| s-104
| Și aproape toți pungașii în același timp băgară mâinile în buzunare, chipurile ca să scoată bani și să plătească fiecare. |
| s-105
| ― Uite ce e, mă neică, după cum vezi, greu să se hotărască între noi cine să plătească. |
| s-106
| Pungașii scoaseră o basma groasă de in și-l legară pe tejghetar la ochi, de nu putea să zărească o rază de lumină. |
| s-107
| Am prins mâna mică și subțire, care mi se-ntinsese, și-am sărutat-o lung, strângând-o ușor. |
| s-108
| Și, sfiindu-se să ți le dea el, personal, m-a trimis pe mine. |
| s-109
| Nu ne spunea niciodată pe nume și nici nu ne tutuia, cum obișnuiau Barbă și ceilalți profesori. |
| s-110
| Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. |
| s-111
| Crăcănel, profesorul de Științe naturale, pe numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. |
| s-112
| Ca să nu întrerupem cursurile, urma să plecăm într-o sâmbătă, după-amiază, pe la 2. |
| s-113
| Cofetarul ne spuse politicos că trebuie să închidă, că niciodată nu mai ținuse deschis până la acea oră. |
| s-114
| Liceul ne-a înscris urgent la examen, din oficiu, pentru că probele începeau chiar de-a doua zi la Seminarul Pedagogic Universitar Titu Maiorescu de pe Calea Rahmei. |
| s-115
| După formalitățile de rigoare, a început, să ne dicteze o bucată, pe care trebuia s-o traducem. |
| s-116
| Obiceiul era ca, la teză, profesorul să intre în clasă imediat după ce suna, spre a le lăsa astfel elevilor cât mai mult timp de scris. |
| s-117
| Se-nserase și, ca de obicei, pornisem către casă prin Cișmigiu, cu Ionaș Moscu, tovarășul meu de totdeauna. |
| s-118
| o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. |
| s-119
| O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. |
| s-120
| Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. |
| s-121
| Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. |
| s-122
| Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. |
| s-123
| Era bătrân, în ultimul său an de învățământ, pentru că în anul următor a ieșit la pensie. |
| s-124
| Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când n-o mai putea să muncească. |
| s-125
| Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. |
| s-126
| A stat vreo două săptămâni între ai săi, până l-au înmormântat și au împărțit ce sărăcie le lăsase răposatul. |
| s-127
| Lipsise atâția ani, nu-l mai lega nimic de pământul muncit de surorile lui, niște alea urâte, spetite de muncă, rele de gură și dușmănoase. |
| s-128
| Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată ziua. |
| s-129
| Mărunt și gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. |
| s-130
| Mai mult o speriau mâinile sale mari, muncite, boante și noduroase pe care și le trosnea. |
| s-131
| Le-a dat balaoacheșilor bacșiș, aceștia s-au suit pe capra trăsurii și au pornit grămadă spre casa miresei. |
| s-132
| Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute. |
| s-133
| Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. |
| s-134
| Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. |
| s-135
| De data asta, însă, a rămas în picioare, făcându-ne semn să ne așezăm. |
| s-136
| - Ia, Treanță, îl îndemnă starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. |
| s-137
| Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunându-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. |
| s-138
| Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. |
| s-139
| Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. |
| s-140
| Aveau mai mulți copii decât lucruri, în camioanele care-i aduceau ar mai fi încăput. |
| s-141
| L-a cunoscut îndeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea și Caragiale au fost nedespărțiții lui prieteni. |
| s-142
| Vedeau firma de tablă strălucind în soare și mesele scoase afară o dată cu îndreptarea timpului. |
| s-143
| Situația clasei noastre, și probabil și a celorlalte clase unde Plopeanu preda ― vorba vine ― Fizico-Chimicele, se prezenta gravă. |
| s-144
| Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. |
| s-145
| Nevasta meșterului abia încăpea pe ușă, o știau și copiii, crescută din belșug, de-abia-i ajungeai la umăr. |
| s-146
| Ce mai risipea, Aglaiei îi dădea pe furiș, c-o ajuta și nu se putea altfel. |
| s-147
| Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. |
| s-148
| Pe vremea mea, prin 1919 ― 1920, concursurile la 'Tinerimea Română' se țineau pe la sfârșitul anului școlar. |
| s-149
| Peste hârtiile risipite pe masă, atârna o mână albă, mică, plină de inele, ca de femeie. |
| s-150
| Toate aceste lucruri la un loc îl stârneau și îi făceau o poftă sălbatică de viață. |
| s-151
| Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. |
| s-152
| Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. |
| s-153
| Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. |
| s-154
| și cu câtă duioșie mă autocompătimeam că nu voi avea fericirea să mă bucur de odihna unei vacanțe liniștite. |
| s-155
| Stere le număra seara și dimineața, le căuta de ouă, se apuca să spele butoaiele, să le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. |
| s-156
| Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. |
| s-157
| Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. |
| s-158
| însă mai toate erau lungi, și n-aș fi avut timp să termin nici una din ele. |
