| s-103
| Ardelenii își strângeau rândurile. |
| s-104
| Popovici a convins pe Vidrighin să cedeze. |
| s-105
| Aud că doamna Ralet nu găsește cumpărător pentru moșie. |
| s-106
| Consiliul de Administrație a acordat o despăgubire de 4 milioane. |
| s-107
| Postul de Director General a rămas vacant. |
| s-108
| Și a venit și ziua nunții. |
| s-109
| Din zori, curtea boierească a început să fiarbă. |
| s-110
| Când au intrat în valea Oltului, s-a ridicat în genunchi și și-a întors privirile spre Olt. |
| s-111
| Vioara lui despica inima. |
| s-112
| Diavolia nu se putea nărui numai cu crucile unor bieți păcătoși. |
| s-113
| Iar din tot ce înghițise Oltul nimic nu mai ieșea la fața apei; |
| s-114
| toți și toate parcă fuseseră de plumb. |
| s-115
| Atunci Voinea și toată colicerimea au dat drumul cailor, spre Râmnic, să ajungă mai degrabă la vlădica și să-i spună jalnica și drăceasca pricină. |
| s-116
| Sunt timpuri nesigure, draga mea, toată lumea vinde și nimeni nu cumpără. |
| s-117
| Domnul Bovary ăsta al tău te duce doar la piese proaste și la balete răsuflate. |
| s-118
| Pe bătrân îl apucă tusea, își duse mâna la gură și porni înainte, fără să-și asculte îndemnul sufletului. |
| s-119
| Oamenii, grăbiți, cu legături în mâni, cu priviri bucuroase, se strecurau nerăbdători să ajungă pe la casele lor. |
| s-120
| Din când în când tremura, ca un clinchet de clopoțel, glasul unui copilaș ce cânta Florile dalbe. |
| s-121
| Din ce în ce cântecul vestitorilor se împletea într-o armonie dulce, venită de aiurea, și ninsoarea parcă se prefăcea într-o cădere de flori albe, calde, atât de calde și mirositoare! |
| s-122
| Bătrânul nu mai simțea frigul. |
| s-123
| Omătul de pe umeri îl înfășură ca un guler de blană. |
| s-124
| Obrazul i se înviorase. |
| s-125
| Unul, având opt feciori, murind zice că lasă toată moștenirea lui unui fecior, fără însă a spune curat pe care fecior lasă moștenitor. |
| s-126
| După moartea tatălui se naște vrajbă între feciorii lui; |
| s-127
| Cumnata mea are toate șansele să se mențină tânără, căci Jeannot este foarte, foarte ocupat cu ministerele sale. |
| s-128
| fiecare pretinde singur întreaga moștenire. |
| s-129
| Ei se duc la judecător. |
| s-130
| Luați fiecare câte un ciomag și dezgropând pe mortul, să-l bateți cu ciomegele ca să întrebați în acest fel pe care fecior a lăsat moștenitor. |
| s-131
| Toți urmară poruncei date de judecător, afară de unul ce sta plângând și zicea: cum să dau eu în tatăl meu? |
| s-132
| Mai bine renunț la toată moștenirea. |
| s-133
| Pe acesta îl recunoaște judecătorul ca singurul moștenitor. |
| s-134
| Sfatul, în sine, nu este o instanță judecătorească, nici un organ jurisdicțional. |
| s-135
| Această justiție domnească reținută, neavând niciun criteriu instituțional obiectiv, nu se poate preciza teoretic în ce consta. |
| s-136
| Practic, este vorba de cauze care ating în mod direct interesele domnului, îndeosebi în caz de trădare. |
| s-137
| În Divan se întăresc acte juridice din cele mai variate. |
| s-138
| De când iluziile de domnie i se spulberaseră, Maria Cantacuzino redevenise o persoană înțeleaptă. |
| s-139
| Gura vârșei este răsfrântă înăuntru, ca deschiderea unei călimări, formând un gârlici conic. |
| s-140
