| s-1
| Catastrofa din timpul ocupației era încă proaspătă în mintea tuturor. |
| s-2
| Ofițerilor și soldaților li s-au adus din București coșuri pline cu sticluțe bine astupate, conținând un fel de oțet. |
| s-3
| Brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire. |
| s-4
| Slavici pretinde că acuma începuse Eminescu și traducerea Rațiunii pure de Kant. |
| s-5
| Adevărul este însă că Eminescu citise ceva din sau despre această operă chiar din epoca vieneză. |
| s-6
| Sărmanul Dionis, care presupune o astfel de lectură, datează din această vreme. |
| s-7
| Nu mai încape îndoială că devora multă literatură, îndeosebi germană sau în traducere germană, că era, prin urmare, familiar cu clasicii. |
| s-8
| La-nceput a fost Avântul, Adiind peste goluri ca vântul, Mișcat de la sine, mereu nemișcat, Tremurând pe loc, în cercuri iscat, Asemeni cu apa din lac vălurită, Alergând de nimeni lovită. |
| s-9
| Cât a durat acest somn de cărbune? |
| s-10
| Aritmetica n-are așa cifre nebune. |
| s-11
| Ceea ce întuneca pe Felix, dându-i oarecare doză de mizantropie, era indiferența tuturor, chiar a colegilor de universitate, pentru orice atitudine intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. |
| s-12
| Bucătăria era închisă, goală. |
| s-13
| Această doctorie a fost inventată la Paris de către patru tâlhari întemnițați și nu se compunea din altceva decât din oțet aromatic amestecat cu lichid de camfor. |
| s-14
| Pe fereastră văzu mașina de gătit, fără foc. |
| s-15
| Simți o primă nemulțumire. |
| s-16
| Intră pe dindos în sufragerie, unde constată că masa era nepusă. |
| s-17
| Olimpia îl privi liniștită, aproape senină. |
| s-18
| Stănică îi întinse pachetul de prăjituri. |
| s-19
| Mustrările dumitale sunt fără utilitate, ca mâna cuiva care bate la ușa vecină închisă, în loc de aceea pe care o caută. |
| s-20
| Abia dacă aveam atențiile impuse de o elernentară politeță față de ea. |
| s-21
| Nu pot să-mi dau seama ce efect are asupra altor bărbați vulgaritatea voită. |
| s-22
| Cuprinsul cărții și scopurile editării arată că ea era socotită, mai mult decât un cod de reglementări juridice, un îndreptar de viață spirituală și comportare morală. |
| s-23
| El însuși declară că Pravila, publicată ca să fie de folosul tuturor de obște, trebuie să servească mai întâi drept tezaur doctrinar. |