de trei ori campioană mondială. |
| s-161
| Trebuie menționat aici că iazygii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. |
| s-162
| O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium. |
| s-163
| Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot -a - mot „Piața (Târgul) jassilor „; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație. |
| s-164
| Putem presupune că la origini numele avea o semnificație razboinică pornind de la faptul că „ijász „în limba maghiară înseamnă „arcaș „în timp ce „yash „în limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, înseamnă „faimă „. |
| s-165
| Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. |
| s-166
| Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii, de această dată. |
| s-167
| În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. |
| s-168
| În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. |
| s-169
| În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași. |
| s-170
| Orașul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538, și de ruși în 1686. |
| s-171
| În 1734, a fost afectat de o epidemie. |
| s-172
| Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. |
| s-173
| În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti. |
| s-174
| Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. |
| s-175
| În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină, sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București. |
| s-176
| Pentru a compensa pierderile provocate orașului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat plata a 148.150 lei. |
| s-177
| După 1860, clădirile de lemn și chirpici au fost înlocuite treptat de cele din piatră și cărămidă, și rețeaua de străzi îmbunătățită. |