| Capetele interioare ale nuielușelor se ascut și se lasă libere, astfel că rămân ca niște țepi care nu dau voie peștelui capturat să iasă afară. |
| s-141
| În zona Sibiu-Făgăraș a fost notat, cu diverse sensuri, verbul a descebălui. |
| s-142
| E de presupus că circulația cuvântului în graiurile ardelenești a fost mai mare decât lasă să se întrevadă atestările. |
| s-143
| Veniseră știri la logofătul Aristarchi că în București poliția făcuse arestări și că orașul era în mare fierbere. |
| s-144
| Pretutindeni știrea răsculării a fost primită cu mulțămire și entuziasm. |
| s-145
| Țara întreagă s-a deșteptat ca dintr-o letargie adâncă. |
| s-146
| Iar inimă mai curată N-o s-ascundă niciodată Umbra frunzelor de nuc Seara-n farmecul de lună. |
| s-147
| Atâta repaos și-atâta fior Plutesc peste apele-afunde, Că răni din vremi ce de mult nu mai dor Azi plimbă tăcerea pe unde. |
| s-148
| Din soarele -apune blând raze se scurg Spre trei chiparoși să se-nchine, Trei sfeșnice stinse, uitate-n amurg, Pe-un umăr de templu-n ruine. |
| s-149
| Teoretic, conjunctura pare a fi ceva foarte simplu de judecat, ca aranjamentul pieselor pe o tablă de șah. |
| s-150
| Cum stăm, strânși alături, și buzele tac în liniștea fără cuvinte. |
| s-151
| Ca albe corăbii, pribege pe lac, Ne leagănă aduceri-aminte. |
| s-152
| Și-n vreme ce umbrele nopții coboară Și gâlgâie apa la scară, Departe, trecutul, bătrân cerșetor, Ne cântă umil din ghitară. |
| s-153
| Cea dintâi din virtuțile sociale este dreptatea. |
| s-154
| Ea ne poruncește să dăm fiecăruia ceea ce i sa cuvine și să ne purtăm către ceilalți cum vrem să se poarte și ei către noi. |
| s-155
| Aceasta este axiomă și temei al legii celei firești, pe care Dumnezeu a întipărit-o în inimile noastre. |
| s-156
| Niminea nu poate să o calce fără a nu fi pedepsit, sau cel puțin fără de a simți cele dinlăuntru mustrări ale cugetului. |
| s-157
| Comerțul este îndeletnicirea care mijlocește trecerea bunurilor de la producător la consumator, răspunzând unei necesități economice de mâna întâia. |
| s-158
| Industria e activitatea care extrage, prelucrează și transformă bogățiile naturale, făcându-le potrivite pentru diversele întrebuințări omenești. |
| s-159
| Ce-oi fi vrând de la ceilalți (firește, vorbesc numai de scriitori și numai de oamenii buni)? |
| s-160
| Dar, uneori, nu numai piesele adversarului, dar și propriile tale piese sunt împotriva ta. |
| s-161
| Să facă ceea ce fac eu, adică să trântească în față adevăruri de care nimeni n-are nevoie, ba dimpotrivă, sunt jenante, dacă nu de-a dreptul răufăcătoare? |
| s-162
| Succesul ne-a sucit capul, credeam că toată ziua-i ziuă, cum ar spune un găgăuz. |
| s-163
| Ei bine, nu a fost așa. |
| s-164
| Arunci nu eram supărat că oamenii sunt normali. |
| s-165
| El a dat destul, nu mai dă nimic pentru români. |
| s-166
| Eu n-am dat destul. |
| s-167
| Răsai soare, frățioare, lasă roiul să roiască, durerea din cap să-i potolească. |
| s-168
| Cum îi soarele frumos și luminos, așa să fiu și eu. |
| s-169
| Tu, bubă veninată, bubă din bere, din mâncare, din bătaia vântului, din boarea pământului, să ieși de la cutare din cap, din inimă, din trupul lui, din toate inchieturile să ieși și să te duci în vânturile mari, peste munți, unde popă nu toacă, unde fată mare coadă nu împletește, unde câne nu latră. |
