| s-1
| titlul de președinte de onoare a mai fost conferit în 1985 președintelui Republicii și s-a menținut până în 1989. |
| s-2
| remarcabilă este aici insistența de a nu se interveni în text. |
| s-3
| Textele îi grupează pe autori în opt clase tipologice, potrivit criteriului estetic și contextului tematic și stilistic. |
| s-4
| A. scrie poezii scurte sau ultrascurte, bazate pe mici combinații oximoronice. |
| s-5
| călătoria spre izvoare se înfățișează ca o paradigmă a valorizării etice a destinului uman. |
| s-6
| Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. |
| s-7
| Trecutul viu instituie corespondențe cu ciclul pillatian, intitulat tot astfel în volumul Pe Argeș în sus (1923). |
| s-8
| A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. |
| s-9
| Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. |
| s-10
| Materialele nu sunt reproduse – de aceea nu există nici o semnătură –, conținutul lor fiind rezumat de către antologatori. |
| s-11
| Revista avea patru pagini, care vor spori cu timpul, ajungând în 1937 la 18. |
| s-12
| Încă de la înființare, instituția academică a reunit personalitățile reprezentative ale științei, culturii și artelor. |
| s-13
| Cel mai bine ilustrat este compartimentul traducerilor, unde sunt de semnalat nume multe și autori foarte diferiți valoric. |
| s-14
| ALMANAHUL ÎNVĂȚĂTORULUI ROMÂN, publicație editată la Sibiu în 1899 și 1900, întocmită de Iosif Velcean. |
| s-15
| Foarte bogat ilustrată este secțiunea rezervată criticii și istoriei literare, unde, din nou, predomină numele contemporanilor. |
| s-16
| Numărul din 1987 grupează materialele sub genericul Microdicționar de presă literară. |
| s-17
| La rubrica „Din marii scriitori pentru tineret ” sunt inserate numeroase adaptări din clasicii literaturii universale. |
| s-18
| Dintre acestea se detașează Luceafărul, tipărit în volumul din 1883 – prima apariție a capodoperei lui M. Eminescu. |
| s-19
| În compartimentul poeziei, nume de rezonanță alternează cu acelea ale unor versificatori mai modești și chiar obscuri. |
| s-20
| Așa au luat ființă, spre exemplu, premiile „Petre Antonescu ”, „C. |
| s-21
| Dan Mănucă analizează corespondența lui Traian Bratu cu germanistul Th. |
| s-22
| Eclectismul cel mai desăvârșit ne servește, alături de talent, drept criteriu de îndrumare. |
| s-23
| Textele cu caracter eseistic alternează cu prozele scurte, inedite. |
| s-24
| De la numărul 2–3 / 1973, Liviu Papuc este înlocuit în funcție de Andrei Corbea. |
| s-25
| Printre ei, pot fi semnalați Florin Faifer, Ioan Buduca, Magda Ciopraga. |
| s-26
| În colaborare cu Ion Zamfirescu, a coordonat volumul Teatrul românesc contemporan. |
| s-27
| Rezultate notabile va înregistra, însă, ca istoric și teoretician al teatrului. |
| s-28
| Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. |
| s-29
| În Minunea de la Tismana se reface, după tradiția monastică, viața sfântului Nicodim, întemeietorul lăcașului. |
| s-30
| „Prolegomenele ” sunt concepute ca un „discurs filosofic ” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. |
| s-31
| Limpezimea criteriilor axiologice recomandă o singură scară de valori estetice, validată integral de timp. |
| s-32
| Lucrare de mare amploare, Dicționarul limbii române a stat în permanență în atenția forului academic. |
| s-33
| Pentru el se fac destul de mari concesii, în scopul de a-i câștiga abonamentul. |
| s-34
| învață mai apoi, cum s-a presupus, teologia la Kiev. |
| s-35
| O mențiune merită prefața ce aborda, în spirit luminist, aspecte privitoare la constituirea limbajului științific. |
| s-36
| Fiecare schimbare a redactorului-șef corespunde cu o schimbare de format. |
| s-37
| Membrii societății s-au străduit să impună și în literatură spiritul autohton, considerat dintr-o perspectivă idilică. |
| s-38
| A.c. izbutise să-și asigure opt sute de abonați și se difuza și în Transilvania. |
| s-39
| Gazeta apărea, potrivit afirmației redactorului, pentru a permite „talentelor născânde ” să se exprime. |
| s-40
| Cultura, se afirmă, trebuie răspândită în popor prin orice mijloace. |
| s-41
| În intervalul 1948–1977, „Memoriile ” dispar, înlocuite fiind de reviste de specialitate aparținând institutelor academice. |
| s-42
| Alte domenii atacate în aria epicului merg de la proza latină clasică până la literaturile anglo-saxone. |
| s-43
| Este eliberat în 1964, prin decret general de grațiere. |
| s-44
| Un îndemn la Iubire – izvor al vieții și învierii adresează părintele Galeriu. |
| s-45
| tipărirea lui a început în 2001 (au apărut până în prezent volumele I – VIII). |
| s-46
| Lirica lui A. este dificil de încadrat într-o formulă de istorie literară ori în contextul poeziei actuale. |
| s-47
| Renumele lui A. în anumite cercuri nu se justifică decât într-o mică măsură prin creația sa. |
| s-48
| Străbătând întreaga Europă, studentul maramureșean confruntă stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. |
| s-49
| Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. |
| s-50
| În chiar anul absolvirii beneficiază de o bursă de studii în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. |
| s-51
| Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. |
| s-52
| La înmormântări se respectă, odată cu ceremonia religioasă, multe obiceiuri și superstiții. |
| s-53
| Activează ca ziarist la „Scânteia tineretului ” (1963–1983) și „România liberă ” (1983–1997). |
| s-54
| A fost argat și miner, apoi a luptat în războiul civil din Rusia (1918–1920). |
| s-55
| Nu trebuie exagerat totuși caracterul ei de publicație „populară ”, ceea ce ar minimaliza-o. |
| s-56
| A fondat organizația „Răsăritul ” (1928) a scriitorilor din RASS Moldovenească. |
| s-57
| Prin bogata ei activitate creatoare, A.R. contribuie substanțial la afirmarea spiritualității naționale, a patrimoniului cultural al poporului român. |
| s-58
| ” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. |
| s-59
| Și-a prins să-mi placă / acest eu însumi fără pată, suav și curățat de fum. |
| s-60
| „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. |
| s-61
| „E-nlăuntrul meu înzestrat cu luxuri / selenar de clar și chenar mișcării. |
| s-62
| / Luminez grădini și agit în fluxuri / apele mării. |
| s-63
| / Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste. |
| s-64
| În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă și insolită a haikuului. |
| s-65
| Începând din 1998, când călătorește pentru prima oară în Noua Zeelandă, interesul său cultural se reorientează către Antipozi. |
| s-66
| Astfel, Al. Vlahuță se oprește asupra liricii Adei Negri. |
| s-67
| Este consemnată întâlnirea celor de la „Adonis ” cu T. Arghezi, eveniment petrecut în 1940. |
| s-68
| Merite de înainte-mergător, ce-i vor fi recunoscute târziu, are în domeniul literaturii științifico-fantastice. |
| s-69
| La ocuparea Bucureștiului, A., fiind premilitar, trebuie să se refugieze în Moldova. |
| s-70
| Limba, susținea el, ar trebui purificată de cuvinte nelatine, tot așa cum slovele trebuie îndepărtate neîntârziat. |
| s-71
| Din anul 2000, ziua de 4 aprilie a fost declarată Ziua națională a Academiei Române. |
| s-72
| Pe lângă cronici, A. iscălește și numeroase articole în care își exprimă opiniile despre problemele teatrului în epocă. |
| s-73
| Deficitară în latura documentară, lucrarea conține bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. |
| s-74
| Ca și Umberto Eco, A. abandonează studiul teoretic erudit în favoarea romanului pseudoistoric. |
| s-75
| Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. |
| s-76
| Familia izbutise să intre în protipendada ieșeană, însă cunoaște curând declinul. |
| s-77
| Primele trei cărți au fost premiate în 1909 de Academia Română. |
| s-78
| Pe un plan restrâns, mai ales tipologic, scriitorul îl precede pe I. L. Caragiale. |
| s-79
| Numit, în 1911, inspector în Ministerul Cultelor și Artelor, are de suportat alte atacuri în presă. |
| s-80
| La 27 octombrie 1914, în cursul unei dispute violente cu soția sa, recurge la revolver. |
| s-81
| Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. |
| s-82
| a făcut un stagiu de specializare în literatura comparată la Universitatea Indiana din Bloomington, SUA (1981). |
| s-83
| ACADEMICA, revistă de știință, cultură și artă a Academiei Române înființată la 17 august 1990. |
| s-84
| Portretul se deduce din discursul biografic, în care viața se împletește foarte strâns cu opera. |
| s-85
| Așa cum îl preia A., carnavalescul se reduce la grotesc și caricatural. |
| s-86
| De altfel, aria de preocupări privind poezia îmbrățișează permanent spații culturale largi. |
| s-87
| N-au nici statute – poate pentru a nu ispiti pe nimeni să nu le asculte. |
| s-88
| ” Probabil că același „consens liber ” a acționat și în cazul destrămării cenaclului. |
| s-89
| Este al doilea dintre cei opt copii născuți în familia Anei |
| s-90
| Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. |
| s-91
| A îndeplinit și funcțiile de prodecan și decan la aceeași facultate. |
| s-92
| Segmentul temporal cercetat cu predilecție este secolul al XIX-lea. |
| s-93
| Este fiul moșierului Nicolae Antonescu și al Zoei Antonescu (n. Micescu), înrudită cu familia Brătianu. |
| s-94
| Piesa împletește, cam nebulos și fantasmagoric, legenda creației cu mitul dacic. |
| s-95
| Cu o apariție lunară, A. este condusă de președintele Academiei Române, în calitate de director. |
| s-96
| Contemporane, aceste „vieți paralele ” întrețin un dialog subtil, luminându-se reciproc. |
| s-97
| Anuarul s-a bucurat de o foarte bună primire din partea specialiștilor. |
| s-98
| În studiul Bălcescu și „Cântarea României ”, A. atribuie istoricului muntean paternitatea misteriosului poem. |
| s-99
| În polemici, ia partea lui Hasdeu și sare ca ars când cineva îi contestă maestrului său vreo teorie. |
| s-100
| Transferat la Orlat, lângă Sibiu, rămâne aici până în 1919, cu o întrerupere în timpul războiului. |