| s-159
| Abia îl scoteau ceilalți afară, îl suiau în faeton și-l urneau cu chiu, cu vai spre casă. |
| s-160
| Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. |
| s-161
| A lui Matei i-a înnodat buricul, legându-i-l cu sfoară roșie, l-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și l-a uns cu untdelemn. |
| s-162
| Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-născut. |
| s-163
| Părintele și-a pus odăjdiile, după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început slujba. |
| s-164
| Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, ' cârciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemână și spăla jumătățile. |
| s-165
| O erupție de râs îi acoperi cuvintele pline de observații pe care mi le adresă, în afară de respectiva notare în condica clasei. |
| s-166
| Orașul înainta pe nesimțite într-aici, înghițind loturile sălbatice, și luminile lui se vedeau mai aproape. |
| s-167
| Le mângâia boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dându-le drumul în groapă să pască. |
| s-168
| Se simțea că nu poate să-l sufere și că i-ar fi sucit gâtul cu dragă inimă la vreo ocazie. |
| s-169
| În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. |
| s-170
| Ăl mai mare era Oprică al lui coana Mărita, una de da în cărți și făcea de dragoste la fetele nemăritate. |
| s-171
| Se lăuda că fusese la femei, dar ceilalți nu-l credeau, pentru că prea n-avea de unde. |
| s-172
| El o lega cu o sfoară de un țăruș înfipt în pământ moale și arunca mortăciunea în apa putredă. |
| s-173
| Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. |
| s-174
| Dacă zidul nu era drept, ochiul acela se tulbura, fărâmau și o luau de la capăt. |
| s-175
| La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și i-a chemat la miruit. |
| s-176
| Barbă a găsit de cuviință să-mi adreseze câteva cuvinte de circumstanță, felicitându-mă călduros, și am plecat. |
| s-177
| ― Ați văzut, domnilor, că am îndeplinit toate condițiile necesare pentru ca experiența noastră să reușească pe deplin. |
| s-178
| Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. |
| s-179
| Dacă experiența nu ne-a reușit însă, este numai și numai din pricina timpului urât de afară. |
| s-180
| Ne luaserăm de mâini, conform instrucțiunilor primite de la profesor, și așteptam să se stingă lumina, ca să rămânem în întuneric complet. |
| s-181
| Atunci mă gândii să fac p-ăla care n-a înțeles subiectul acizii-alcooli, tratai alcoolii, pe care-i știam la perfecție. |
| s-182
| Clasa, care bănuia că s-a petrecut ceva cu totul neobișnuit, se liniști ca prin farmec. |
| s-183
| La care clasa izbucni într-un râs și mai zgomotos ca cel de pân-atunci, iar profesorul, ca să nu ne dea prilej de scandal, ieși repede. |
| s-184
| iar dacă, întâmplător, te încurcai, te-ajuta, ceea, ce el nu făcuse niciodată. |
| s-185
| Nu cred să greșesc afirmând că dintre toți liceenii Capitalei, de pe timpuri, cei mai buni barcagii erau lăzăriștii. |
| s-186
| în orele de 'l'école buissonièrre' este mai plăcut să te plimbi cu barca, pe lac, decât să stai pe o bancă în inactivitate. |
| s-187
| De cum înflorise primăvara, băieții începuseră antrenamentul sub conducerea lui Ghiță Drăghicescu, dintr-a VIII-a modernă de la 'Clubul Venus'. |
| s-188
| Toți băieții din clasa a IV-a, nu numai eu, așteptam să treacă vacanța de primăvară cu o nerăbdare care creștea din ce în ce mai mult. |
| s-189
| La meci, bineînțeles că nu luau parte numai jucătorii, ci toată galeria de scandalagii, care aveau rolul bine determinat de a intimida Evanghelica. |
| s-190
| Și dacă Ghiță era căpitanul echipei de fotbal, eu eram căpitanul galeriei, care urma să contribuie și de astă dată la succesul Lazărului. |
| s-191
| ― Sunt fericit că liceul Gheorghe Lazar s-a clasat în fruntea tuturor liceelor din București și regret că printre concursurile interșcolare nu este prevăzut și canotajul. |
| s-192
| mă gândii eu, în timp ce mă spălam, tatii nu-i convine că-l poreclesc băieții pe directorul nostru Barbă, pentru că și el e director de școală. |
| s-193
| lopăta repede, se izbea în barca fetelor, se depărta, se ridica în picioare și se prefăcea că e gata să cadă-n apă. |
| s-194
| Și, nici una, nici două, cârmește barca lui spre barca fetelor, o lipește și vrea să sară-n barca lor. |
| s-195
| Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin de seriozitate. |
| s-196
| ― Domnule director, vă rog să nu vă supărați, dar nu-mi permit să-i imit pe domnii profesori în fața dumneavoastră și, mai cu seamă, în fața dumnealor. |
| s-197
| Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. |
| s-198
| Dar dacă izbutisem să suspend ora a treia de cursuri, nu însemna că scăpasem de toată ziua. |
| s-199
| și din aceleași materii, apoi, examen oral în fața unei comisii compuse din șase-șapte profesori. |
| s-200
| Eram sigur pe mine, pentru că reținusem numai cu câteva minute mai înainte atenția severilor profesori ai Lazărului. |
| s-201
| Și-au venit, drăguțele de ele, au venit cum nu ne așteptam de multe, că fiecare invitată de-a noastră și-a mai adus câteva colege. |
| s-202
| Nu respectaseră recomandările profesoarelor de a veni în uniforma școlară, ci îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. |
| s-203
| Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. |