| s-1
| De aceea, se recomandă scăderea aportului lichidian, cura de diureză fiind utilă numai în absența durerii și în cazurile în care se poate spera eliminarea spontană a calculului, această cură putând grăbi uneori eliminarea; |
| s-2
| Sunt cunoscute astfel: |
| s-3
| Când alimentarea bolnavului pe gură este posibilă și acesta este cazul cel mai frecvent, se recomandă evitarea alimentelor mai greu digerabile și a acelora care pot provoca sau accentua fermentația intestinală; |
| s-4
| Am găsit și indicația de clisma caldă, asupra eficacității căreia nu ne putem pronunța. |
| s-5
| Medicația se adresează durerii, tulburărilor digestive (mai ales grețurilor) și inflamației pereților ureterali în contact cu calculul. |
| s-6
| Eficacitatea antispastisticelor este controversată, majoritatea autorilor afirmând că nici un agent farmacodinamic nu este capabil să modifice tonusul și peristaltismul ureterului. |
| s-7
| Oricum, tratamentul antispastic singur: |
| s-8
| Aceasta nu este de mirare pentru că spasmul ureteral evocat la originea opririi unui calcul în ureter nu este dovedit și pentru că produsele antispastice utilizate in vivo par, pentru majoritatea autorilor, fără acțiune asupra tonusului și activității mușchilor netezi ai ureterului. |
| s-9
| Clasificarea antalgicelor, obișnuită în practica clinică este reglată pe scara terapeutică antalgică propusă de O.M.S. 5, scară care determină trei nivele în funcție de puterea antidurere a produsului. |
| s-10
| Asociația propusă în ultimul timp ca fiind puternic antalgică este aceea de 400 mg paracetamol cu 20 mg codeină (Codoliprane ®, Theraplix ș. a.), medicamente care corespund nivelului 2 al scării O.M.S. |
| s-11
| Se utilizează, cu succes variabil, diferite antalgice disponibile per os sau ca supozitoare, fie pe cale parenterală, de la caz la caz. |
| s-12
| De asemenea, se utilizează și novocaina în perfuzie intravenoasă (20 ml xilocaină 1% într-un litru de ser glucozat 5%, perfuzie lentă). |
| s-13
| Antalgicele majore, care acționează la nivelul sistemului nervos central – pentazocina, petidina, dextromoramida sau morfina – sunt uneori necesare, dar ele nu trebuie utilizate decât dacă diagnosticul este sigur, în sensul că o urgență abdominală poate fi formal eliminată 6. |