| s-170
| Există o dialectică interesantă a vieții științifice. |
| s-171
| Groaznic în mijlocul nostru puternicul cal își revarsă Oameni armați, și râzând cu hohote Sinon ne pune Caselor foc! |
| s-172
| Lumea ideilor se mișcă în contraste izbitoare. |
| s-173
| Toată abilitatea și înțelepciunea omului de știință constau în a deosebi cu precizie adevărul de aparență. |
| s-174
| Becker a considerat predarea sociologiei ca o urgentă necesitate pentru Germania timpului său, confuză, dezorientată și pătimașă. |
| s-175
| Fără moravuri legile sunt zadarnice. |
| s-176
| Aceste câteva dovezi sunt suficiente pentru ca cercetarea care se face, potrivit planului de lucru expus în această comunicare, să se numească monografie sociologică. |
| s-177
| Cea din urmă formă a fost considerata ca reproducând mai exact gândirea filozofului și ei i s-a dat preferința. |
| s-178
| Schopenhauer a întreprins însă reabilitarea formei prime și a redat-o circulației științifice. |
| s-179
| Traducerea lui Eminescu, pe care am amintit-o anterior și pe care el o întreprinde la data când se pregătea pentru catedra universitară de la Iași, este incompletă. |
| s-180
| Imaginea lui Goethe din epoca maturității sale poetice ne vine spontan în minte. |
| s-181
| Datele acestea elementare pun în lumină o disciplină clasică. |
| s-182
| Năvălesc prin deschisele-intrări ale porții Miile câte-a trimes spre-a noastră perire Mikene. |
| s-183
| Arată timpul absolut cel mai exact. |
| s-184
| Clădirile fabricii se întind pe o suprafață de 3000 metri pătrați. |
| s-185
| Uite, domnule, mai era cineva care nu-l uitase pe prăvăliașul Gheorghe Pană, mai era un țânc afurisit care credea în minciuni și în basme și pentru care moartea nu exista. |
| s-186
| Chiar crezi în ce ți-a citit ea în ghioc? |
| s-187
| Chiar pictorii și oamenii de seamă ai Renașterii vedeau într-o scoică un semn ... |
| s-188
| La un moment dat am crezut că vrei să-mi spui că Dumnezeu a fost așa ... |
| s-189
| Pluteam, și era o muzică așa ca în filme. |
| s-190
| Aveam aripioare amândoi,, ca doi îngeri și zburam. |
| s-191
| Visele sunt semne de dragoste. |
| s-192
| Nu-l ascultați, Cezar dă multe sfaturi, ca orice împărat. |
| s-193
| N-are rost la vârsta voastră să beți lapte. |
| s-194
| E știut de când lumea că în somn omul e liber și că noaptea sufletul omului se desparte de trup și devine ce vrea, infinit. |
| s-195
| Este ora când omul capătă dimensiuni infinite, dumnezeiești. |
| s-196
| Poate să cutreiere planetele, se poate întâlni cu Napoleon. |
| s-197
| M-am gândit că, mai la urma urmelor, intru la dată fixă și mă liberez în preajma Crăciunului. |
| s-198
| La etuvă este o cameră, unde trebue să așteptați până vi se dă o celulă. |
| s-199
| În camera cu pricina, un domn era lungit în pat. |
| s-200
| Au fost timpuri când spitalul, deși înghițea fonduri apreciabile, nu se deosebea de dormitoarele propriu zise, decât prin paturile cu somiere. |
| s-201
| Cineva îi contabiliza greșelile, fără să intervină, supraveghind-o și având răbdarea unui răgaz difuz, dar în care aștepta îndreptarea. |
| s-202
| Și n-aș fi crezut, vreodată, să mai aibă pieptul meu Loc de vreo simțire nouă fiind plin de dorul tău! |